Forțele ruse avansează lent în jurul Kramatorskului și Slovianskului, însă lipsa efectivelor le limitează capacitatea de a aplica simultan tactica folosită în alte zone ale frontului.

Forțele rusești înaintează treptat spre și în jurul orașelor Kramatorsk și Sloviansk, ultimele două mari centre urbane din regiunea Donețk aflate încă sub control ucrainean.

Rusia are o metodă bine cunoscută pentru cucerirea orașelor ucrainene. Strategia presupune două operațiuni desfășurate în paralel: presarea flancurilor și infiltrarea în centru.

În zona Kramatorskului, însă, armata rusă nu pare să dispună de suficiente efective pentru a face ambele lucruri în același timp.

Linia frontului din această zonă se întinde pe aproape 100 de kilometri. De fiecare dată când o brigadă ucraineană reușește să oprească un atac într-un anumit punct, forțele ruse sunt nevoite să redistribuie militari pentru a acoperi pierderile sau pentru a susține ofensiva. Acest lucru poate încetini operațiunile în alte sectoare.

Cum încearcă Rusia să cucerească un oraș

În teorie, tactica este relativ simplă.

Forțele ruse încearcă mai întâi să avanseze de-a lungul flancurilor mai slab apărate ale unui oraș. Obiectivul este să pună presiune asupra principalelor rute de aprovizionare ale trupelor ucrainene care apără zona.

Pe măsură ce aprovizionarea este afectată, mici grupuri de militari ruși încearcă să se infiltreze în interiorul orașului și să creeze un punct de sprijin pentru trupele care ar urma să vină ulterior.

Asaltul principal ar urma să aibă loc într-o etapă ulterioară, când apărătorii ucraineni sunt deja slăbiți de lipsa muniției, a echipamentelor și a altor resurse.

Pentru ca această strategie să funcționeze, cele două componente trebuie să acționeze simultan: trupele de pe flancuri trebuie să preseze pozițiile ucrainene, în timp ce grupurile de infiltrare pătrund în zonele apărate.

În sectorul Kramatorskului, însă, Gruparea Centrală de Forțe a Rusiei pare să aibă dificultăți în coordonarea celor două operațiuni.

Această limitare încetinește ofensiva și le oferă ucrainenilor timp să-și consolideze pozițiile, să aducă întăriri și să pregătească noi linii defensive.

Un plan disciplinat, dar insuficient susținut de trupe

Analistul și cartograful militar Vitali, care urmărește evoluția frontului, afirmă că planificarea ofensivă rusă rămâne organizată la nivel operațional.

Potrivit acestuia, pe hârtie, unitățile sunt distribuite în ordine, direcțiile de atac sunt stabilite, iar obiectivele sunt etapizate.

Problema este însă lipsa efectivelor necesare pentru punerea în aplicare a planului.

„Ceea ce lipsește acestei discipline este numărul suficient de militari”, a explicat analistul.

În opinia sa, una dintre cele mai recente adaptări tactice ale Rusiei este un indiciu al deficitului de personal, mai degrabă decât al unei inovații militare.

Vitali observă folosirea tot mai frecventă a unor grupuri de infiltrare formate din doar doi sau trei militari, deplasate cu motociclete și vehicule de teren.

Aceste grupuri mici pot fi mai greu de detectat, însă dimensiunea lor redusă poate reflecta și dificultatea Rusiei de a asigura efective suficiente pentru operațiuni de amploare.

Rusia se confruntă și ea cu probleme de personal

Problemele Ucrainei în ceea ce privește recrutarea și efectivele militare sunt bine documentate. Mai puțin discutat este faptul că și Rusia se confruntă cu propriile dificultăți.

Rusia continuă să recruteze aproximativ 30.000 de militari pe lună. În teorie, acest ritm ar putea fi suficient pentru înlocuirea pierderilor lunare.

Dar înlocuirea soldaților pierduți pe front nu este același lucru cu asigurarea efectivelor necesare pentru o ofensivă susținută.

Comandantul-șef al armatei ucrainene, Oleksandr Sîrski, estima că Rusia avea aproximativ 721.300 de militari în Ucraina la sfârșitul lunii iunie. Potrivit estimării sale, efectivele au crescut cu doar aproximativ 11.000 de militari față de sfârșitul lui 2025, în condițiile unor pierderi rusești estimate la 30.000–35.000 de militari pe lună.

Recrutarea pe bază de contract a scăzut, de asemenea, semnificativ în primăvară, cu aproximativ o treime față de aceeași perioadă a anului precedent.

Serviciul de informații externe al Ucrainei estima că Rusia recrutase aproximativ 195.000 de militari pe bază de contract până la începutul lunii iulie, față de un obiectiv anual de 409.000.

Cât de mult ar trebui să recruteze Rusia pentru a continua ofensiva?

Un general rus, care a vorbit sub protecția anonimatului cu publicația de investigații IStories, a oferit o estimare și mai pesimistă.

Pentru a cuceri teritoriile din Donbas aflate încă sub control ucrainean, Rusia ar trebui, în opinia sa, să înlocuiască între 55.000 și 60.000 de militari pierduți în fiecare lună.

Această cifră ar fi aproximativ dublă față de numărul de recruți pe care Rusia îl atrage lunar.

Estimarea provine însă de la o singură sursă anonimă și trebuie privită cu precauție. Ea indică totuși aceeași problemă observată de analiști pe hărțile frontului: Rusia poate continua să atace, dar nu dispune întotdeauna de suficiente trupe pentru a menține presiunea în toate direcțiile simultan.

Un avantaj obținut prin redistribuirea trupelor

Pe frontul din jurul Kramatorskului, această lipsă de efective poate avea consecințe directe.

Dacă o brigadă ucraineană respinge un atac rusesc într-un anumit sector, unitățile ruse pot fi nevoite să redistribuie rapid militari pentru a acoperi pierderile și pentru a menține ofensiva.

Însă această redistribuire are un cost.

Trupele trimise pentru a consolida o unitate afectată pot fi retrase dintr-un alt sector al frontului, slăbind astfel o operațiune de flancare sau o tentativă de infiltrare.

În jurul Kramatorskului, fiecare astfel de redistribuire poate transforma problema locală a unei unități ruse într-o dificultate pentru întreaga ofensivă.

Pentru Ucraina, aceasta înseamnă timp suplimentar pentru consolidarea apărării.

Pentru Rusia, înseamnă că un plan militar care funcționează pe hârtie devine mult mai greu de pus în practică atunci când numărul trupelor disponibile nu este suficient pentru toate obiectivele simultan.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent