Yenul japonez a trecut de pragul de paritate de 162 la 1 cu dolarul, acesta fiind cel mai slab nivel din 1986, piețele testând deja cât de multă depreciere mai poate tolera Tokyo înaintea unei noi intervenții. Practic, Banca Japoniei majorează dobânzile, dar prea lent pentru investitori, guvernul vrea costuri mici de finanțare, inflația importată lovește gospodăriile, iar investitorii globali folosesc yenul ca monedă ieftină de finanțare. Pentru Europa, riscul major vine prin obligațiuni, fluxuri de capital, industrie și costul finanțării, iar România poate simți indirect presiunea prin piețele de datorie, lanțurile auto-industriale și cursul regional.

Potrivit unei analize Reuters, în mod obișnuit, o monedă slabă poate ajuta exportatorii, însă în cazul Japoniei actuala depreciere intră într-un teritoriu politic și economic mai dificil, fiindcă din cauza cursului valutar crește costul importurilor, se amplifică presiunea pe gospodării și împinge autoritățile să se implice din ce în ce mai mult pe piață, în contextul în care Japonia a cheltuit deja o sumă record, 11,7 trilioane de yeni, aproximativ 72–73 miliarde de dolari, pentru a susține moneda între finalul lunii aprilie și finalul lunii mai, dar efectul s-a risipit rapid. Reuters notează că intervenția a fost declanșată după ce yenul trecuse de 160 pentru un dolar, cursul coborând temporar spre 155,5 yeni pentru un dolar înainte ca deprecierea să reînceapă.

De ce pică yenul, cu toate că Japonia a început să majoreze dobânzile

Explicația de fond ține de diferența de dobândă dintre Japonia și Statele Unite. Banca Japoniei a decis la 16 iunie, cu o majoritate de 7 la 1, să ducă rata overnight necolateralizată a dobânzii de politică monetară în jurul nivelului de 1%, iar dobânda de bază de împrumut la 1,25%. Este o schimbare importantă pentru Japonia, unde perioada dobânzilor aproape de zero a durat atât de mult încât piețele au transformat yenul într-o monedă de finanțare pentru pariuri globale.

Pentru investitori, însă, 1% în Japonia este prea puțin atunci când randamentele în dolari sunt mult mai atractive. Analiștii Reuters au explicat mecanismul prin așa-numitele tranzacții de tip carry trade: adică acelea prin care investitorii se împrumută ieftin în yeni și plasează banii în active cu randamente mai mari, în special în dolari. Atât timp cât diferența de dobândă rămâne mare, yenul este vândut, iar dolarul este cumpărat, ceea ce menține presiunea pe moneda japoneză.

În același timp, Banca Japoniei a transmis că va continua să reducă gradul de relaxare monetară dacă inflația de bază se apropie de ținta de 2%, dar instituția subliniază și riscurile venite din Orientul Mijlociu, mai ales prin prețul petrolului. Comunicatul din 16 iunie al băncii centrale, citat în presa internațională, arată că transferul scumpirii țițeiului în prețurile dintre companii se produce într-un ritm relativ rapid și ar putea ajunge în prețurile de consum pe o gamă largă de produse. Practic, bancherii vor să apere stabilitatea prețurilor, dar guvernul are nevoie de finanțare ieftină pentru investiții și pentru susținerea unei economii cu datorie publică foarte ridicată. FMI avertizează că, deși performanța fiscală recentă a fost mai bună decât se anticipa, raportul datorie/PIB rămâne foarte înalt, iar pe termen lung presiunile din sănătate, îngrijire pe termen lung și cheltuielile cu dobânzile pot împinge din nou datoria în sus.

Potrivit unor declarații citate de Wall Street Journal (WSJ) făcute de Ayano Sato, noua membră a consiliului de politică monetară al Băncii Japoniei, numită de premierul Sanae Takaichi, văzută de piețe ca favorabilă unei politici monetare relaxate, „apar unele dovezi care sugerează că fluctuațiile valutare au un impact mai mare asupra prețurilor decât înainte. Deoarece obiectivul Băncii Japoniei este să atingă ținta de stabilitate a prețurilor de 2% într-un mod sustenabil și stabil, este necesar să monitorizăm îndeaproape și cu atenție evoluțiile atât ale cursurilor de schimb, cât și ale prețurilor.” Aceasta a mai specificat că politica monetară trebuie să se concentreze pe inflație, iar politica fiscală să sprijine gospodăriile și firmele afectate de scumpiri.

Iar după spargerea pragului de 162, analiștii indică tot mai des zona 163–165 ca nivel critic, pe fondul ideii că Ministerul Finanțelor ar putea tolera un yen mai slab decât în campaniile anterioare de intervenție. Rinto Maruyama, strateg senior FX și rate la SMBC Nikko Securities, a mai completat, potrivit Bloomberg, că „următorul nivel de urmărit este 163”, acesta punctând că teama de intervenție a ținut yenul mai puternic decât ar fi fost în mod normal după cea mai recentă ședință a Rezervei Federale americane. În interpretarea sa, dacă yenul s-ar fi depreciat în linie cu alte monede majore, dolarul ar fi fost deja tranzacționat în jurul a 163–164 yeni.

Același diagnostic apare și la Masahiko Loo, strateg senior de venit fix la State Street Investment Management. „Spargerea pragului de 162 întărește ideea că deprecierea yenului rămâne o mișcare alimentată de momentum, piețele uitându-se acum la intervalul 163–165 ca la următoarea țintă tehnică și psihologică importantă, unde atât poziționarea, cât și riscul de politică devin mai acute.” Loo adaugă că „pragul pentru o intervenție imediată pare ceva mai ridicat înaintea datelor privind piața muncii din SUA, deoarece autoritățile ar putea prefera să vadă dacă forța dolarului este determinată fundamental.”

Pe lângă cei citați mai sus, mai mulți analiști văd zona 165 ca următorul prag probabil de intervenție, iar Tokyo pare reticent să lupte la nivelurile actuale împotriva unui dolar susținut de dobânzi ridicate și de tensiuni geopolitice.

Cum se leagă problema Japoniei de comerțul european și, in extenso, chiar și de România

Pe planul politicii interne, o monedă slabă oferă Japoniei avantaje vizibile, în sensul în care exportatorii raportează venituri mai mari în yeni, turismul inbound devine mai atractiv, iar companiile mari cu vânzări externe câștigă competitivitate. Costul apare însă în modul în care se gestionează bugetele în gospodării, firme mici, alimente, energie, materii prime, sau transport.

FMI arată că piața muncii japoneză rămâne cât de cât stabilă, cu șomaj în jur de 2,5%, aproape de minime istorice, și cu o rată de participare a forței de muncă de aproape 65% pentru populația de peste 15 ani. Numărul lucrătorilor străini a crescut cu 11,7% anual până în octombrie 2025, dar aceștia reprezintă doar 3,7% din forța de muncă, ceea ce arată cât de greu poate compensa Japonia îmbătrânirea populației. Inflația a fost alimentată și de șocuri foarte concrete, în 2025, inflația medie fiind de 3,2%, iar prețurile alimentelor au explicat peste jumătate din inflația totală, cu o contribuție de aproximativ 1,8 puncte procentuale. Prețul orezului a crescut cu peste 100% la mijlocul lui 2025, după o recoltă slabă, înainte să se stabilizeze după eliberarea stocurilor guvernamentale. În schimb, dacă firmele transferă costurile mai ușor, iar salariații cer creșteri mai mari pentru a-și păstra puterea de cumpărare, yenul slab poate alimenta o inflație mai persistentă.

Pentru piețele internaționale, Japonia contează prin mărimea economiilor sale, prin rolul investitorilor instituționali japonezi și prin piața obligațiunilor. FMI avertizează în Raportul de Stabilitate Financiară Globală din aprilie 2026 că o scădere a volumului tranzacțiilor de tip yen carry trade poate afecta fluxurile globale de capital, pe măsură ce investitorii reevaluează randamentele relative. Instituția notează că investitorii japonezi se numără printre cei mai mari deținători de titluri de trezorerie americane și de datorie suverană din zona euro, iar o realocare mai mare spre obligațiuni interne japoneze poate majora costurile de finanțare în alte economii avansate. Cu alte cuvinte, astfel, problema yenului poate deveni problema randamentelor europene. Dacă obligațiunile japoneze devin mai atractive, o parte din banii care în ultimii ani au stat în titluri americane, franceze, italiene, spaniole sau în alte datorii europene pot fi repatriați. FMI spune că efectul ar fi mai mare în piețele unde investitorii japonezi au o pondere relevantă, inclusiv în mai multe țări din zona euro.

În prezent, Uniunea Europeană are nevoi ridicate de împrumut pentru apărare, tranziție energetică, industrie, infrastructură și refinanțarea datoriilor acumulate în ultimii ani, iar o reașezare a portofoliilor japoneze crește randamentele în zona euro, presiunea nu rămâne cantonată pe bursele europene, ci se transmite în costurile de finanțare ale companiilor, în condițiile de creditare, în prețurile activelor și în apetitul investitorilor pentru piețele din afara zonei euro. Așa explică și specialiștii cum yenul slab afectează Europa și prin comerț.

Comisia Europeană arată că, din 2018 până în 2025, fluxurile comerciale totale dintre UE și Japonia, incluzând bunuri și servicii, au crescut cu 23,1%, Japonia reprezentând în 2025 al șaptelea cel mai mare partener extra-UE pentru comerțul total cu bunuri și servicii, iar balanța totală a UE cu Japonia a fost pozitivă, la 22,8 miliarde euro. Comerțul cu bunuri este concentrat masiv în industrie, care a reprezentat 93,5% din comerțul bilateral cu bunuri în 2025. Importurile UE din Japonia sunt dominate de utilaje, autovehicule, produse chimice, instrumente optice și medicale și materiale plastice, în timp ce exporturile UE spre Japonia sunt dominate de produse chimice, autovehicule, utilaje, instrumente optice și medicale și alimente și băuturi.

Cursul valutar care defavorizează moneda japoneză poate astfel influența competiția dintre producătorii japonezi și cei europeni în sectoare cu marje sensibile, contracte lungi și lanțuri complexe de furnizori.

Pentru România, canalul direct este mai modest decât în cazul Germaniei sau Franței, dar există. Potrivit EU-Japan Centre for Industrial Cooperation, exporturile României către Japonia au scăzut în 2024 cu 6,8%, până la 182 miliarde de yeni, în timp ce exporturile Japoniei către România au crescut cu 4,5%, până la 76,6 miliarde de yeni. Exporturile românești către Japonia sunt dominate de băuturi și tutun, cu 50,8% din total, urmate de utilaje și echipamente de transport, cu 18,1%, și articole diverse, cu 17,9%. Importurile din Japonia sunt dominate covârșitor de utilaje și echipamente de transport, cu 80% din total.

Un yen slab poate ieftini, în anumite condiții contractuale, unele importuri japoneze de echipamente, componente, mașini sau utilaje, dar pentru exportatorii români produsele vândute în Japonia devin mai greu de plasat dacă sunt facturate în euro sau dolari, iar cumpărătorul japonez resimte costul într-o monedă depreciată. Dincolo de aceste volume minore din comerț, totuși, România este integrată în producția auto, în componente, cablaje, echipamente electrice, bunuri intermediare și servicii pentru companii europene și în cazul în care producătorii germani sau francezi se confruntă cu presiune mai mare din partea concurenților japonezi pe piețele globale, comenzile, investițiile și marjele din lanțul de furnizori pot fi afectate indirect.

Vedem astfel cum, chiar și o economie care se află în cu totul altă parte a globului poate să ne afecteze ușor, tocmai fiindcă România se finanțează deja la randamente ridicate față de nucleul zonei euro, iar o creștere a tensiunii pe obligațiuni europene poate mări prima cerută de investitori pentru datoria românească și mai mult decât aceștia o fac deja pe fondul crizelor economice și politice interne.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent