În mai puțin de o lună începe noul an școlar și tot mai mulți părinți au ales ca preșcolarii sau școlarii lor să urmeze cursurile la o instituție de învățământ privată. Dacă în 2015 procentul celor care alegeau privatul era de sub 1%, astăzi trece de 6% la nivel național. Dacă ne uităm însă la situația din Capitală, în 2025 aproape 14% dintre școlari erau înscriși la o școală privată, potrivit datelor publicate de Inspectoratul Școlar al Municipiului București.

Schimbări au fost raportate în ultimii ani și în ceea ce privește „profilul” familiei care alege să înscrie copilul într-o școală privată. Dacă acum un deceniu instituțiile private de educație erau văzute mai degrabă ca o alternativă pentru familiile cu posibilități financiare ridicate, astăzi ele se adresează unor categorii mai vaste, multe dintre ele cu venituri medii.

Motivele din spatele acestei alegeri s-au diversificat și ele de-a lungul timpului. Dacă la început părinții erau atrași de faptul că cel mic putea să învețe mai multe limbi străine, să aibă condiții mai bune din punct de vedere a infrastructurii școlare sau să beneficieze de o programă mai actualizată și mai diversificată, acum motivele vin din mai multe sfere.

Mulți aleg creșele, grădinițele și școlile private pentru că nu mai găsesc loc la cele de stat din apropierea casei, alții pentru că la stat nu pot opta pentru program prelungit, iar alții pentru că nu mai au încredere în sistemul public de educație.

De nevoie sau de plăcere, trecerea de la stat la privat poate să îi coste pe părinți de la câteva mii de euro pe an la câteva zeci de mii de euro pe an. De exemplu, în București, în funcție de unitatea de învățământ aleasă, costurile pot varia de la 4.000 până la peste 20.000 de euro pe an. Cele mai mari tarife sunt la școlile internaționale. Astfel, la Cambridge School of Bucharest, taxele anuale sunt cuprinse între 14.000 și 18.000 de euro în funcție de an, iar la International School of Bucharest, prețurile pornesc de la aproximativ 10.000 de euro și depășesc 19.000 de euro pentru clasele terminale.

Nici în Cluj-Napoca prețurile nu sunt mai mici. Pentru un an de școlarizare, părinții trebuie să scoată din buzunar în medie între 6.000 și 15.000 de euro pe an. Toate aceste cifre pot scădea sau crește în funcție de opțiunile pentru care fiecare familie optează: program normal sau prelungit, mese, gustări, ateliere, sporturi sau alte activități.

Daniela Coteț, președinta Centrului pentru Politici Educaționale, a explicat într-un interviu pentru Ziare.com care sunt motivațiile care stau în spatele deciziei luate de tot mai mulți părinți. Aceasta spune că părinții pun de cele mai multe ori interesul copilului pe primul loc și își doresc ca ei să aibă parte de o formare educațională de calitate, chiar dacă asta vine la pachet cu eforturi financiare substanțiale pentru familie.

”La stat, numărul de copii dintr-o grupă este foarte mare, la o grupă fiind o singură educatoare. Acest lucru duce la neîncredere în rândul părinților care aleg o grădiniță privată unde grupele sunt mult mai mici. O altă cauză foarte importantă este insuficiența numărului de locuri în grădinițele centrale. Toamna aceasta, în București, mai sunt locuri libere în grădinițe, dar ele nu sunt distribuite acolo unde e nevoie/cerere. Văd pe grupurile de părinți că sunt mulți cei care au rămas pe dinafară, iar în acest caz, singura opțiune este să te duci și să plătești la privat”, spune aceasta.

Specialista în educație mai explică faptul că în cazul școlilor, decizia ministerului Educației de anul trecut de a crește numărul de locuri în clase a nemulțumit puternic părinții. În paralel, la privat, numărul de elevi dintr-o clasă este mult mai redus și părinții tind să opteze pentru această variantă, astfel încât cadrele didactice să aibă timp să acorde atenție fiecărui copil. În plus, părinții pun mult accent pe felul în care arată primii ani de educației ai copilului.

”Dacă vorbim de școli, acolo nu sunt doar motive financiare, ci și o lipsă de încredere în sistemul de stat, care fie este supraaglomerat, fie nu livrează la calitatea așteptată de părinți. Atunci părinții se îndreaptă spre școlile private, considerând că acolo este o calitate mai bună”, mai spune Daniela Coteț.

Programul din școlile publice, imposibil de gestionat atunci când ambii părinți au un loc de muncă

Unul dintre cele mai mari impedimente pe care le întâlnesc părinții atunci când vine vorba de sistemul public de educație este programul. Cele mai multe școli de stat nu au program prelungit, iar părinții care lucrează ajung oricum să investească bani într-un after school.

”Din păcate, statul finanțează doar activitățile educaționale, care în învățământul primar înseamnă trei sau patru ore pe zi. Dacă vrei after school, trebuie să plătești. Dacă nu au bunicii lângă ei care să îi ajute, este aproape imposibil pentru majoritatea părinților să plece de la job după patru ore sau să-și ia un part-time din care, evident, nu se pot întreține”, consideră președinta Centrului pentru Politici Educaționale.

În acest context, Daniela Coteț spune că nu există o altă alternativă decât cea în care statul să investească în școli cu program prelungit, așa cum a început să o facă în cazul creșelor:

”Soluția ar fi un program de tipul ”școala până la 16:00-17:00” finanțat de către stat măcar pentru familiile care au venituri mici și medii. Știm că acest lucru se mai întâmplă în anumite sectoare sau orașe, dar acoperirea este atât de mică încât nici nu putem spune că se întâmplă la nivel sistemic. Totuși, trebuie să încurajăm astfel de inițiative și să solicităm din partea autorităților să finanțeze astfel de proiecte”.

Totuși, specialista în educație recunoaște că este dificit să convingi partidele politice să investească în educație, în contextul în care suntem țara cu cel mai mic procent din PIB investit în educație.

Ultimele date Eurostat confirmă că România rămâne țara europeană care investește cel mai mic procent din PIB pentru educație. În 2023 am alocat doar 3% din PIB pentru acest sector, în timp ce țări precum Suedia acordă mai mult decât dublu, și anume 6,8%.

Daniela Coteț spune că ”fuga spre privat” nu poate fi o soluție pe termen lung și că tot în sarcina oamenilor de rând rămâne să facă presiune asupra guvernanților și instituțiilor să facă sistemul public de educație mai performant.

”Este foarte important ca părinții să facă presiuni asupra statului ca lucrurile să se schimbe. Este mult mai sustenabil, mai ieftin, iar calitatea ar trebui să fie mult mai mare. Fără implicare din partea părinților și presiune pe școlile de stat și pe autorități care ar trebui să livreze la o calitate așteptată de noi ca societate, lucrurile nu se vor schimba. Fuga spre privat poate funcționa pe termen scurt, până când resursele se termină și atunci ajungem tot `la stat`”, concluzionează Daniela Coteț pentru Ziare.com.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent