Jurnaliștii BBC au
mers într-o tabără de prizonieri din vestul Ucrainei pentru a vorbi cu soldați
născuți în această țară, dar care au luptat pentru Rusia, încercând să afle ce
i-a făcut să îmbrace uniforma armatei lui Putin.
Prizonierii ucraineni care au luptat pentru Rusia, doar o monedă de schimb. FOTO: arhivă
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
În spatele zidurilor
înalte și care străjuiesc o tabără de prizonieri din Vestul Ucrainei se află în
principal militari recrutați din Rusia, inclusiv din orașe precum Sankt
Petersburg și Ekaterinburg. Printre ei sunt însă și ucraineni din teritoriile
ocupate de Rusia, iar poveștile lor arată cât de mult s-a schimbat şi cât de
complicată este identitatea unei generații care a crescut sub controlul
Moscovei.
Jurnaliștii BBC au discutat
cu mai mulți dintre aceştia pentru a afla cum au ajuns să poarte uniforma rusă.
Ei le-au oferit prizonierilor posibilitatea de a refuza discuția și au stat de
vorbă cu cei care au acceptat în locuri în care nu se aflau gardieni și fără
camere de filmat.
„Mă consider rus”
Pentru autoritățile
de la Kiev, cazul ucrainenilor capturați în timp ce luptau pentru Rusia este
complicat. Aceștia sunt judecați pentru trădare, apoi ajung în lagărele pentru
prizonieri de război împreună cu militarii ruși. Oficial, Ucraina îi consideră
în continuare cetățenii săi, iar ocupația rusă asupra regiunilor din care
provin este privită ca una temporară.
Anton avea 10 ani
când forțele loiale Kremlinului au preluat controlul asupra zonei din Donbas în
care locuia. Zece ani mai târziu, în 2022, când Vladimir Putin a declanșat
invazia pe scară largă în Ucraina, tocmai împlinise 18 ani și a decis să se
înroleze în armata rusă.
Anton nu priveşte
decizia sa ca o trădare și spune că, din punctul său de vedere, își apără
propriul teritoriu.
„Nu regret alegerea mea. Am plecat să-mi apăr pământul”, mărturiseşte el, povestind că și prietenii săi s-au
oferit voluntari, însă mulți dintre ei nu s-au mai întors de pe front: „Apoi primești mesajele SMS. Mort, mort,
mort”…
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Petro Iatsenko,
reprezentant al centrului ucrainean de coordonare pentru prizonierii de război,
spune că realitatea este una complicată: „Sunt
foarte pro-ruși, iar identitatea lor națională este foarte neclară”.
Anton este unul
dintre exemplele cele mai clare. Pentru el, legătura cu Ucraina nu reprezintă
un argument suficient pentru a se considera ucrainean.
„Mă consider rus. O țară nu înseamnă nimic, totul ține de
naționalitate. Toată familia mea este din Rusia. Toate rădăcinile mele sunt de
acolo”, spune el.
Nici numele de
familie, care are o sonoritate ucraineană, nu îl face să-și pună la îndoială
această identitate.
Anton a crescut
într-o regiune aflată sub controlul Moscovei, unde educația și presa au ajuns
să fie dominate de discursul Kremlinului. De ani buni, autoritățile de la Kiev
sunt prezentate acolo drept „nazistei” și ilegitime, iar după invazia din 2022,
acest model de control s-a extins asupra altor teritorii ocupate.
Tânărul a preluat
acest discurs și îl numeşte pe Vladimir Putin „președintele meu”. Mai mult, crede că liderul de la Kremlin ar
trebui să continue războiul până la cucerirea întregului Donbas, deși luptele
pentru acest teritoriu au costat deja viața a sute de mii de oameni.
„Este păcat că au murit oameni, mai ales cei nevinovați. Dar
războiul este război. Putea fi încheiat. Dar nimeni nu a vrut să facă asta”, mai afirmă el.
„Avem propriile
noastre resentimente”
În spitalul din
tabără, BBC l-a întâlnit pe Artiom, un alt prizonier originar din Donețk. Are schije
în corp după ce a petrecut aproximativ două luni pe front și spune că s-a
înrolat voluntar.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
De data aceasta,
însă, motivele nu țin doar de identitatea pe care și-a construit-o în anii
ocupației, ci și de experiențele sale din 2014, când regiunea Donețk a fost
afectată de luptele dintre separatiștii pro-ruși și forțele ucrainene.
„Avem propriile noastre resentimente”, spune Artiom, referindu-se la bombardamentele din acea
perioadă și la încercările armatei ucrainene de a împiedica desprinderea
regiunii de Kiev.
Experiența pe front
nu i-a întărit, însă, încrederea în armata rusă. Artiom spune că ofițerul său
comandant era „rău” și că nici măcar nu a primit prima de 400.000 de ruble
promisă la înrolare, în timp ce soldatul rus rănit aflat în patul de vizavi a
primit de cinci ori mai mult.
De ce se tem soldații ruși de captivitate și de schimburile de prizonieri
Aproape toți
ucrainenii intervievați de BBC provin din teritorii ocupate de Rusia încă din
2014 și spun că au intrat voluntar în armata rusă.
Unul dintre ei face
însă excepție și susține că a fost obligat să lupte. Bărbatul este din regiunea
Donețk și pare permanent atent la cei din jur în timp ce vorbește. El povesteşte
că familia sa a rămas în Donețk după venirea rușilor nu pentru că ar fi
susținut una dintre tabere, ci pentru că acolo era casa lor. Acum nu mai are
decât un obiectiv: să ajungă la soție și copii și să nu fie trimis din nou pe
front.
„O să mă ascund”, spune el în șoaptă.
Autoritățile
ucrainene estimează, pe baza informațiilor serviciilor lor, că peste 50.000 de
oameni din teritoriile ocupate au fost recrutați împotriva voinței lor. Alte
estimări plasează numărul mult mai sus.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Sicrie şi brazi artificiali pentru Crăciun
În tabăra de
prizonieri, jurnaşiştii BBC constată că mulţi lucrează în atelierele
închisorii, dar produsele pe care le fac sunt cât se poate de diferite. În
apropierea spitalului au plantat căpșuni și castraveți.
Un oficial care îi
însoţea a scos, la un moment dat, un mâner din plastic auriu dintr-o geantă și i-a
provocatpe jurnaliști să ghicească la ce folosește: „Ghiciți pentru ce este?”
Odată intraţi în
atelier, jurnaliştii au avut şi răspunsul: prizonierii asamblează sicrie.
Ultima comandă primită de închisoare fusese pentru căsuțe de grădină, dar acum
obiectele construite acolo au o destinație cu totul diferită. Într-un alt
atelier, alți prizonieri fabrică brazi artificiali de Crăciun. Banii câștigați
le permit să cumpere alimente și țigări în plus.
Printre ei se află
Serghei, un bărbat născut în Luhansk. El spune că se consideră rus, la fel ca
părinții săi, care s-au mutat în Donbas pe vremea când Rusia și Ucraina făceau parte
din Uniunea Sovietică.
Serghei a intrat în armata
rusă în urmă cu zece ani spunând că vrea „să-şi apăre patria”, însă acum nu mai
intenționează să revină pe front după ce va fi eliberat.
„Mi-am făcut partea”, crede el.
Când Serghei este
întrebat cum se împacă ideea că a luptat împotriva conaţionalilor săi, refuză
să răspundă și spune că întrebarea este „provocatoare”.
Închisoarea sau
frontul
Pentru alți
prizonieri, înrolarea a fost mai degrabă o alternativă la închisoare.
Konstantin, condamnat pentru trafic de droguri, spune că a intrat în armata
rusă „exclusiv” pentru a evita o pedeapsă de 15 ani.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
„Pentru mine, 15 ani de închisoare erau prea mult”, explică Konstantin. „Știu
că probabil nu este o scuză, dar acesta este adevărul. Acum am 44 de ani, aș fi
avut 60. Așa că nu”, explică el de ce, deşi este ucrainean, a ales să
îmbrace uniforma rusă.
„Nu văd nimic bun în niciun război, iar într-un război ca
acesta nu poate exista nimic bun, din principiu”, mai spune el, continuând: „Nu spun că suntem la fel ca ucrainenii, dar suntem apropiați. Cu toții
avem rude acolo. Pur și simplu, nu este bine”.
Acești condamnați,
cunoscuți drept „vșniki”, ar trebui să fie eliberați după război, dar numai
dacă supraviețuiesc până la încheierea conflictului. Cei trimiși în trupele de
asalt au, însă, șanse reduse să ajungă în acel moment.
Trei bărbați
condamnați pentru crimă au povestit că se așteptau să fie liberi după un an pe
front, însă contractele lor au fost prelungite automat.
Atât Konstantin, cât
și Serghei cred că războiul mai are mult până la final și că Vladimir Putin nu
se va opri înainte de a controla întregul Donbas. În același timp, Konstantin
spune că oamenii pe care îi cunoaște în regiune s-au săturat de conflict.
„Dar toți cei pe care îi cunosc de acolo s-au săturat”, spune Konstantin.
„Vor doar să se termine cât mai repede posibil.”
Nimeni nu-i vrea,
sunt doar o monedă de schimb
În tabără, s-a făcut
ora de masă. În timp ce, îmbrăcaţi în uniforma albastre, prizonierii mănâncă
supă și tocăniță, pe un ecran rulează încontinuu un material intitulat „Mituri
despre Crimeea”, care contestă demontează Rusiei potrivit căreia peninsula i-ar
aparține din punct de vedere istoric.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Prizonierii nu par
însă interesați de ceea ce rulează pe ecran. Chiar şi pentru Kiev mult mai
importantă decât „reeducarea” este posibilitatea de a folosi prizonierii în
schimburile de persoane și de a-și aduce astfel militarii înapoi acasă.
Cei născuți în Donbas
au însă o altă problemă: nici Rusia nu pare să se grăbească să-i recupereze.
Konstantin spune că foarte puțini au fost incluși în schimburile de prizonieri
din acest an.
„Doar vreo doisprezece au fost transferați în acest an”, se plânge Konstantin. „Se pare că nu vor să ne schimbe. Cred că noi vom fi ultimii”…
\n const _iprc = performance.now();\n\u003C/script>\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\”>\nconsole.log(\”*** cookieconsent done:\”, Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000);\n gtag(‘event’, ‘cookieconsent’, {\n name: ‘load’,\n value: Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000\n });\n\u003C/script>\n\u003C!– END PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”//a.teads.tv/page/99553/tag\” async=\”true\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cdiv data-ad=\”adevarul.ro_728x90_sticky_display_bottom_adevarul_bottom_center_leaderboard\” data-devices=\”m:0,t:1,d:1\” class=\”demand-supply\”>\u003C/div>\n\n{{#if context.content}}\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”https://cnt.trvdp.com/js/1544/6545.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\n{{/if}}\n\n\n”,”html_mobile”:”\n\n\n\u003C!– CHECK PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\u003Cscript>\n const _iprc = performance.now();\n\u003C/script>\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\”>\nconsole.log(\”*** cookieconsent done:\”, Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000);\n gtag(‘event’, ‘cookieconsent’, {\n name: ‘load’,\n value: Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000\n });\n\u003C/script>\n\u003C!– END PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\n\u003Cscript\n class=\”optanon-category-C0004\”\n type=\”text/plain\”\n src=\”//a.teads.tv/page/99553/tag\”\n async=\”true\”\n>\u003C/script>\n\n{{/unless}} \n\n\u003Cdiv\n data-ad=\”adevarul.ro_sticky_mobile_bottom\”\n data-devices=\”m:1,t:0,d:0\”\n class=\”demand-supply\”\n>\u003C/div>\n\n{{#if context.content}} \n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”https://cnt.trvdp.com/js/1544/6545.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n{{/if}}\n\n”},”updated_at”:”2025-11-01T11:31:21.462Z”},”AdPosition_head”:{„data”:{„custom_fields”:{},”for_desktop”:true,”for_mobile”:true,”html_desktop”:”\u003Cmeta name=\”profitshareid\” content=\”934cd37887433d585a2a227ef0576fcc\” />\n\n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\n{{#if context.content}}\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://jsc.mgid.com/site/960965.js\” async>\u003C/script>\n\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\”>\n (function () {\n if (document.location.pathname.indexOf(„https://adevarul.ro/ghid-de-cumparaturi”) === 0) {\n return;\n }\n\n const s = document.createElement(\”script\”);\n s.src = \”https://srv.divee.ai/storage/v1/object/public/sdk/divee.sdk.latest.js\”;\n s.setAttribute(\”data-project-id\”, \”4428864e-2da6-4fef-a83c-c16c2dfe86d9\”);\n s.async = true;\n document.head.appendChild(s);\n })();\n\u003C/script>\n\n\n\n\n\n{{/if}}\n\n\u003Cscript>\n window.teads_analytics = window.teads_analytics || {};\n window.teads_analytics.analytics_tag_id = \”PUB_26459\”;\n window.teads_analytics.share = window.teads_analytics.share || function() {\n ;(window.teads_analytics.shared_data = window.teads_analytics.shared_data || []).push(arguments)\n };\n\u003C/script>\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://a.teads.tv/analytics/tag.js\”>\u003C/script>\n\n\n{{#unless context.features.nolivesupply}}\n\u003Cscript async data-cfasync=\”false\” type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://live.demand.supply/up.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js?client=ca-pub-3345426167175409\” crossorigin=\”anonymous\”>\u003C/script>\n\n \u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://terrific.live/terrific-sdk.js\” storeid=\”iN6X0VPTDIicsVPKX6p0\”>\u003C/script>\n\n{{/unless}}\n\n\u003Cstyle>\n.google-adposition > div {\n flex-grow: 1;\n}\n\n.google-adposition:has(iframe) {\n background-image: none !important;\n}\n\n.menu-fixed .menu .headContainer .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\narticle header .title .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\n#onetrust-banner-sdk #onetrust-accept-btn-handler {\n margin-bottom: 10px;\n }\n\n #onetrust-banner-sdk #onetrust-reject-all-handler {\n visibility: hidden;\n }\n\n\u003C/style>\n\n \u003C!– Facebook Pixel Code –>\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0002\”>!function(f,b,e,v,n,t,s){if(f.fbq)return;n=f.fbq=function(){n.callMethod?n.callMethod.apply(n,arguments):n.queue.push(arguments)};if(!f._fbq)f._fbq=n;n.push=n;n.loaded=!0;n.version=’2.0′;n.queue=[];t=b.createElement(e);t.async=!0;t.src=v;s=b.getElementsByTagName(e)[0];s.parentNode.insertBefore(t,s)}(window,document,’script’,’https://connect.facebook.net/en_US/fbevents.js’); fbq(‘init’, ‘1346397800155390’); fbq(‘track’, ‘PageView’);\u003C/script>\u003Cnoscript> \u003Cimg height=\”1\” width=\”1\” src=\”https://www.facebook.com/tr?id=1346397800155390&ev=PageView&noscript=1\”/>\u003C/noscript>\u003C!– End Facebook Pixel Code –>\n\n\u003C!– alternativeAds –>\n”,”html_mobile”:”\u003Cmeta name=\”profitshareid\” content=\”934cd37887433d585a2a227ef0576fcc\” />\n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n{{#if context.content}}\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://jsc.mgid.com/site/960965.js\” async>\u003C/script>\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\”>\n (function () {\n if (document.location.pathname.indexOf(„https://adevarul.ro/ghid-de-cumparaturi”) === 0) {\n return;\n }\n\n const s = document.createElement(\”script\”);\n s.src = \”https://srv.divee.ai/storage/v1/object/public/sdk/divee.sdk.latest.js\”;\n s.setAttribute(\”data-project-id\”, \”4428864e-2da6-4fef-a83c-c16c2dfe86d9\”);\n s.async = true;\n document.head.appendChild(s);\n })();\n\u003C/script>\n\n{{/if}}\n\n\u003Cscript>\n window.teads_analytics = window.teads_analytics || {};\n window.teads_analytics.analytics_tag_id = \”PUB_26459\”;\n window.teads_analytics.share = window.teads_analytics.share || function() {\n ;(window.teads_analytics.shared_data = window.teads_analytics.shared_data || []).push(arguments)\n };\n\u003C/script>\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://a.teads.tv/analytics/tag.js\”>\u003C/script>\n\n{{#unless context.features.nolivesupply}}\n\u003Cscript async data-cfasync=\”false\” type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://live.demand.supply/up.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://terrific.live/terrific-sdk.js\” storeid=\”iN6X0VPTDIicsVPKX6p0\”>\u003C/script>\n\n{{/unless}}\n\u003Cstyle>\n\n.google-adposition:has(iframe) {\n background-image: none !important;\n}\n\n.menu-fixed .menu .headContainer .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\narticle header .title .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\n#onetrust-banner-sdk #onetrust-accept-btn-handler {\n margin-bottom: 10px;\n }\n\n #onetrust-banner-sdk #onetrust-reject-all-handler {\n visibility: hidden;\n }\n\u003C/style>\n”},”updated_at”:”2026-07-22T15:44:05.196Z”}},”last_changed”:”2026-08-20T17:13:06.046Z”,”page”:{„created_at”:”2026-08-19T18:57:11.447Z”,”created_by”:1,”custom_fields”:{},”domain”:”adevarul.ro”,”id”:99,”last_published_at”:”2026-08-19T18:57:12.918Z”,”name”:”Content layout (article)”,”published”:1,”s3_hash”:”a5e0764cf3bce051367545eab1538b4619e8ecb9″,”slug”:null,”title”:”Content layout”,”type”:”layout”,”updated_at”:”2022-07-21T08:27:20.732Z”,”version_id”:271},”path”:”/stiri-externe/europa/de-ce-au-ajuns-ucrainenii-nascuti-in-teritoriile-2551164.html”,”pathArray”:[„”,”stiri-externe”,”europa”,”de-ce-au-ajuns-ucrainenii-nascuti-in-teritoriile-2551164.html”],”type”:”content”,”url”:”https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/de-ce-au-ajuns-ucrainenii-nascuti-in-teritoriile-2551164.html”,”features”:{},”query”:{},”domain_config”:{„MISC”:{„logo”:{„width”:320,”height”:50}},”SYSTEM_TAGS”:[„noads”,”nocomments”,”sex”,”advert”,”advertorial”,”video”,”galerie”,”live”,”foto”,”exclusiv”,”analiza”,”interviu”,”reportaj”,”breaking news”],”default”:{„lang”:”ro”,”domain”:”adevarul.ro”,”alternateDomain”:”adevarul-ro.adh.reperio.news”,”friendlyName”:”Adevărul”,”logoURL”:”https://adevarul.ro/favicon-144-precomposed.png”}},”client”:{„is_mobile”:false}}