21 August 2026, 19:23
Redacţia PiataAuto.md
În ultimii ani auzim tot mai des despre problema apăsătoare a costurilor mari la energie pentru industria europeană, iar asta e valabil şi pentru România, dar şi pentru Germania, considerată unul din nucleele industriale ale Europei. Povara costurilor mari la energie, în special electricitate, e una apăsătoare, care reduce competitivitatea industriei germane şi duce la concedieri, falimente şi închideri de fabrici. Acum câteva săptămâni, indicam într-un articol că Siemens va construi o staţie uriaşă de convertire HVDC în Marea Nordului pentru un parc eolian care nu există şi nu e alocat încă, întrucât după ce Germania a renunţat să le mai garanteze preţuri uriaşe noilor parcuri eoliene, a dispărut brusc interesul pentru alocarea noilor suprafeţe de parcuri eoliene maritime, licitaţiile soldându-se cu zero oferte depuse. Arătam în acel articol că în 2025, preţul mediul de vânzare a electricităţii din surse eoliene la burse în Germania a fost de 67,77 euro/MWh, doar că statul german, prin mecanismele de garantare, le-a mai plătit parcurilor eoliene încă 97 euro/MWh, ajungându-se la un cost total de 165 euro/MWh în energia eoliană. E un preţ enorm, care nu poate fi competitiv şi chiar dacă el nu e plătit direct de consumator, tot din taxele lui e plătită şi diferenţa. Germania are şi parcuri terestre şi maritime, şi e adevărat că cele maritime costă mai mult în investiţii iniţiale, dar şi randamentul de producţie e mai mare întotdeauna. Iar Germania are nevoie de energie eoliană pentru a-şi acoperi golurile lăsate de renunţarea la energie nucleară. Se poate lăsa, deci, impresia că energia eoliană poate fi doar exorbitant de scumpă, iar o ţară care ar miza prea mult pe ea ar deveni necompetitivă. Dar ceea ce se întâmplă acum în Kazahstan demonstrează că nu e deloc aşa şi serveşte ca un contrast enorm faţă de preţurile la energie în Germania sau chiar în România. Kazahstan dezvoltă în prezent 6 proiecte mari de energie regenerabilă simultan, cu costuri aprobate care demonstreză fără echivoc că energia eoliană poate fi ieftină, chiar şi cu stocare de baterii inclusă.
Cele 6 proiecte despre care vorbim reprezintă 5 parcuri eoliene terestre, a câte 1 GW fiecare, cu centrale BESS de stocare a electricităţii incluse, iar cel de-al 6-lea e un proiect cu funcţionalitate diferită, care va combina energia eoliană, solară şi bateriile pentru a furniza 200 MW de electricitate constantă, 24 ore din 24, către centrele de date de inteligenţă artificială, care vor fi alimentate astfel cu energie regenerabilă, nu cu turbine cu gaze sau cu motoare imense, ca în cazurile despre care scriam recent. Şi asta chiar dacă tocmai Kazahstan e o ţară cu rezerve imense de combustibili fosili.
Iar aceste parcuri eoliene sunt dezvoltate cu participări ale unora din cele mai reputate companii şi finanţatori internaţionali, deci nu e o situaţie în care ar fi vorba de dezvoltatori incipienţi, care ar livra primele parcuri foarte ieftin, ca să-şi afirme experienţa. Spre exemplu, unul din parcurile eoliene, Mirny, e dezvoltat de renumita companie franceză TotalEnergies, împreună cu partenerii săi de la Samruk Energy şi KazMunayGas, cu participarea unui consorţiu de finanţatori care cuprinde instituţii precum BERD, Societe Generale, Propaco, DEG şi alţii.
Noul parc eolian Mirny va conţine 150 de turbine eoliene, cu o putere instalată totală de 1 GW, cu o putere de aproximativ 6,7 MW per turbină. Parcul va conţine şi o centrală de baterii de stocare, de 600 MWh capacitate şi 300 MW putere, bateriile urmând a fi folosite conform necesităţilor din reţea. Durata de viaţă estimată a parcului e de minim 25 de ani, timp în care el trebuie să livreze 100 TWh de electricitate, deci câte 4 TWh anual. Asta înseamnă un factor de capacitate estimat la tocmai 45,5%, printre cele mai mari imaginabile pentru un pac eolian terestru, dar dezvoltatorii ne asigură că cifra e fezabilă şi realistă în condiţiile reliefului kazah, cu stepe întinse şi vânturi puternice. Investiţiile necesare în acest parc, cu tot cu baterii, sunt de 1,2 miliarde de dolari. Statul kazah nu plăteşte niciun dolar, însă va cumpăra toată electricitatea produsă de parc tip de 25 de ani, la un preţ fix.
Un alt parc de 1 GW putere e dezvoltat de compania Masdar din Emiratele Arabe Unite în regiunea Zhambyl. Parcul eolian va conţine în mod similar o centrală de baterii de 300 MW putere şi 600 MWh capacitate de stocare, folosită conform cerinţelor din reţea. Masdar a anunţat că investiţia pentru acest proiect e aprobată la 1,4 miliarde de dolari, întrucât ea presupune şi construcţia a 400 km de linii electrice aeriene noi, care trebuie să integreze noul parc eoliana cu reţeaua din sudul Kazahstanului. Din nou, statul kazah nu plăteşte nimic, nici măcar pentru acele linii electrice adiţionale, însă le garantează celor de la Masdar preţ fix de achiziţie a electricităţii produse timp de 25 de ani. Masdar estimează producţia anuală a parcului la 3,4 TWh.
Şi dacă tot avem aceste două parcuri eoliene de aceeaşi putere şi aceeaşi capacitate de stocare inclusă, iar unul are investiţii ceva mai mari în liniile electrice, putem compara şi preţul cu care Kazahstan va cumpăra electricitatea de la ele. În cazul primului parc, al TotalEnergies, preţul agreat e de 4,25 cenţi de dolar per kWh. Cifra înseamnă 42,50 USD/MWh, iar dacă o transformăm în euro — e 36,38 EUR/MWh. Deci, statul kazah va plăti 3,64 eurocenţi per kWh de electricitate produsă în acest parc, preţ fix timp de 25 de ani înainte, şi va adăuga în mod evident costuri de transport şi operare a distribuitorului, dar la final electricitatea va ajunge la consumatori oricum la un preţ excepţional de accesibil, de maxim 6-7 cenţi per kWh. Poate fi industria competitivă astfel? Răspunsul e evident.
Şi parcul eolian al celor de la Masdar are un preţ fix uşor mai mare, din cauza investiţiei ceva mai mari necesare în liniile aeriene. E un preţ de 4,49 cenţi de dolari per kWh, sau 44,90 USD/MWh. În euro, înseamnă 38,44 EUR/MWh sau 3,84 euro cenţi per kWh de electricitate din surse eoliene.
Iar partea de care nu trebuie să uităm e că aici aceste preţuri includ şi stocarea în baterii, ceea ce în proiectele din alte ţări ar însemna un tarif separat usturător.
Al treilea parc eolian aflat deja în construcţie e Parvlodar, dezvoltat de chinezii de la State Power Investment Corporation cu Samruk Energy. Putem observa şi distribuţia foarte strategică a alocării acestor parcuri — unul către francezi/europeni, altul către cei din Orientul Mijlociu şi altul către China. Parcul eolian de la Pavlodar va avea aceeaşi formulă de 1 GW de putere instalată şi centrală de 600 MWh, cu 300 MW putere. Investiţia e estimată la 1,2 miliarde şi aici, ca în cazul francezilor. Din nou, statul kazah nu plăteşte nimic, dar garantează achiziţia electricităţii. În acest caz preţul e stipulat în yuani şi n-a fost anunţat public, dar s-a sugerat că e chiar mai mic.
Un alt 4-lea parc, cu licitaţie deja desfăşurată şi alocată şi construcţie care trebuie să înceapă în curând. Câştigătorul e compania locală Turan Wind Energy, şi formula e similară — 1 GW de putere instalată a turbinelor, cu centrală de baterii de 300 MW putere şi 600 MWh capacitate, cu o producţie anuală estimată de 3,9 TWh. Preţul fixat aici e în moneda kazahă, tenge, şi constituie 18,72 tenge/kWh, echivalentul a 4,1 cenţi de dolar per kWh. Deci şi mai ieftin decât primele două de mai sus, iar în euro asta înseamnă 35,10 euro/MWh, sau trei cenţi şi jumătate per kWh.
Preţul stabilit la cel de-al 5-lea proiect eolian de 1 GW, ACWA Power, are un mecanism diferit, de doar 2,81 cenţi/kWh pentru electricitate şi o plată fixă de 5,4 milioane de dolari lunar pentru bateria de 300 MW şi 600 MWh. Producţia anuală estimată aici de 4,0 TWh, şi e uşor să raportăm suma lunară fixă în mediu per kWh livrat. La 4,0 TWh anual, se vor livra în mediu 333.333 MWh lunar, iar cifra fixă de 5,4 milioane de dolari plătită lunar rezultă în 16,2 dolari/MWh, sau 1,62 cenţi de dolar per kWh. Dacă o adunăm la cei 2,81 cenţi pentru electricitate directă, avem o sumă totală de aproximativ 4,43 cenţi de dolar per kWh, apropiată de cifra parcului Masdar.
Deci, preţul mic la electricitate e o regulă valabilă pentru toate cele 5 mari parcuri eoliene, toate de 1 GW putere, dezvoltate acum în Kazahstan. Iar ele vor produce împreună aproximativ 19 TWh de electricitate anual, o cantitate suficient de mare de energie, încât să influenţele prin ponderea sa foarte mult preţul la electricitate pentru consumatorii finali. Şi la preţurile pe care le vedem mai sus, putem spune că electricitatea va rămâne ieftină în Kazahstan, chiar şi cu 5 asemenea parcuri uriaşe. Deci, energia eoliană poate fi ieftină şi cumva toţi dezvoltatorii din cele 5 parcuri au calculat că-şi vor rambursa investiţiile făcute până şi cu un asemenea preţ mic de achiziţie. Şi a fost concurenţă la fiecare proiect, cu câte 4-5 oferte analizate.
Cel de-al 6-lea proiect e şi mai ambiţios ca formulă tehnică, însă. Va fi dezvoltat tot de Masdar şi presupune combinarea de energie eoliană şi solară cu o centrală mult mai mare de baterii, pentru a putea livra 24 ore din 24 o putere de 200 MW către centrele de date de inteligenţă artificială. Contractul n-a fost semnat cu ministerul energiei, ci cu cel al inteligenţei artificiale şi al digitalizării, Kazahstan având deja un asemenea minister.
Iar Masdar are deja experienţa conceperii celui mai mare proiect similar din lume chiar în patria sa, în Abu Dhabi, unde construieşte un parc fotovoltaic de 5,2 GW în deşert, cooptat cu o centrală de baterii de 19 GWh capacitate, urmând să livreze 1 GW de putere constantă, 24 ore din 24. Acel proiect are o investiţie de 6,1 miliarde de dolari şi are deja toată finanţarea asigurată, fiind în plin proces de construcţie. Iar cel din Kazahstan va fi o versiune mai mică, de 200 MW iniţial şi cu 500 MW ţintiţi la o etapă ulterioară. Fiind adaptat la geografia din Kazahstan, proiectul va avea şi energie eoliană, care va avea chiar o pondere majoritară în producţie. Configuraţia exactă e în proces de analiză şi stabilire acum, dar acordul pentru 200 MW e deja semnat, chiar dacă detaliile urmează a fi stabilite.
De asemenea, între timp Kazahstan construieşte campusuri de inteligenţă artificială, cu o putere de 200 MW pentru primul din ele, deci noul proiect Masdar de 24 ore pare sincronizat cu campusul vizat. Nu se cunoaşte exact formula de finanţare încă, dar e foarte posibil ca mecanismul să fie unul similar, cu contract de achiziţie garantată. Preţul va trebui să fie mai mare, din cauza dimensionării uriaşe a bateriilor, care trebuie să livreze vreo 19 ore în continuu, dacă e să judecăm după experienţa din Abu Dhabi. Dar chiar dacă acest proiect ar avea un preţ de 3 ori mai mare decât parcurile eoliene menţionate, tot ar rămâne să livreze energie la un preţ competitiv, mai ales în folosirea pentru centre de date.
Lucruri foarte interesante se întâmplă, deci, în ţări care sunt mai rar în vizorul nostru. Dar o incursiune în această situaţie ne arată clar că energia regenerabilă şi implicit cea eoliană nu e obligatoriu să fie scumpă, ba dimpotrivă, poate fi foarte ieftină. Şi finanţări se pot găsi. Şi doritori de a participa la licitaţii, cu concurenţă intensă. Şi industria şi cetăţenii pot beneficia în cele din urmă de preţuri mici şi competitive la energie.
2
2,492
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT