Tânăr care se joacă pe calculator FOTO Pixabay
Jocurile video sunt adesea privite de părinți ca o pierdere de timp, mai ales atunci când ajung să ocupe o mare parte din viața unui copil sau adolescent.
Pentru unii, însă, pasiunea pentru gaming poate deveni mai mult decât un hobby și poate deschide chiar drumul către o carieră de succes.
Este și povestea unui tânăr care a renunțat la facultate pentru jocuri și a ajuns milionar înainte de 30 de ani, după cum a relatat într-un articol publicat de Business Insider.
Dima Beseda adoră faptul că jocuri precum „World of Warcraft” îi ofereau obiective și scopuri clare. A renunțat la facultate pentru a se juca în permanență, iar părinții lui erau îngrijorați. A creat companii din industria gamingului evaluate la milioane de dolari, iar acum investește în inteligența artificială.
„Aveam doar 3 ani când tatăl meu a adus primul nostru calculator în casă, dar acel moment mi-a schimbat viața. De la o vârstă foarte fragedă mi-am dat seama că jocurile video aveau reguli clare. Îmi plăcea să învăț cum să ating un anumit obiectiv în jocuri și, în cele din urmă, să le termin.
Când aveam 13 ani, a apărut „World of Warcraft”. Era un tip complet nou de joc: o lume care aștepta să fie descoperită. Succesele mele din joc au început să aibă efecte și în lumea reală: băieții din clasele mai mari au început să mă respecte datorită abilităților mele de joc.
Părinții mei, însă, erau îngrijorați. Aveam în continuare note bune la școală, dar în fiecare moment în care nu eram la școală sau nu dormeam mă gândeam la joc. Părinții au încercat să-mi limiteze timpul petrecut la calculator, însă, odată ajuns la facultate, chiuleam de la cursuri pentru a mă juca non-stop.”
„Mi-am câștigat salariul pe o lună în două nopți de gaming”
„Nu este surprinzător că, în cele din urmă, am renunțat la facultate. Tatăl meu era foarte dezamăgit: aveam note bune și o bursă, iar părinții mei simțeau că aruncam totul pe fereastră. Tata chiar m-a amenințat că mă va trimite la dezintoxicare.
La 17 ani nu le înțelegeam punctul de vedere. Acum, la 35 de ani, lucrurile au mai mult sens.
În lumea jocului eram foarte respectat, dar lumea reală nu avea prea mult sens pentru mine. M-am angajat la McDonald’s. După aproximativ două luni de muncă acolo, am fost contactat de un jucător profesionist de hochei din Rusia, țara mea natală.
Voia să joc folosind personajul său din „World of Warcraft”, pentru a-i crește nivelul în clasamentul jocului. Am jucat pentru el timp de două nopți și am câștigat echivalentul întregului meu salariu lunar de la fast-food.
A fost sfârșitul carierei mele la McDonald’s.
Am început, de asemenea, să vând obiecte din joc pe bani reali. Puteam câștiga aproximativ 2.500 de dolari pe lună, ceea ce, la vremea respectivă, în Rusia însemna foarte mulți bani.
Mi-am cunoscut soția prin intermediul jocului, ne-am întemeiat o familie și am reușit să îi susțin financiar.
Atunci tatăl meu a început să fie mult mai puțin îngrijorat.”
„Prietenii mei erau bogați, dar nu erau fericiți”
„În cele din urmă, am transformat cele două modalități prin care câștigam bani în afaceri din industria gamingului: Overgear și LF Group.
Voiam să construiesc ceva pornind de la pasiunea mea pentru jocuri, pentru că știam că era cea mai evidentă cale prin care puteam deveni bogat. Nu credeam că aș fi putut face altceva cu abilitățile și rețeaua de contacte pe care le aveam.
Nu m-am concentrat niciodată asupra averii mele nete. Pentru mine, era mult mai important să am suficienți bani pentru a-mi întreține familia în fiecare lună.
Dar, pe la 27 de ani, mi-am dat seama că devenisem milionar.
Banii sunt un lucru interesant. Înainte să câștigi suficient cât să te simți stabil financiar, crezi că banii înseamnă succes. Dar, în realitate, banii nu înseamnă fericire.
Faptul că am avut o familie m-a ajutat să rămân cu picioarele pe pământ.
Mi-aș fi dorit ca părinții mei să-mi fi susținut pasiunile mai devreme.
Recent, am discutat cu terapeutul meu despre posibilitatea să fi fost dependent de jocuri în adolescență. Nu cred că eram. M-am descurcat întotdeauna bine la școală, am avut grijă de mine și am dormit suficient.
Acum înțeleg că părinții mei erau îngrijorați pentru că nu vedeau cum ar putea calculatoarele să ducă la succes. Ei voiau să petrec mai mult timp în lumea reală.
Nu cred că drumul meu poate fi urmat cu ușurință de oricine. Foarte multe lucruri au trebuit să se așeze perfect pentru ca eu să ajung unde sunt astăzi.
Dar cred că este important ca părinții să urmărească și să încurajeze curiozitatea copiilor lor. Atâta timp cât pasiunile lor nu le distrug viața, ar trebui să îi lase să le urmeze.
S-ar putea ca acestea să îi ducă într-un loc la care nimeni nu s-ar fi așteptat”, a relatat acesta în Business Insider.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent