Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu FOTO Hepta
Analiștii financiari estimează o deteriorare continuă a principalilor indicatori macroeconomici, potrivit celui mai recent sondaj intern publicat de CFA România. Rata inflației anticipate pentru orizontul de 12 luni (până în iulie 2027) a crescut ușor față de exercițiul anterior, ajungând la 7,63%.
În același timp, cursul de schimb al leului în raport cu euro este proiectat într-o traiectorie descendentă: 80% dintre participanții la sondaj anticipează o depreciere a monedei naționale în următoarele 12 luni, iar 15% prevăd o stagnare. Valoarea medie anticipată pentru orizontul de 6 luni este de 5,3179 lei pentru un euro, iar pentru 12 luni, de 5,3737 lei pentru un euro.
În acest context, Adrian Mitroi, economist și membru fondator al CFA Society Romania, a explicat pentru Ziare.com dilema cu care se confruntă Banca Națională a României. Potrivit acestuia, banca centrală se află într-o situație de blocaj, în care orice decizie de politică monetară riscă să agraveze fie inflația sau contractarea economică.
Inflația de 7,6% și creșterea de 0,1%: BNR nu poate scădea dobânzile, dar nici să le crească
Adrian Mitroi a subliniat că parametrii actuali ai economiei plasează BNR într-o poziție extrem de dificilă, în care instrumentele clasice de politică monetară devin ineficiente sau contraindicate. El a explicat că majorarea dobânzilor ar încetini și mai mult investițiile, în timp ce reducerea lor ar alimenta presiunile inflaționiste.
„Într-un context marcat de previziunile CFA privind o inflație de 7,6% și o creștere economică de doar 0,1%, BNR nu își permite să majoreze dobânzile, iar chiar dacă ar face un gest simbolic de sprijin pentru economie, cum ar fi o creștere de 0,25%, acesta ar fi mult prea mic pentru a influența semnificativ costurile generale de finanțare, mai ales că economia funcționează ca un organism cu un nivel ridicat de rigidități, ceea ce împiedică transmiterea eficientă a politicii monetare”, a precizat economistul.
Adrian Mitroi a adăugat că specificul structurii economice românești reduce semnificativ raza de acțiune a deciziilor BNR, întrucât o mare parte a tranzacțiilor se derulează în valută.
„Leul este utilizat în aproximativ o treime din tranzacțiile economice, iar restul se desfășoară în euro, iar Banca Națională a României poate regla dobânzile doar pentru moneda națională, fără a putea influența direct tranzacțiile în euro. Prin urmare, deciziile de politică monetară ale BNR nu se transmit integral în economie, iar aceasta funcționează ca orice economie deschisă, preluând atât inflația importată, cât și pe cea generată intern, iar efectul combinat se va reflecta într-o rată medie anuală a inflației de 7-8% și până anul următor”, a relatat Adrian Mitroi.
Rezerva valutară și de aur, sursa unui randament de 3,5%, în timp ce România plătește 7% pentru împrumuturi
În ceea ce privește mecanismele prin care BNR menține stabilitatea cursului, Mitroi a explicat că intervențiile sporadice ale băncii centrale sunt posibile datorită gestionării rezervei valutare și de aur, care este plasată în titluri de stat ale unor economii dezvoltate. Acest mod de operare asigură un randament modest, dar contribuie la temperarea deprecierii leului.
„Având în vedere că Banca Națională a României intervine doar în mod sporadic, apare întrebarea firească de ce nu asistăm la o depreciere și mai accentuată a monedei. Explicația este una interesantă și ține de modul în care este gestionată rezerva valutară și de aur, care a contribuit la menținerea unei deprecieri medii de aproximativ 3% în ultimii ani, cu o posibilă dublare la 6% în acest an. Această rezervă substanțială este plasată în titluri de stat care finanțează deficitele americane, europene și asiatice, iar Banca Centrală obține un randament de aproximativ 3,5% din aceste investiții, ceea ce este considerat un rezultat salutar pentru o investiție fără risc, reflectând, probabil, cea mai bună echipă de management investițional din cadrul BNR”, a explicat Adrian Mitroi.
Acesta a subliniat însă că acest randament vine cu un cost implicit, reflectat în diferența dintre ceea ce câștigă BNR din investițiile externe și ceea ce plătește statul român pentru finanțarea propriului deficit.
„Randamentul de 3,5% obținut de BNR din investirea rezervelor este unul modest, dar nu are cum să fie mai mare, mai ales în comparație cu dobânda de 7% pe care România o plătește pentru finanțarea propriului deficit. Astfel, în timp ce noi finanțăm deficitele altor state cu 3,5%, alții ne finanțează nouă deficitul cu 7%, ceea ce înseamnă, în termeni simpli, că plătim dublu pentru împrumuturile noastre. Această diferență arată că Banca Centrală susține stabilitatea financiară cu un cost real, exprimat atât în pierderi de randament, cât și în presiune valutară. În economie, nimic nu este gratuit, iar acest 3,5% reprezintă, de fapt, prețul plătit pentru menținerea stabilității”, a mai declarat Adrian Mitroi.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent