Vacanțele în străinătate sunt, pentru mulți români, ocazia perfectă de a se relaxa și de a descoperi locuri noi. Totuși, comportamentul unor turiști ajunge uneori să atragă atenția celor din jur, mai ales atunci când regulile de bun-simț și respectul pentru ceilalți sunt lăsate deoparte.

O astfel de experiență a fost povestită recent de un român aflat în vacanță în Grecia.

Acesta a relatat pe Reddit o experiență care i-a lăsat un gust amar în timpul unei vacanțe în Grecia.

Aflat într-o excursie cu barca în Halkidiki, s-a simțit jenat de comportamentul unui grup numeros de conaționali. De la slănină și cârnați scoși pe masă până la discuții purtate cu voce tare, turiștii ar fi atras atenția tuturor celor aflați la bord.

„Bă, cât de țărani putem să fim uneori ca români?”

„Am fost zilele astea într-un boat trip prin Halkidiki. Ajungem la barcă și observ că vreo 70% dintre oameni erau români. Zic ok, aia e, până la urmă suntem în Halkidiki, nu e chiar o surpriză.

Ajungem printre primii, urcăm la etaj, eu și prietena mea ne găsim liniștiți o masă de patru persoane și ne așezăm. La coadă văzusem deja un grup destul de mare de români și am evitat instinctiv să ne punem pe lângă ei. Erau vreo 15 și păreau genul de grup care, odată ajuns undeva, trebuie să știe toată lumea că au ajuns.

Pornim.

Cred că trec 5-10 minute.

Unul dintre ei scoate, fără nicio glumă, un cuțitoi adus de acasă, pune slănina pe masă și începe să taie. Apar roșiile. Apar cârnații. Tot pachetul.

Și începe:

“Hai mă, luați! Ce, vă e rușine? Hai, luați!”

Și se întinde masa în mijlocul excursiei cu barca de parcă tocmai oprisem undeva pe marginea DN1 să mâncăm din portbagaj.

Acum, să fie clar, n-am absolut nimic cu slănina. Mănânc și eu. Dar parcă există un timp și un loc pentru toate.

După aia începe spectacolul complet. O femeie din grup vorbea atât de tare încât practic participa toată barca la conversația ei. Unul striga dintr-o parte în alta, altul răspundea. Oriunde opream, aceeași poveste.

Am avut două opriri, una la o plajă și una într-o lagună superbă. De fiecare dată aveam senzația că acostăm cu o trupă care trebuia neapărat să ocupe sonor și fizic tot locul.

La un moment dat eu și prietena mea am ajuns efectiv să vorbim mai încet între noi ca să nu-și dea seama că suntem români. Nu pentru că mi-ar fi rușine că sunt român, dar în momentul ăla chiar nu voiam să fiu asociat cu grupul respectiv.

Și asta m-a enervat cel mai tare. Nu faptul că oamenii mâncau slănină sau că erau români. Ci lipsa totală de awareness că mai există și alți oameni în jurul tău. Ești într-o excursie cu zeci de necunoscuți, într-o altă țară. Nu e sufrageria ta și nici grătarul tău de duminică.

Până la finalul excursiei abia așteptam să cobor de pe barcă.

Poate am avut eu ghinion și am prins fix grupul nepotrivit, dar mi-a lăsat iar senzația aia pe care am mai avut-o prin concedii: unii dintre noi, când ieșim din țară în grup mai mare, parcă uităm complet că nu suntem singuri pe planetă.

Și partea tristă e că ceilalți turiști nu văd “15 oameni prost crescuți”. Văd 15 români. Trist, zici ca eram o barca cu gorile aduse din jungla”, a concluzionat acesta în postarea de pe Reddit.

„Ceva asemănător am pățit și noi anul ăsta”

Postarea sa a strâns peste 200 de comentarii în care și alți utilizatori au relatat experiențele de care au avut parte.

„Dacă le zici ceva tot tu eșți nesimțit că „ne simțim bine și noi” și „cu ce te-a deranjat, ți-a făcut ceva”. Mulți concetățeni de-ai noștri sunt pur și simplu incapabili să înțeleagă faptul că într-un spațiu public ar trebui un altfel de comportament decât la ei în sufragerie.”

„Ceva asemănător am pățit și noi anul ăsta în Polonia. O dată la cazarea din apropierea parcului Energyland unde era un grup de români cu copii scăpați de la zoo. Și nu glumesc, erau total nesupravegheați și alergau prin restaurant la mic dejun, copiii cărau la masă efectiv tot ce era la desert chiar dacă nu mâncau, era o fetiță se ducea la borcanul cu nutella, scotea lingură, o lingea și o băga înapoi. Mai alerga, se juca revenea și făcea la fel. Părinții vedeau, vorbeau despre asta și nu îi spuneau nimic.

Am mers la un tur cu ghid la Auschwitz, am nimerit cu 2 familii de români. Îmi era rușine că eram româncă. Au început la dus să se certe în autocar, apoi la fel gălăgioși, să atragă ei atenția. Când am mers 10 min cu autocarul la Birkenau deși erau afișe mari să nu se mănânce în autocar ei au scos toată mâncarea avută, sandvișuri, biscuiți tot ce aveau că doar 2 ore e prea mult să reziști nemâncat.”

„Am fost zilele astea într-o locație turistică în natură, unde atracțiile principale sunt chestii ce implică natură (drumeții, rafting, via ferrata, etc).

2 nopți (cel puțin) niște concetățeni s-au hotărât să aibă concert live cu Vlăduța, cine o fi aia, și încă unu (?) pentru o zi de naștere, cred.

De unde știu aceste detalii? Am auzit ore în șir, de la primele ore ale serii până la 3-4 dimineață muzica lor, aflată la multe pensiuni distanță.

Într-un sătuc liniștit din munți.”

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent