Statele Unite par să fi câștigat teren în disputa pentru controlul Strâmtorii Ormuz, în timp ce Iranul își pierde o parte din capacitatea de a restricționa traficul maritim. Majoritatea navelor aleg acum ruta prin apele Omanului, în pofida amenințărilor Teheranului, într-o evoluție care reduce influența Iranului asupra uneia dintre cele mai importante căi de transport petrolier din lume.

În acest moment, însă, dovezile sunt clare: Statele Unite, care patrulează strâmtoarea cu marina sa, câștigă teren, iar Iranul își pierde o mare parte din controlul asupra acestei căi navigabile esențiale, scrie CNN.

Potrivit firmei specializate Kpler, care urmărește navele folosind transpondere și date satelitare, peste 80% dintre navele care au tranzitat Strâmtoarea Ormuz în ultimele două săptămâni au urmat ruta omaneză – un canal de navigație autorizat de ONU, la care Iranul se opune vehement.

Strâmtoare traversată sub protecția SUA

Iranul, declarând că strâmtoarea se află sub controlul său, a atacat zeci de nave care au încercat să traverseze această cale navigabilă pe lângă coasta de nord a Omanului. În ciuda riscului, majoritatea navelor au ales recent să ignore cererile Iranului și să traverseze strâmtoarea, având promisiunea protecției din partea forțelor navale americane.

„Se pare din ce în ce mai mult că Iranul și-a pierdut, cel puțin parțial, controlul asupra strâmtorii”, a declarat Homayoun Falakshahi, șeful departamentului de analiză a țițeiului de la Kpler.

Această situație contrastează puternic cu cea de acum o lună, când Kpler nu a observat practic niciun fel de trafic maritim pe ruta omaneză.

Reducerea bruscă a traficului în jurul rutei preferate de Iran a împiedicat această țară să mai perceapă taxe de trecere pentru traficul naval prin strâmtoare – așa cum o făcuse în primăvară.

Teheranul vrea să impună taxe de trecere

Expirarea, în această săptămână, a Memorandumului de înțelegere dintre Statele Unite și Iran permite, în teorie, Iranului să înceapă din nou să perceapă taxe de trecere. Însă, potrivit Kpler, nu pare că Teheranul a mai reușit să facă acest lucru.

„Solicitarea Iranului de a percepe taxe de trecere este ceva ce majoritatea celor din Orientul Mijlociu nu doresc să se întâmple și nu au dat curs solicitării până acum”, a declarat Dan Pickering, fondator și director de investiții la Pickering Energy Partners. „Așadar, ruta prin Oman este, fără îndoială, cea mai logică”, arată el.

Kuweitul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au închiriat petroliere foarte mari (VLCC) – cele mai mari posibile – pentru a ieși din Golful Persic prin Strâmtoarea Ormuz, transferând apoi petrolul către petrolierele clienților aflate în afara zonei de pericol în Golful Oman, potrivit lui Andy Lipow, președinte al Lipow Oil Associates.

Pentru a evita atacurile Iranului, aceste nave și-au oprit transponderele, adesea timp de săptămâni întregi. Acest așa-numit „trafic ascuns” pare să fi scăpat și unor servicii de monitorizare a datelor, precum Kpler. Deși unele nave pot fi detectate prin satelit, este mai dificil să fie urmărite prin mijloace tradiționale.

Însă Statele Unite, care dispun de o forță militară semnificativă pe apă, supraveghează toate navele care trec prin strâmtoare și au raportat cifre referitoare la transportul de petrol semnificativ mai mari decât sugeraseră anterior majoritatea estimărilor tradiționale.

Secretarul pentru energie, Chris Wright, a declarat săptămâna trecută că tranzitul combinat de petrol prin strâmtoare și cel redirecționat în jurul acesteia a totalizat aproximativ 15 milioane de barili pe zi pe parcursul unei săptămâni – o cantitate mult mai apropiată de media de 20 de milioane de barili înregistrată înainte de război.

Cine controlează Strâmtoarea Ormuz

Acest lucru l-a determinat pe președintele Donald Trump să declare luni că Statele Unite au „control total asupra strâmtorii”, o afirmație discutabilă pe care a reiterat-o deseori pe parcursul conflictului. Atacurile continue ale Iranului și fluxurile de petrol care se mențin încă cu mult sub nivelurile dinainte de război sugerează că Statele Unite nu controlează pe deplin Strâmtoarea Ormuz.

Dar nici Iranul nu o controlează.

„Dacă scopul lor este să fie ”la conducere”, atunci aș spune că, de la bun început, nu au deținut niciodată controlul deplin”, a afirmat Pickering. „Se pare că scopul lor este descurajarea, pentru a fi recunoscuți ca având controlul. Cred că încă exercită un efect de descurajare”, arată expertul.

Dar dacă petrolierele transportă într-adevăr atât de mult petrol prin strâmtoare pe cât susține Statele Unite, atunci capacitatea de descurajare a Iranului și controlul său asupra Strâmtorii Ormuz sunt diminuate față de acum o lună sau două.

Situația este complicată de faptul că Omanul și Iranul poartă discuții pentru a restabili libertatea de navigație prin strâmtoare – fără participarea Statelor Unite –, spre marea nemulțumire a lui Trump. Nu este clar cum vor afecta aceste discuții traficul petrolier sau controlul asupra căii navigabile.

„Aș lua în considerare toate informațiile și titlurile din presă”, spune Lipow. „Dar este corect să spunem că Iranul a pierdut parțial controlul asupra strâmtorii”, conchide el.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent