De la începutul războiului din Ucraina, Uniunea Europeană s-a arătat deschisă la aderarea țării atacate de Rusia în blocul comunitar. Propunerea se lovește însă de opoziția fermă a lui Viktor Orban, care critică puternic primirea Ucrainei în Uniune, din considerente economice și de securitate.

Problema cu care se confruntă însă Uniunea Europeană în procesul de aderare a Ucrainei, Republicii Moldova și Muntenegrului — și anume dreptul de veto al Ungariei — nu este una nouă. Uniunea s-a mai confruntat în istoria sa cu blocaje din cauza altor state membre.

În acest context, Bruxelles-ul caută modalități de a îmbuna conducerea de la Budapesta și se gândește la o variantă în care țările proaspăt aderate nu vor avea drept de veto în primă fază. Astfel, noii membri ar obţine drepturi depline numai după ce UE şi-ar revizui modul de funcţionare.

La prima vedere, această măsură poate părea un pas în spate dat de blocul comunitar în fața fermității regimului iliberal Orban. Pe de altă parte, UE nu folosește în toate aspectele decizionale unanimitatea, ci doar în chestiunile legate de politica externă a Uniunii, extinderea blocului comunicat sau politică bugetară.

Ideea de veto a fost intens discutată de-a lungul anilor, în contextul pozițiilor divergente și al blocajelor care pot apărea la nivelul Uniunii. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a pledat recent pentru eliminarea dreptului de veto și înlocuirea acestuia cu majoritate calificată în anumite aspecte, printre care și politica externă a UE.

apartamente de vanzare bucuresti 2 camere

Tratatatele UE cer unanimitate pentru probleme cheie de suveranitate, pentru a proteja toate statele membre. În realitate, însă, dreptul de veto este un instrument esențial pentru statele membre mai mici, permițându-le ca vocile lor să fie auzite.

Alte țări, precum Germania și Franța, susțin votul cu majoritate calificată în domeniile afacerilor externe și securității.

Politologul George Jiglău spune că pe măsură ce Uniunea Europeană s-a tot extins, a devenit clar că anumite mecanisme moștenite din trecut și care funcționau când blocul comunitar avea mai puțini membri și o diversitate de opinii mai restrânsă la vârf, problemele s-au amplificat.

„Aceste mecanisme funcționau și ca un mijloc de a mai scăpa de disensiuni, cumva pentru a-i forța pe toți să ajungă la un fel de consens. De asta s-a ținut cu dinții să se păstreze mecanismul acesta de consens, asumându-și la vremea respectivă că s-ar putea să fie greu cu veto.”, subliniază politologul.

Lectorul Universității Babeș-Bolyai spune că încărcătura acestei teme este mai degrabă politică.

„De când se confruntă Uniunea cu Orban, tot a existat această speranță că personaje de genul acesta, ok, o fac ei pe nebunii la ei acasă, doar că apoi când vin la Bruxelles, pot fi socializați și aduși pe calea cea dreaptă.”, spune acesta.

În ceea ce privește noile aderări, miza este una foarte încărcată din punct de vedere politic, pentru că este foarte clar că Ucraina este un caz atipic, fiind o țară aflată în război, subliniază George Jiglău.

„Ucraina, în momentul acesta, și pentru că este o țară aflată în război, cu dispute pe granițe, care nu se știe cum se vor așeza, este o țară care nu are cum să fie grăbită. Faptul că Ucraina este pe agenda extinderii europene este o chestiune politică, simbolică, de semnal și un fel de mână întinsă către țara aflată în război pentru a le ține sus moralul în această situație dificilă.”, spune politologul.

Inițiativa nu se rezumă doar la discuții, spune Jiglău, în contextul în care au fost discuții la nivel înalt pe tema „Planului Marshall” european pentru reconstrucția Ucrainei după război, iar blocul comunitar a contribuit financiar și militar pentru a ajuta țara.

„Dacă se renunță la veto, specific pentru chestiunea legată de Ucraina, dacă nu se poate altfel cu Orban, eu cred că se va face și ăsta este un moment din acela pentru care a fost criticată Uniunea Europeană, că nu este destul de decisă în a se confrunta cu personaje de genul acesta, că nu ia decizii mai repede, că nu-i pune la respect, că tot încearcă să negocieze, nu doar cu Orban, și cu Putin. Să ne amintim de săptămâna aceea înainte de război, în 2022. Mereu se arată cu degetul că e prea împăciuitoare.”, precizează acesta.

Dreptul de veto în UE și crizele din trecut

De la naşterea sa în 1957, Uniunea Europeană a trecut cu bine prin mai multe crize, unele dintre ele generate tocmai de principiul unanimității consfințit prin tratatele sale.

În 1963, preşedintele francez Charles de Gaulle s-a opus prin veto intrării Marii Britanii în Comunitatea Economică Europeană, precursoarea Uniunii Europene.

S-a opus și în 1967, dar Marea Britanie intră în cele din urmă în 1973.

În 1965 a avut loc criza „scaunului gol”, un impas apărut dintr-o dispută privind finanţarea bugetară. Și atunci, Franța, prin de Gaulle, și-a retras reprezentanţii din activităţile comunitare pe o perioadă şapte luni.

Câțiva ani mai târziu, în 1979, prim-ministra Marii Britanii, Margaret Tatcher a cerut reducerea contribuției la bugetul Uniunii Europene. După mai mulți ani de negocieri și amenințări din partea Regatului cu oprirea plăților, aceasta obține un „rabat” anual în 1984.

Mai recent, în 1992, Danemarca s-a opus Tratatului de la Mastricht, care a și pus bazele bazele uniunii monetare europene. Danezii au cerut să se acorde o mai mare autonomie în materie de apărare, monedă, cetăţenie şi cooperare judiciară, iar acest lucru s-a întâmplat în 1993, după modificarea tratatului.

Acum, problema veto-ului se axează pe aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană, unde Ungaria se opune.

Tratatul de la Lisabona, adoptat în 2009, a restrâns zonele în care este necesar veto-ul, introducând mecanisme de accelerare pentru anumite decizii.

Ucraina a primit undă verde pentru a începe negocierile de aderare în 2023 și a negociat timp de mai multe luni pentru a intra în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, fără aprobarea legală din partea tuturor celor 27 de țări ale UE, Kievul nu va fi început formal procesul de aderare, un motiv de frustrare în creștere pentru milioane de ucraineni, dar și pentru autoritățile de la Kiev.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent