Luni, 10 August 2026, ora 22:44
7205 citiri
Proiectul SMR Doicești FOTO Nuclearelectrica
Seceta extremă care afectează România și Europa a arătat o vulnerabilitate a centralelor nucleare, anume nevoia de o cantitate mare de apă pentru răcire. Ungaria și România au închis parțial centralele nucleare de la Paks, respectiv Cernavodă, din cauză scăderii debitului Dunării. Dar România va trebui să aibă în curând o centrală nucleară unică în lume, la Doicești, asupra căreia seceta nu-și va mai pune amprenta, deoarece reactoarele nu au nevoie de răcire externă, ca la Cernavodă.
În timp ce reactoarele clasice de pe malul Dunării sunt dependente structural de debitele masive ale fluviului și riscă oprirea forțată în perioadele de caniculă extremă pentru a proteja pompele de răcire, noul concept tehnologic propus pentru județul Dâmbovița elimină complet această vulnerabilitate de mediu.
Sistemul este conceput ingenios, bazându-se pe circuite închise care nu depind de rețele de alimentare sau cursuri de apă exterioare, izolând procesul de producție de capriciile vremii.
Secretul tehnic: bazinul subteran și fizica simplă a răcirii pasive
Modul de funcționare al acestei noi tehnologii este simplificat special pentru a garanta siguranța totală, fără a fi necesară o intervenție umană complexă sau un aport continuu de resurse logistice din exterior. Structura de bază nu se mai bazează pe pomparea masivă a apei dintr-un râu, ci pe o incintă securizată, amplasată sub nivelul solului.
Fiecare dintre cele 6 module nucleare ale viitoarei centrale de la Doicești este scufundat individual într-un bazin uriaș realizat din beton armat de înaltă densitate, în interiorul căruia este structură etanșă din oțel inoxidabil. Acest rezervor masiv conține un volum fix de apă, calculat special pentru a absorbi energia termică și a oferi o răcire stabilă pentru o perioadă de timp nelimitată.
În regim normal de exploatare, căldura generată în exces de modulele nucleare este preluată prin intermediul unui circuit secundar închis. Această energie termică este transportată către exterior și evacuată direct în atmosferă cu ajutorul unor turnuri de răcire clasice sau prin alte structuri specializate de disipare a căldurii. Lichidul din interiorul reactoarelor nu intră în contact cu mediul, fiind recirculat permanent.
Adevărata revoluție tehnică intervine însă în momentele de criză profundă, cum ar fi un accident major soldat cu pierderea totală a curentului electric auxiliar, venit de la alte surse. În acel scenariu, în care o centrală clasică ar intra în alertă din cauza opririi pompelor electrice, sistemul modular reacționează exclusiv pe baza legilor fizicii. Căldura reziduală din miezul reactoarelor este transferată automat către apa din bazinul mare prin intermediul unor sisteme de siguranță complet pasive, care nu au nevoie de nicio sursă de energie sau de comenzi mecanice pentru a se activa.
Tranziția automată către aer și siguranța miezului
Odată declanșat acest proces de urgență, apa stocată în bazinul subteran începe să preia energia termică, încălzindu-se treptat până când atinge punctul de fierbere. Cantitatea de lichid din rezervorul izolat este atât de mare încât poate absorbi și disipa întreaga căldură generată de toate cele 6 module simultan, pentru o perioadă extrem de lungă, fără a fi necesară adăugarea vreunui litru de apă din surse externe.
Pe măsură ce timpul trece și procesul de fierbere reduce treptat volumul de apă din bazin prin evaporare controlată, nivelul energiei reziduale din fiecare unitate scade în mod natural. În momentul în care emisia termică a fiecărei unități coboară sub pragul critic de 400 kW, instalația trece de la sine într-o nouă fază de protecție: răcirea cu aer. Acest lucru se realizează prin circulația naturală a fluxului de aer prin golurile de aerisire și spațiile de operare ale compartimentelor tehnice ale centralei.
NuScale Power, proiectantul american al tehnologiei a subliniat oficial că, într-un scenariu de accident de bază, miezul reactorului nu rămâne niciodată descoperit fără apă, riscul de topire fiind eliminat complet prin design.
De la platforma poluantă de cărbune la megawații curați ai viitorului
Din punct de vedere industrial și strategic, noua investiție din județul Dâmbovița refolosește un fost sit industrial, transformând o zonă istorică de poluare într-un nod energetic modern. Proiectul presupune înlocuirea vechii termocentrale pe cărbune de 600 MW, o structură ineficientă care genera volume masive de emisii de carbon, cu o capacitate curată de 462 MW. Fiecare dintre cele 6 module NuScale va genera câte 77 MW, oferind flexibilitate în dispecerizare, o altă componentă care lipsește centralelor nucleare de mari dimensiuni.
Structura corporativă și avizele internaționale
Dezvoltarea este gestionată prin compania RoPower Nuclear, un joint-venture deținut în proporții egale de compania de stat Nuclearelectrica și firma privată Nova Power & Gas, utilizând tehnologia dezvoltată de NuScale Power. Punctele tehnice, studiile de inginerie de tip FEED și evaluările Agenției Internaționale pentru Energie Atomică confirmă viabilitatea și siguranța instalației.
Decizia de investiție și verificările financiare
Acționarii au aprobat decizia finală de investiție în februarie 2026, marcând oficial trecerea în faza a treia de execuție, după finalizarea studiilor de inginerie (FEED) și a misiunilor de evaluare ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA).
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent