Povestea lui Mihai Grigoraș, un tânăr medic specialist în oncologie și hematologie pediatrică din Tulcea, care a lucrat în ultimul an pe șantier ca muncitor necalificat, din cauza unor blocaje birocratice, s-a viralizat rapid în mediul online, stârnind un val puternic de revoltă, indignare în rândul opiniei publice. Însă, pe lângă criticile dure la adresa sistemului medical autohton și a Ministerului Sănătății, imediat au apărut și primele oferte de muncă din străinătate: nu la săpat șanțuri și tencuit pereți, ci în domeniul pentru care tânărul s-a pregătit mai bine de 11 ani.
„Îi ofer un post în clinică privată”
„Dacă e adevărat și îl cunoaște cineva, îi ofer un post în clinică privată. Poate ajunge la el acest mesaj”, a scris Cosmin Mariniuc, pe unul dintre grupurile de medici de pe o platformă de socializare.
Și-a început astfel mesajul pentru nu putea să creadă că ce citise poate fi real, ne-a mărturisit Cosmin, un kinetoterapeut român stabilit de mai bine de șapte ani în Franța, unde și-a deschis și o clinică medicală multidisciplinară.
„Este o clinică pluridisciplinară, în care deja activează kinetoterapie, asistență medicală, medicină generală, mai multe specialități”, a spus, într-un dialog cu Jurnalul, Cosmin Mariniuc, precizând că, dacă tânărul medic ar accepta să meargă să muncească acolo, cabinetul este deja pregătit, pacienții sunt deja înscriși pe o listă de așteptare, iar venitul – incomparabil cu ce ar putea primi în țară: mai mult de 16.000 de euro, lunar.
Prima de instalare: 50.000 de euro
„Îi ofer direct pacientelă (la patientèle – totalitatea pacienților care frecventează un cabinet – n.r.), birou dotat și, dacă vă referiți la venituri, peste 200.000 euro pe an.
Prima de instalare e de 50.000 euro, programul normal de la 8:00 la 4:00 sau de la 8:00 la 5:00, cu pauză la 12. Pot să-l ajut și cu echivalarea studiilor, pentru că trebuie să fie recunoscut de Colegiul Medicilor din Franța”, ne-a spus românul stabilit în departamentul Saône-et-Loire, situat în centrul Franței, în regiunea Burgundia-Franche-Comté.
Practic, spune acesta, ar fi nevoie de câteva formalități pentru un medic din România – precum echivalarea diplomelor obținute în țară și obținerea avizului și înscrierea în Ordinul Medicilor din Franța (Ordre des Médecins), pentru a avea dreptul de practică pe teritoriul francez.
Acești pași birocratici nu ar dura, însă, foarte mult timp, astfel că, până la finalul acestui an, specialistul în oncologie și hematologie pediatrică din Tulcea, căruia mai multe spitale din România i-au închis ușa în nas, ar putea intra deja „în pâine” ca pediatru.
„Făcând și această echivalare, poate să se axeze pe pediatrie, mai mult ca sigur. Din Comisia de echivalări face parte și prefectul de Saône-et-Loire, de unde sunt eu, și avem un senator în oraș care ar putea să ne ajute, nu știu, cu o informație sau cu un ajutor direct – prefectul.
Și cum Franța caută medici fiecare zi… Chiar dacă n-ar fi recunoscute toate diplomele pe care le are, ar putea să-i dea câteva luni de stagii, ca să poată fi recunoscut ca și pediatru. Dar, totuși, până nu trece echivalarea, nu poate să fie primit în colegiul medicilor din Franța.
Se fac patru comisii pe an. În mod normal, în septembrie ar fi următoarea și cealaltă la început decembrie (7-10 decembrie). Dacă vrea și îmi spune acum vara, până în decembrie ar putea să se instaleze”, a explicat, pentru Jurnalul, Cosmin Mariniuc, precizând că așteaptă doar un semn de la medicul român că ar fi interesat de postul oferit pentru a lua legătura cu autoritățile locale și a face demersurile necesare.
„Imediat ce își primește echivalarea, începe direct, pentru că avem listă de așteptare destul de mare și putem să încărcăm planul după cum dorește el: progresiv sau tot deodată”, a detaliat bărbatul.
„Numai când spui «un medic care lucrează în construcții»… E ireal!
Chiar dacă nici în Franța nu lipsește birocrația, autoritățile sunt dornice să atragă specialiști în domeniu sănătății și fac tot posibilul să-i ajute. De aceea, spune el, i s-a părut „ireal” cazul atât de mediatizat al tânărului medic din Tulcea și se oferă să-l ajute „cu tot”.
„Văzând situația lui și m-am gândit prin ce am trecut eu ca să pot să obțin echivalentul și tot, d-aia m-aș oferi să-l ajut cu tot. Cu adaptarea a fost destul de ușor, dar cu birocrația și tot ce a fost, a fost foarte greu pentru mine, că n-am avut pe nimeni să mă ajute. Acum, dacă aș putea să ajut pe oricine, chiar vreau să-i ajut fără niciun fel de cerință. Și dacă ar vrea să angajeze la un spital după ce a luat echivalarea, pot să-l ajut.
Adică, numai când spui «un medic care lucrează în construcții»… E ireal! N-ai cum, nu știu, și fraza asta pare din desene animate! Nu-i normal, nu-i corect și e chiar imposibil de crezut treaba asta”, a mai spus kinetoterapeutul român.
„Dacă vorbesc cu oficialii de aici și le spun că am găsit un medic care lucrează în construcții pentru că n-a găsit pe specialitatea lui în România, o să creadă, probabil, că am înnebunit sau că-i mint. E ireal să vorbim despre așa ceva!”,
Cosmin Mariniuc
Oncohematologia pediatrică, o supraspecializare căutată în centre de excelență
În Franța, oncohematologia pediatrică este foarte căutată, însă dr. Mihai Grigoraș, medicul care a lucrat aproape un an în construcții, ca muncitor necalificat, din cauză că specializarea pe care o are nu îi dă dreptul de liberă practică sau să fie angajat în Spitalul Județean de Urgență (SJU) Tulcea, unitate care se confruntă cu deficit de specialiști de mai mulți ani, nu ar putea activa în această specializare nici în clinica din Saône-et-Loire, care i-a oferit postul de pediatru.
Asta pentru că Franța a construit o rețea specială pentru micii pacienți cu afecțiuni oncologice, iar oncohematologia pediatrică nu este lăsată la nivelul unui simplu cabinet sau al unui serviciu obișnuit de pediatrie.
Institutul Național al Cancerului din Franța (INCa) spune că obiectivul este dezvoltarea unei „offre de soins d’excellence” – o ofertă de îngrijiri de excelență – pentru copiii, adolescenții și tinerii adulți cu cancer. Pentru cazurile complexe sunt prevăzute centre specializate și organizații interregionale de referință.
Începând din 2024, Franța are cinci organizații spitalicești interregionale de referință în oncologia pediatrică, echipe cu competențe specifice, acces la infrastructură medicală rară, cercetare clinică și colaborare europeană și internațională, care coordonează expertiza și traseul pacienților la nivelul mai multor regiuni.
Iar asta spune multe despre statutul profesiei: oncohematologul pediatru este parte dintr-un sistem de medicină de înaltă specializare și de referință, nu doar un pediatru care a făcut câteva cursuri de oncologie.
Franța nu tratează „oncohematologul pediatru” pur și simplu ca pe o specialitate medicală de sine stătătoare, separată de pediatrie. Este un profil de supraspecializare construit peste o specialitate de bază, în special pediatrie.
Citește pe Antena3.ro
