Nicușor Dan, președintele României FOTO Facebook/Nicușor Dan
Criza politică pe care o traversează România s-a declanșat după moțiunea de cenzură care a dus la căderea Guvernului Bolojan. PSD a retras sprijinul politic pentru premierul Bolojan, fapt care a dus la destrămarea coaliției „pro-europene”. De atunci, România este guvernată interimar, la limita Constituției de un guvern interimar.
Președintele Nicușor Dan a purtat discuții la Cotroceni cu liderii fostei coaliții, încercând să-și exercite atribuțiile de „mediator”, însă fără succes. Niciunul dintre partide nu este dispus să renunțe la pretențiile sale, iar situația pare să convină mai degrabă PNL și USR, care rămân la guvernare.
Eșec în gestionarea crizei politice
Astfel, Nicușor Dan nu s-a implicat în debutul crizei politice pentru a împiedica PSD să demită Guvernul, invocând rolul său de președinte mediator, însă nici nu a reușit să rezolve criza politică ulterior. Deși președintele nu a contribuit direct la declanșarea crizei, nici nu a făcut nimic pentru a opri, în contextul în care cel mai probabil își dorea și el plecarea lui Ilie Bolojan.
Președintele a mizat în ultimele luni pe rolul său de „mediator”, argumentând că nu se poate implica activ în situațiile politice, acolo unde pârghiile constituționale nu îi permit acest lucru, însă problema este că Nicușor Dan nu a reușit să fie nici „jucător”, nici „mediator”, ci mai degrabă președinte „spectator”.
Blocajul privind numirea unui nou premier
În urma căderii cabinetului Bolojan, Nicușor Dan a încercat să medieze formarea unui nou Guvern, dar primele două nominalizări de premier nu au dus la instalarea unui Executiv stabil: Eugen Tomac s‑a retras, iar Adrian Veștea nu a obținut votul de încredere.
De fapt, nominalizarea lui Adrian Veștea, un liberal din tabăra opozantă lui Ilie Bolojan, nu a făcut decât să amplifice conflictele politice, tabăra Bolojan percepând gestul ca pe un act de război din partea președintelui. În vreme ce președintele susține că a încercat să vină cu o soluție viabilă, gestul său politic era mai degrabă menit să fractureze din interior PNL, unde oricum există o falie.
După aceste eșecuri, președintele a anunțat că nu va face o a treia desemnare până când partidele nu vor prezenta o majoritate clară de 233 de voturi.
Astfel, desemnarea unui nou premier a fost amânată pe perioadă nedeterminată de timp.
Nicușor Dan nu se folosește nici de pârghia alegerilor anticipate pentru a forța partidele să colaboreze, deși ar putea să o facă oricând.
Șeful statului a întărit ideea că „soluția este la partide” și el „nu are instrumentele necesare” pentru a le forța mâna, când de fapt are anumite pârghii constituționale.
Problema pe care o subliniază și Politico, dar și alți analiști este că președintle se confruntă cu „cea mai serioasă provocare”, în contextul în care țara a intrat într‑o „criză constituțională” odată ce guvernul interimar a depășit limita de 45 de zile prevăzută de Constituție pentru un cabinet fără vot de încredere.
Totodată, spun și alți analiști, precum profesorul Cristian Pîrvulescu, criza constituțională se extinde și la interimatele miniștrilor, care au deja depășite. Astfel, orice act emis de Guvern ar fi nul de drept.
În ciuda consultărilor repetate la Cotroceni, negocierile dintre partide pentru formarea unui Guvern minoritar au rămas blocate. Nici rotativa guvernelor minoritare, nici soluțiile majoritare nu au susținerea necesară, iar proiectele importante fie sunt puse în așteptare, fie sunt pierdute din cauza disensiunilor.
PNRR: multe negocieri, puține rezultate
Președintele a chemat în mod repetat liderii partidelor proeuropene la Cotroceni pentru consultări tehnice pe programele SAFE, PNRR și aderarea la OECD, încercând să obțină un acord care să protejeze proiectele majore și miliardele de euro aferente.
Lipsa unui Executiv stabil și conflictul PSD–PNL au făcut ca unele jaloane din PNRR să rămână blocate sau în întârziere, punând sub semnul întrebării miliarde de euro din finanțare europeană.
Printre proiectele vitale blocate sau tensionate se află Legea salarizării bugetarilor, legea privind integritatea și incompatibilitățile (reforma ANI) și Legea Decarbonizării, toate în strânsă legătură cu jaloanele PNRR.
Președintele nu a reușit să determine partidele să colaboreze și să ajungă la un consens privind salarizarea, iar jalonul de aproape 800 de milioane de euro este aproape să fie pierdut.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent