Putin nu a venit la masa negocierilor, în ciuda atacurilor Ucrainei FOTO: Hepta
Planul Occidentului de a-l presa pe Putin are o problemă evidentă. Doi experți susțin într-o analiză că atacurile Ucrainei din interiorul Rusiei nu aduc Moscova la masa negocierilor. Motivul invocat este unul simplu: o înțelegere greșită a politicii rusești.
Campania de atacuri în adâncime de 40 de zile a Ucrainei – lansată de președintele Volodimir Zelenski pentru a „împinge agresorul spre sfârșitul războiului” – este acum la apogeu. În cercurile politice occidentale, distrugerea infrastructurii rusești, creșterea deficitului de combustibil și nemulțumirea publică rezultată îi conduc pe mulți la concluzia că Rusia este în pericol, potrivit analizei realizate de Alina Khamatdinova și Matthew Blackburn în Responsible State Craft.
Strategia de extindere a capacităților de atacuri în adâncime ale Ucrainei se bucură de sprijinul nu numai al principalelor state europene NATO, ci și al Casei Albe, după cum arată clar comentariile recente ale președintelui Donald Trump și ale secretarului de stat Marco Rubio.
Strategia de presiune occidentală se bazează pe un calcul simplu: creșterea costurilor luptelor continue va spori nemulțumirea în societatea rusă până la punctul de a forța Kremlinul la masa negocierilor prin intermediul unui armistițiu. Pentru majoritatea rușilor, care interpretează războiul ca pe o luptă pentru asigurarea unor obiective geopolitice concrete, acest calcul este valabil. Costurile în creștere erodează sprijinul pentru război.
Cu toate acestea, din această imagine lipsește o minoritate vocală și intensă, care vede războiul în termeni morali, ca o luptă cu sumă nulă pentru valori sacre. Pentru ei, atacurile aeriene intensificate alimentează doar cererile de represalii și escaladare, mai degrabă decât compromisuri.
Capcana de presiune care se construiește în interiorul Rusiei este legată de modelul de „război limitat” al Kremlinului, o abordare care nu satisface niciuna dintre tabere. Prima din cauza costurilor în creștere, a doua pentru că limitele frustrează speranțele de victorie. Fiecare atac major asupra patriei ruse nu face decât să-i îngreuneze lui Putin menținerea poziției între ele.
Din 2022, Kremlinul a căutat să reducă fricțiunile din timpul războiului și să gestioneze un echilibru intern delicat, în parte prin etichetarea conflictului drept „operațiune militară specială” și amânarea mobilizării. Pe parcursul războiului, Occidentul și Ucraina au lucrat pentru a destabiliza acest echilibru intern. Noua campanie de atacuri profunde reprezintă cea mai recentă și mai directă încercare.
Cererile de represalii ale Rusiei cresc
La suprafață, strategia pare să funcționeze. Scăderea ratelor de aprobare ale președintelui Vladimir Putin, împreună cu creșterea sprijinului popular pentru negocieri, încurajează noi predicții privind epuizarea iminentă a Rusiei.
Unii observatori occidentali susțin că un punct de cotitură este aproape. Astfel de date din sondaje, însă, sunt doar un indicator aproximativ al schimbării opiniilor și atitudinilor. Pentru a înțelege cum se traduc costurile războiului în presiune politică pe plan intern, trebuie să luăm în considerare interpretările instrumentale și morale contrastante ale războiului în societatea rusă.
Aceste două moduri de a înțelege războiul sunt distribuite inegal în societatea rusă. Datele sondajelor realizate de sondajul independent Chronicles sugerează că o treime dintre ruși consideră obiectivele războiului instrumental, ca fiind prevenirea extinderii NATO sau apărarea suveranității (29,8%), în timp ce o altă treime nu are o viziune clară (31,4%). Pentru ambele cazuri, creșterea costurilor tinde să crească sprijinul pentru negocieri: fiecare atac pe teritoriul rusesc și fiecare creștere a prețului combustibilului alimentează îndoiala cu privire la faptul dacă războiul își merită prețul.
Minoritatea, aproximativ un sfert dintre respondenți, încadrează războiul din punct de vedere moral în termeni de restabilire a dreptății istorice, înfrângere a „nazismului” sau apărarea civilizației ruse. Analiza canalelor Telegram pro-război arată că, pe măsură ce costurile cresc, cererile pentru represalii mai dure cresc, la fel ca și furia față de autorități pentru aparenta lor slăbiciune.
Șoimii au o viziune mult mai radicală asupra victoriei decât Kremlinul: la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg din acest an, oligarhul și antreprenorul ideologic Konstantin Malofeev a susținut că finalul „optimist” era capturarea Kievului și Odesei, prăbușirea Uniunii Europene și desfășurarea de arme nucleare de către Rusia pentru a „intimida” Occidentul.
Rusia poate escalada conflictul
Pentru această tabără, o soluționare negociată este denunțată ca un „dogovornyak” sau o înțelegere trucată între liderii occidentali și elitele nepatriotice care trădează sacrificiile națiunii din timpul războiului. Aici, un război bun este mai bun decât o pace proastă. Chiar și „spiritul de la Anchorage”, care a urmat summitului Putin-Trump din 2025, a fost interpretat ca „un alt Minsk”, o stratagemă occidentală de a îngheța luptele și de a reînarma Ucraina.
Putin a navigat prin aceste presiuni, menținând războiul în limite stricte, pariind că Rusia poate rezista mai mult decât Ucraina și susținătorii acesteia într-un război de uzură. Dar campania extinsă de lovituri aeriene pune strategia Rusiei sub presiune. O lovitură suficient de dureroasă ar invita apeluri la represalii și ar valida afirmația șoimilor că reținerea a fost o greșeală de la bun început.
Aceasta este capcana presiunii. Putin este prins între o majoritate tăcută, obosită de război, și o minoritate vocală care numește orice compromis o trădare. Deocamdată, presiunea nu este critică. Putin va urmări să consolideze apărarea aeriană, să ignore ambele tabere și să crească costurile pentru Ucraina prin lovituri de represalii.
De fapt, presiunea menită să slăbească influența lui Putin ar putea, în schimb, să consolideze electoratul cel mai hotărât să respingă orice soluționare care nu atinge obiectivele maximaliste. În acest scenariu, s-at constata încă o dată că o strategie occidentală de a impune costuri Rusiei nu are ca rezultat o retragere a Kremlinului și o pace înghețată, ci crearea unei noi rațiuni pentru escaladarea conflictului.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent