Șoimița Lupu, marea balerină ce a jucat cu Ștefan Iordache în filmul „Noiembrie, ultimul bal”, a dispărut din atenția publicului românesc imediat după aceea. A rămas singura peliculă din cariera ei, în schimb și-a construit un destin internațional ca balerină.
Șoimița Lupu și Ștefan Iordache au fost parteneri în neuitatul film „Noiembrie, ultimul an”, lansat în cinematografele din România în iunie 1989.
Ea, o tânără de 20 de ani, debutantă în cinematografie, el, un nume deja uriaș al filmului și teatrului nostru. A fost prima și ultima apariție într-o peliculă pentru Șoimița Lupu.
Doar câteva luni mai târziu, Revoluția din decembrie 1989 îl mătura pe Nicolae Ceaușescu de la putere, iar ea emigra în Italia, unde și-a construit o carieră internațională de mare balerină.
Șoimița Lupu, prim-balerină la Opera Națională București, în 1990
Șoimița Lupu s-a născut în 1968, la Timisoara, si a pășit cu grație, dar și hotărâre pe urmele tatălui ei, Claudiu Lupu, unul dintre cei mai reputați profesori de balet ai școlii timisorene și fost prim-balerin al Operei din orașul de pe Bega.
A fost aplaudată de la 18 ani și a început o carieră de succes în România, unde a fost prim-solistă la Opera Națională din București, debutând aici cu rolul din „Giselle”, în 1990.
Dar, ceva mai devreme, Șoimița Lupu a experimentat și lumea cinematografiei, intpretând rolul principal feminin într-un film.
Citește și: De ce lui Ștefan Iordache i se spunea „Cocoș”, în tinerețe? Ce visa să ajungă?
Și nu în oricare, ci într-unul unde îl avea partener pe marele Ștefan Iordache, regia fiind semnată de Dan Pița.
„Noiembrie, ultimul bal” a fost lansat în cinematografe în iunie 1989 iar tilul avea să intre ulterior în memoria colectivă românească.
De ce? Pentru că titlul avea să se dovedească ulterior o premoniție teribilă a ceea ce urma să se întâmple în țară doar câteva luni mai târziu.
Și asta, pentru că chiar în luna noiembrie a acelui an s-a desfășurat Congresul al XIV-lea al PCR, unde Nicolae Ceaușescu a fost reales secretar general. Dar avea să fie ultimul congres pentru el și Partidul Comunist Român.
După doar o lună, evenimentele pornite din Timișoara în 16 decembrie și duse la capăt în București, aveau să-l spulbere de la conducere și să dezintegreze regimul comunist.
Ștefan Iordache și Șoimița Lupu, în „Noiembrie, ultimul bal” – Foto: captură YouTube
Însă legenda numelui peliculei a fost spulberată ulterior chiar de Ștefan Iordache, marele actor fiind protagonistul acesteia și singurul nume mare de pe genericul plin cu artiști aproape necunoscuți publicului larg, la acel moment.
Inspirat de nuvela lui Mihail Sadoveanu, „Locul unde nu s-a întâmplat nimic”, apărută în 1933, filmul ar fi trebuit să poarte același nume.
Ironia sorții a făcut ca cel care n-a fost de acord ca pelicula să poarte același titlu cu al nuvelei a fost chiar marele cenzor al culturii socialiste din acei ani, temutul Mihai Dulea.
Dar iată ce spunea Ştefan Iordache despre povestea din jurul numelui filmului, în cartea biografică „Regele Scamator Ştefan Iordache”, scrisă de Liudmila Patlanjoglu.
„Dulea avusese obiecţii la ideea de a prelua titlul romanului lui Sadoveanu, „Locul unde nu s-a întâmplat nimic”, de la care pornea filmul.
Cum adică, în România nu se întâmplă nimic? El a luat termenul generic al nuvelei şi l-a localizat în România.
Atunci am hotărât să-i zicem „Noiembrie, ultimul bal””, dezvăluia regretatul actor în cartea respectivă.
„Noiembrie, ultimul bal”, filmul lansat în iunie 1989 cu titlu ca o premoniție
Producția aborda un subiect fin şi complex, a cărei acțiune se petrecea demult, în perioada interbelică.
Vlăstar al unei vechi familii boiereşti, prinţul Lai Cantacuzin – interpretat cu adevărat magistral de Ştefan Iordache, lâncezeşte într-o existenţă plină de rutină.
Citește și: Sidonia Manolache, iubita lui Florin Piersic din „Columna”. A abandonat filmele pentru a fi inginer geolog
Ea prinde viaţă doar datorită relaţiei sale amoroase cu soţia mult mai tânără a generalului Argintar, Daria Mazu, fiica ajutorului de primar.
Deşi Daria îl iubeşte, Cantacuzin este incapabil să răspundă oricărui tip de sentimente.
Șoimița Lupu a devenit una dintre marile balerine ale lumii – Foto: Facebook/Soimita Lupu/Nancy Pacilio
Spre surprinderea multora, rolul principal feminin, cel al Dariei Mazu, a fost încredințat unei debutante în cinematografie, Șoimița Lupu, total necunoscută marelui public din postura de actriță.
Ea a strălucit în personajul adus la viață, pentru ca, imediat după aceea, să dispară total din atenția cinefililor. „Noiembrie, ultimul bal” a fost primul, dar și ultimul său film.
Dar apariția sa în rolul principal feminin din „Noiembrie, ultimul bal” a avut și o doză de hazard sau, dacă vreți, de predestinare.
Aşa cum ea însăşi recunoaştea, acest lucru nu a fost o întâmplare, ci i-a fost dat să joace în acest film, de parcă soarta a împins-o spre platourile de filmare.
Abia depăsişe vârsta majoratului, era angajată la Opera din Bucureşti când o intervenţie chirurgicală suferită la un picior a ţinut-o departe de scena la care visase o viaţă întreagă.
Aşa se face că a putut da curs invitaţiei venite din partea producătorilor filmului de a se prezenta la casting.
Citește și: Recunoașteți personajul? Divorțează după 23 de ani de căsnicie, pentru marea ei iubire. Drama trăită
„În acel an, am fost operată la picior, iar recuperarea după intervenţia chirurgicală era de şase luni, o perioadă îngrozitor de lungă pentru cine face această meserie.
Deci eram în concediu medical la Timişoara, unde într-o bună zi primesc un telefon de la producţia filmului şi sunt invitată la Bucureşti pentru probe de film. În cazul în care voi fi aleasă, mi se spune că voi avea rolul principal feminin.
Fără să mă gândesc prea mult accept invitaţia, mai ales că aveam şi drumul plătit…
După două săptămâni de probe, regizorul Dan Piţa mă alege pe mine în rolul Dariei Mazu, eram fericită, mi se oferea şansa de a „creşte” între cei mai mari artişti.
După puţin timp am aflat că alegerea mea pentru rol a fost susţinută şi de maestrul Stefan Iordache”, mărturisea balerina-actriță, conform jurnalul.ro.
Șoimița Lupu, împreună de 35 de ani cu marele balerin și coregraf Ștefan Bănică
Când a primit rolul, Şoimiţa Lupu nu avea făcute nici un fel de şcoală ori cursuri de actorie. Doar ajutorul colegilor de platou și propriul instinct artistic.
E drept, o ajuta faptul că interpretase deja roluri dramatice în anumite balete.
Țoimița Lupu alături de partenerul ei de viață, marele balerin și coregraf Ștefan Bănică – Foto: arhiva personală/Șoimița Lupu
Dar, pentru film, a fost necesar de multe ori să simplifice substanţial modul de interpretare, încercând să fie mai puţin „teatrală”, decât se cerea pe scena de balet.
Aşa a reuşit să dea personajului său o doză de veridicitate aproape de necrezut pentru o debutantă în film, fără studii în domeniu.
Iar șansa de juca în pelicula respectivă, mai ales alături de un „monstru sacru” precum Ștefan Iordache, i-a deschis alte și alte perspective pentru rolurile din balet care au urmat.
„Această prestaţie actoricească nu o consider o performanţă în viaţa mea artistică, ci doar un moment magic care m-a ajutat să înţeleg, la niviel artistic, mai bine meseria mea de balerină, reuşind să abordez astfel mai uşor marile roluri de prim-balerină din repertoriul clasic”, mai spunea Șoimița Lupu.
A urmat Revoluția din decembrie 1989, iar în 1990, în același an în care devenea prim-solistă a Operei din București și în ciuda succesului avut în România, Șoimița Lupu a decis să emigreze în Italia.
Talentul remarcabil a făcut-o să se impună rapid, astfel că, în 1992, a devenit prim-balerină la Teatrul Massimo din Palermo, potrivit orizonturiculturale.ro.
Însă, acum intervine în ecuația vieții ei marele balerin și coregraf Ștefan Bănică – doar o coincidență de nume cu ceilalți doi binecunoscuți actori și cântăreți – care era nu doar prietenul balerinei, ci și maestru de balet la teatrul sicilian șicare i-a propus să participe la o audiţie.
În perioada respectivă, ea colabora tot ca balerină la un teatru din Mainz, Germania.
Chiar dacă era decepţionată de refuzurile primite de la teatrele din Roma şi Milano, timişoreanca a reuşit să cucerească imediat juriul, fiind angajată pe loc.
Amănunt necesar: teatrele din Milano şi Roma şi-au motivat refuzul prin statutul Șoimiței de extracomunitar şi a lipsei unor documente legale de şedere în Italia, fără nicio legătură cu talentul româncei.
După angajarea la Teatrul din Palermo, a strălucit apoi în turnee pe mari scene europene, a dansat la Arenele Romane din Verona, Teatrul La Fenice din Veneția, Teatro Bellini din Catania, Sferisterio din Macerata, Teatro Nuovo din Torino, Staatstheater Mainz, Opera Națională București, Opera Naţională Timişoara.
Adevărată ambasadoare culturală a României, orașul Palermo a răsplătit-o în 2008 cu Diploma de Excelență pentru întreaga carieră internațională.
Citește și: Cum l-a „inspirat” Veronica Micle pe Mihai Eminescu să scrie „Luceafărul”? Ultima ei poezie
Șoimița Lupu și-a continuat frumoasa și creativa relație cu coregraful Ștefan Bănică, alături de care este de peste 35 de ani. Însă, inima ei tânjește și acum după România, unde revine cu plăcere ori de câte ori poate.
„Am plecat, dar sufletul meu e tot timpul în România, lângă părinţi, frate şi nepoţei”, spunea ea, în 2010.
Oricum, pentru români, dincolo de fanii spectacolelor de balet, ea va rămâne mereu Daria Mazu, frumoasa tânără din „Noiembrie, ultimul bal”.