Legea salarizării, în ultima sa formă prezentată în spațiul public, crește salariile de bază în foarte multe cazuri. Spre exemplu, în educație, majoritatea salariilor de bază sunt mai mari decât pe vechea grilă.
Conform calculelor Cotidianul, venitul de bază va fi următorul pentru un profesor universitar peste 25 de ani vechime: 16.400 lei (9.594 lei net). Potrivit cifrelor pentru iunie 2024, ultimele actualizate, un profesor universitar ar fi avut un salariu maxim de bază de 14.038 lei.
Și în preuniversitar obsevăm o creștere similară. Pentru nivelul maxim, un profesor cu studii superioare de lungă durată și gradul didactic I, salariul de bază crește brut cu peste 1.000 de lei față de iunie 2024.
Cu toate acestea, profesorii vor câștiga lunar mai puțini bani decât iau acum, conform legii. Motivul este că mai multe sporuri sunt fie diminuate, fie eliminate în noua lege.
Tăierea sporurilor scade salariile
Conform unui calcul făcut de Cartel Alfa, citat de Libertatea, pe prima variantă a legii salarizării, dacă iei în considerare și sporurile pentru dirigenție și pentru suprasolicitare neuropsihică, în prezent un profesor cu gradul didactic I și cu 25 de ani vechime în învățământ din mediul urban câștigă în prezent 12.323 lei brut. După noua lege a salarizării, aceeași persoană va câștiga 12.043 lei brut, deci cu aproape 200 de lei mai puțin. Diferența vine din dispariția celor două sporuri menționate mai sus.
Astfel de pierderi se aplică și în alte domenii. În sănătate, spre exemplu, limitarea sporurilor poate duce la scăderi de venituri tocmai de la medicii din cele mai solicitante secții.
„(n.r. cei mai afectați de legea salarizării sunt) Cei care lucrează în condiții foarte grele, adică cei care în prezent au sporuri între 55 și 85%. Și aici mă refer la ATI, la Ambulanță, la spitale monoprofil gen cele de psihiatrie sau pneumoftiziologie, la anatomopatologie, la SMURD, săli de operație. Adică cei care lucrează în condiții foarte grele, prin diminuarea sporurilor, vor avea cel mai mult de pierdut”, explica Viorel Hușanu, prim-vicepreședinte al Federației Sanitas, într-o discuție cu Cotidianul.
Spor de zâmbet
Sporurile pentru bugetari au fost mereu un subiect controversat în societatea românească. De la sporuri absurde la creșteri de salarii ascunse în spatele acestor artificii fiscale, politicienii s-au folosit de-a lungul timpului de acest instrument pentru a-și îndeplini promisiuni făcute electoral.
Marea majoritate a oamenilor, când se gândesc la sporuri, au în minte exemplele absurde de bonificații primite de bugetari pentru motive care mai de care mai ingenioase.
În 2009, Realitatea Plus scria despre mai multe sporuri descoperite de inspectorii Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Polițiștii comunitari din Ploiești încasau „spor de zâmbet”. Szakal Andraş, președintele de atunci al ANFP, spunea că sporuri ciudate primeau şi angajaţii din cimitire şi cei de la Grădina Zoologică, personalul care lucra la carosabil şi spaţii verzi, dar şi persoanele care utilizau aparatul xerox.
Newsweek a scris de mai multe ori despre existența sporului de antenă. Sporul de antenă se dădea acelor bugetari care vin la locul de muncă și se expun undelor electromagnetice. Acesta era de 15% din salariu. Guvernul Bolojan s-a aplecat asupra eliminării acestui spor încă din 2025, scria sursa citată.
Nu toate sporurile sunt la fel
Doar că sporurile nu sunt toate de acest tip. O parte importantă dintre sporurile încasate au justificare în practică. În cazul sănătății, sporurile diferențiază nivelul de dificultate al muncii pe diferite secții. Astfel, prin sporuri, este oferită o bonificație financiară pentru a alege o specializare mai complicată.
În educație, unul dintre sporurile care este redus masiv sub noua lege a salarizării este cel al dirigenției. De la 10% din salariu, sporul de dirigenție devine o sumă fixă de puțin peste 200 de lei. Totuși, profesorii care au dirigenția au responsabilitatea mai multor hârtii, dar și de a asigura o relație bună a elevilor din clasă cu școala și personalul didactic.
Guvernul Bolojan pare să fi declarat un război sporurilor. Pe fond, o reformă necesară. În practică, întrebarea este dacă pot fi tăaiate toate la grămadă sau trebuie făcute distincții. Prin noua lege, executivul elimină sau diminuează sporuri cu justificare în realitate, dând la schimb mai mulți bani în salariul de bază. Acest lucru, însă, la calculul final, se traduce uneori într-un venit mai mic.
„În același timp a apărut noua lege a salarizării, ca proiect. Am văzut că prevederile acestei legi sunt defavorabile tuturor salariaților din sistemul bugetar. Pentru noi, cei din sănătate, ar scădea veniturile pentru aproximativ 60% dintre noi. A apărut un al doilea draft, care a diminuat într-adevăr puțin procentul, adică cam 50% sau până la 50% vor avea pierderi de venituri”, a spus Viorel Hușanu într-o discuție recentă cu Cotidianul.
Vestul sălbatic al sporurilor
Conform Europa Liberă, după revoluție, sistemul de sporuri a fost transformat pe modelul capitalizării sălbatice făcută în România. Sporurile, în anii 90, erau negociate individual, și se acordau pentru tot felul de motive: de la sporul de antenă la cel de calculator.
Problema acestor sporuri este astfel cunoscută de mult. În stenogramele unei ședințe de plen din Parlament din 2008, ministrul Muncii Paul Păcuraru, răspundea la propunerea senatorului Gheorghe Funar de a limita veniturile din bugetul României, cu sporuri incluse, la maxim venitul președintelui României.
„Partea invizibilă” a salarizării
„Deci cele spuse de domnul senator Gheorghe Funar au acoperire indiscutabilă în realitate, pentru că salarizarea în România, din păcate, a devenit un sistem, aşa, cu geometrie variabilă de la categorie la categorie, de la profesie la profesie, de la sector la sector, de la ramură la ramură, de la presiune la presiune şi de la parte vizibilă la parte invizibilă în salarii, un sistem cu o geometrie cât se poate de diferită. Asta ce înseamnă?
Înseamnă că, în partea oficială a salarizării, în partea vizibilă, totuşi, Preşedintele României are cel mai mare salariu din ţară. Sau un membru al Guvernului… În partea invizibilă, sporuri, stimulente, prime, altele adaosuri şi aşa mai departe… Adică aspecte despre care vorbea doamna secretar de stat Denisa Pătraşcu, lucrurile devin complet necontrolabile şi se ajunge să se dubleze sau să se tripleze ceea ce se vede oficial pe hârtie. Deci există o problemă care va trebui să fie rezolvată neapărat, pentru că, aşa cum funcţionează acum, ea nu poate continua”, spunea în 2008 atunci ministrul Muncii, Paul Păcuraru.
Liberalul oferea atunci și o soluție pentru problema sporurilor: legea salarizării unitare. Exact soluția pe care o caută acum guvernanții și nu reușesc să găsească formula ideală.
„Soluţia potrivită o avem în vedere şi, din păcate, nu este făcută, dar este pe traseu. Şi Guvernul PSD, până în 2004, şi Guvernul actual a avut şi are pe agendă, ca prioritară, problema salarizării unitare a personalului bugetar, a funcţionarilor publici sau a personalului contractual”, sugera ministrul Păcuraru.
Cele trei încercări de standardizare a salarizării
Prima încercare a unei standardizării salariale în sistemul bugetar a venit în 2009. Conform Europa Liberă, actul aducea grile de salarizare pentru majoritatea salariaților și un calendar de implementare până în 2015. Această lege a fost însă repede înlocuită de una nouă, adoptată în 2010. Noua lege avea coeficienți de salarizare de la 1 la 15. Deși gândită în etape, ea a fost amânată succesiv din cauza crizei.
Cea mai serioasă lege a salarizării unitare de până acum a venit în 2017, în mandatul Liei Olguța Vasilescu, de la ministerul Muncii. Această lege era prevăzută cu o aplicare etapizată și stabilea un maxim de 30% prin sporuri. Totuși, de la această regulă existau și excepții. Într-un interviu pentru Europa Liberă, la 8 ani după adoptarea legii, Lia Olguța Vasilescu a spus că implementarea legii nu seamănă deloc cu ideea inițială.
„Nu mai putem vorbi despre Legea 153 ca fiind o lege a salarizării unitare, pentru că a fost modificată atât de mult încât și-a pierdut caracterul unitar”, a spus ea pentru sursa citată.
Creșterea mascată a salariilor
Sporurile, în teorie, se acordă pentru condiții speciale de muncă sau ca dovadă a unei performanțe în activitatea profesională. De-a lungul anilor, însă, miniștrii au folosit sporurile drept un instrument prin care să crească venitul bugetarilor, fără să modifice însă salariul de bază.
Spre exemplu, în 2018, după ce polițiștii au pierdut câteva sporuri, nemulțumirile au fost reparate de MAI prin introducerea altor bonificații de acest tip. Ordinul prevedea acordarea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică pentru mai multe categorii de poliţişti decât până în prezent. Practic, o creștere salarială de 5-10% era oferită prin sporuri, nu prin creșterea bazei salariale.
Diferența dintre salariu de bază și sporuri ține de definirea legislativă a acestora. În primul rând, adesea sporurile sunt legate direct de salariul de bază. Ergo, cu cât salariul de bază ar crește, și sporurile ar urca cu aceasta. Dar mai important este statutul salariului.
Contractul individual de muncă nu poate fi modificat decât prin acordul părților. Implicit, salariul de bază și sporurile incluse în CIM nu pot fi schimbate, conform articolului 41 din Codul Muncii. În cazul categoriilor de bugetari, sindicatele negociază pentru drepturile salariale cu reprezentanții guvernului pentru modificări făcute, spre exemplu, prin legea salarizării.
Spor în toate măsurile de austeritate
Marea majoritate a sporurilor din sectorul bugetare sunt însă introduse prin legi diferite. Astfel, sporurile pot fi modificate sau chiar eliminate prin decizii directe de modificare legislativă. Ca exemplu clar stă ordonanța „trenuleț”, prin care Guvernul Bolojan a renunțat la mai multe sporuri.
Deci, pentru politicieni, în caz de nevoie, este mult mai ușor să elimine sporurile decât să pornească negocieri cu sindicatele pentru contracte colective de muncă atunci când e nevoie urgentă de bani. Astfel, e mult mai convenabil să dai creșteri prin sporuri și să le poți retrage oricând este nevoie.
Totodată, prin oferirea unor sporuri fără justificare reală în societate, politicienii își păstrează și superioritatea morală în discursul public. Măsurile de austeritate pot fi ascunse în spatele eliminării unor sporuri „de calculator”, bonificații fără justificări reale, dar care au fost introduse tocmai atunci când s-au promis creșteri salariale.
Exemplul LOV arată de ce Pîslaru are toate șansele să eșueze
„Noi am vrut la vremea respectivă să facem o lege care să prevadă doar salariul de bază, fără alte sporuri. Dar am avut greve după greve. Se spunea: «Ni se iau sporurile care sunt date de la Cuza încoace». Polițiștii, medicii… fiecare venea cu argumentul că lucrează în condiții speciale și trebuie sporuri.
În final, chiar dacă nu introduceam sporurile în lege, știam că le vor câștiga în instanță. Așa s-a întâmplat de multe ori în trecut. Și atunci, în fața presiunii sociale și politice, s-au introdus sporurile”, explica în 2025 Olguța Vasilescu.
Iar Dragoș Pîslaru, ministrul interimar al Muncii, pare să aibă aceeași soartă în războiul cu reprezentanții breslelor. Sanitas a câștigat deja primul proces în primă instanță. Procedura de elaborare a legii de către Pîslaru, care e doar interimar, a fost suspendată de instanță. Sindicaliștii erau nemulțumiți de faptul că nu au fost chemați la consultări, chestiune obligatorie conform Codului Muncii. Instanța însă a stabilit că ministrul Muncii nu are dreptul de a elabora legea.
Până la urmă, însă, sporurile au fost uneori oferite drept alternativă la drepturile salariale. Deci, dacă au acceptat de-a lungul timpului această variantă de compromis, este teoretic de datoria sindicatelor să apere aceste sporuri și păstrarea veniturilor la cel puțin același nivel.
Riscul pentru legea salarizării unitare este ca, și dacă trece, ar putea avea aceeași soartă ca legea din 2017. Să nu ajungă niciodată să fie aplicată în forma gândită inițial.
Oala care se sparge în capul lui Bolojan
Iar marea problemă pentru PNL este că legea salarizării, care vine cu scăderi sau înghețări de venituri, vine peste mai multe măsuri de austeritate care au afectat sectorul bugetar. Spre exemplu, Simion Hăncescu, președintele Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), a explicat într-un interviu recent pentru Cotidianul că nemulțumirile cadrelor didactice vin din mai multe direcții. De la creșterea efectivelor la clasă, la legea salarizării și până la creșterea normelor în ciuda scăderii demografice a României, toate supără cadrele didactice.
Și sindicaliștii din sănătate protestează împotriva a tot ce a făcut în ultimul an Guvernul Bolojan. „Această grevă este una atipică. E prima grevă care se va desfășura împotriva politicii socioeconomice a guvernului”, a explicat și Viorel Hușanu, lider Sanitas, în discuția de acum ceva vreme cu Cotidianul.
În ciuda faptului că reforma vine dintr-un jalon PNRR, aceasta riscă să se spargă tot în capul guvernanților. Pentru că bugetarii resimt această schimbare ca o ordonanță trenuleț doi, ca o austeritate care nu s emia termină.
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.