Pe 20 august, o dronă maritimă încărcată cu explozibil a fost detectată la doar câteva sute de metri de platforma de extracție a gazelor din Marea Neagră, Neptun Deep. Drona a fost o amenințare directă pentru platformă și pentru sutele de oameni aflați în zonă, a spus ministrul Apărării Radu Miruță. Președintele Nicușor Dan a acuzat direct Rusia de provocare.
– articolul continuă mai jos –
Nu a fost primul incident în zona economică exclusivă a României. Pe 11 august, militarii români au distrus două drone de tip Gerbera găsite tot în apropierea platformei.
O infrastructură critică a României, deținută în părți egale de statul român prin Romgaz și OMV Petrom, este aproape de linia frontului în războiul ruso-ucrainean.
Cine s-ar fi gândit la asta acum 10 ani, când jumătate din proiect aparținea americanilor de la Exxon?
Americanii care au renunțat la Neptun Deep în 2019 nu au plecat dintr-un proiect oarecare. Au plecat din cel mai important zăcământ offshore al României, după mai bine de un deceniu de explorări, investiții și negocieri politice.
Proiectul ar fi putut arăta cu totul altfel dacă istoria s-ar fi scris diferit.
„Extracția ar fi fost protejată de serviciile speciale americane”, spunea în 2023, într-un interviu la Deutsche Welle, istoricul Dennis Deletant. „În acest fel ar fi fost trimis un semn și Kremlinului să nu se joace în apropierea platoului continental în care se află zăcămintele. Atunci când a anexat Crimeea, Putin viza și aceste resurse energetice, în special cele atribuite de Curtea de la Haga în 2009 Ucrainei”, a explicat istoricul.
O scurtă cronologie a proiectului Neptun Deep din perspectiva Exxon
Povestea Neptun Deep nu începe cu ExxonMobil.
În 1998 a fost semnată asocierea dintre Petrom și compania franceză Elf Aquitaine pentru explorarea și exploatarea blocului Neptun. Acordul de concesiune, valabil până în 2045, a fost aprobat ulterior, în 2000, printr-o hotărâre de guvern.
În 2008, ExxonMobil intră în proiect și preia participația de 50% a francezilor și devine astfel partenerul Petrom în proiectul Neptun Deep. Exxon devine operatorul proiectului.
Urmează patru ani de explorări, studii seismice și foraje.
În 2012, vine vestea cea mare. Americanii de la Exxon au descoperit un zăcământ uriaș de gaze în Marea Neagră.
Captură NaturalGasWorld
Au urmat ani în care americanii au continuat prospecțiunile, iar guvernul a întârziat cu legea offshore care ar fi dat undă verde începerii proiectului.
În documente ale companiei Exxon din 2018, Neptun Deep figura cu aproximativ 536 de milioane de dolari în costuri de explorare capitalizate, iar compania spunea că poartă în continuare discuții cu guvernul român privind planul de dezvoltare.
Exxon și OMV Petrom aveau însă nevoie de un lucru esențial pentru proiectul de câteva miliarde de dolari din Marea Neagră – să știe exact care va fi regimul fiscal și comercial pe întreaga durată a proiectului.
Și aici a început conflictul.
Remus Borza, din majoritatea PSD-ALDE: „Nu pleacă câinele de la măcelărie”
La cinci ani de la confirmarea existenței zăcământului de gaz, în 2017, Guvernul Tudose a trimis în Parlament proiectul Legii offshore. Proiectul urmărea să stabilească regimul exploatării gazelor din Marea Neagră. Mai exact, cine și în ce condiții îl va exploata și cât va câștiga statul român.
Liderul PSD Liviu Dragnea și consilierul său Darius Vâlcov au susținut o poziție foarte clară: resursele aparțin statului român, iar România trebuie să obțină o parte consistentă din beneficiile exploatării. Ceea ce, în principiu, era un argument legitim.
Sursa foto BOGDAN DANESCU / MEDIAFAX FOTO
Problema a fost modul în care a fost construit cadrul legislativ și lipsa de predictibilitate pentru investiții.
În forma adoptată în 2018, legea introducea un impozit progresiv pe veniturile suplimentare obținute din exploatarea gazelor offshore. Cotele puteau ajunge până la 70% pentru anumite niveluri de preț, iar producătorii erau obligați să tranzacționeze pe piața românească cel puțin 50% din producție.
Pentru Exxon și OMV, acest lucru însemna că nu puteau estima cât le va rămâne după taxe și obligațiile de comercializare. Cu alte cuvinte, instabilitate financiară.
„Dacă citești stenogramele de la Exxon îți dai seama că cei de acolo se plâng de regimul fiscal imprevizibil din România”, explica istoricul Dennis Deletant, în 2023.
În iulie 2018, ambasadorul SUA în București a transmis și el același mesaj.
„Am îndemnat mereu Guvernul să fie mult mai predictibil în ceea ce privește economia, taxele, să fie mai stabil şi transparent privind modificările şi să se consulte cu comunitatea de afaceri”, a spus Hans Klemm.
Guvernanții români n-au înțeles, însă, semnalele americanilor.
„Unii titulari de acorduri amenință Guvernul României că vor abandona investițiile. E o vorbă la români: nu pleacă câinele de la măcelărie. Pentru că atât în ceea ce privește nivelul de redevență cât și al impozitării veniturilor suplimentare, România este competitivă”, declara Remus Borza, parlamentar ALDE în 2018, despre Legea Offshore.
Președintele Klaus Iohannis nu a promulgat legea în forma inițială, cu modificările PSD și ALDE. A trimis-o înapoi în Parlament. Printre cei care i-au cerut trimiterea legii la reexaminare a fost și deputatul de atunci, Nicușor Dan.
După reexaminare, în Legea offshore au fost introduse anumite garanții pentru investitori. Mai exact, actul normativ prevedea că titularilor acordurilor existente li se aplică pe durata acestora regimul fiscal și de redevențe aplicabil la momentul intrării în vigoare a legii. Amendamentul a fost susținut de PNL și acceptat de majoritate.
Ordonanța lui Dăncilă
Nici nu se uscase cerneala pe semnătura președintelui pe Legea Offshore când guvernului PSD i-a mai venit o idee în relația cu investitorii străini.
În decembrie 2018, guvernul condus de Viorica Dăncilă a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 114, prin care statul a intervinit brutal în piața gazelor și energiei.
Ordonanța plafona prețul gazelor din producția internă la 68 lei/MWh pentru o perioadă de trei ani și introducea o taxă de 2% pe cifra de afaceri pentru anumite companii din energie.
Inquam Photos / George Calin
Exxon a transmis guvernului că nu acceptă noul regim fiscal impus de ordonanță, scria HotNews.ro, la acel moment. Pentru un proiect offshore care presupunea investiții de miliarde de euro și care urma să înceapă producția peste mai mulți ani, legea era problematică.
Negocierile între stat și investitorii din Marea Neagră s-au intensificat în anul următor. Exxon a cerut modificarea Legii Offshore și OUG 114. Iar OMV Petrom raporta la finalul primului trimestru din 2019:
„Mediul legislativ actual nu oferă premisele necesare pentru o decizie de investiție în valoare de câteva miliarde. Rămânem dornici să vedem zăcămintele din Marea Neagră dezvoltate și vom continua dialogul cu autoritățile pentru a înțelege calea de urmat”.
EXXON a plecat. Anunțul retragerii a fost diplomatic
Pe 19 iulie 2019, G4Media anunța în exclusivitate: Compania americană ExxonMobil a transmis guvernului că vrea să renunțe la proiectul din Marea Neagră.
Reprezentanții companiei americane ExxonMobil au transmis premierului Viorica Dăncilă și șefului Agenției pentru Resurse Minerale (ANRM) că vor să dea acces altor companii la datele din proiectul de exploatare a gazelor din Marea Neagră în vederea vânzării licenței.
Pe 13 august, Klaus Iohannis a confirmat intenția EXXON de a pleca din România. Dar a nuanțat poziția companiei americane.
„Ceea ce ni s-a transmis este că vine dintr-o politică globală, nu din ceea ce se întâmplă aici”, a spus Klaus Iohannis, citat de Agerpres.
O săptămână mai târziu, Klaus Iohannis a mers la Washington și s-a întâlnit cu președintele Donald Trump. Energia a fost unul dintre principalele subiecte ale discuțiilor dintre cei doi.
„Americanii sunt permanent îngrijorați că Europa va deveni dependentă de Rusia la importul de gaze”, a spus Iohannis înainte de întâlnirea cu Trump. El a dat asigurări că „există disponibilitate la nivelul guvernului să repare din greșeli”, respectiv să modifice Legea Offshore și Ordonanța 114, care au stârnit nemulțumirea investitorilor americani.
Președintele a spus că România își dorește ca firma americană ExxonMobil să rămână în România.
După plecarea lui Dragnea de la conducerea PSD și schimbarea guvernării, în octombrie 2019, noul executiv a început să caute soluții pentru a convinge Exxon să rămână în proiect.
În decembrie 2019, ministrul energiei de la acel moment, Virgil Popescu, anunța că „Guvernul liberal a luat deja măsuri pentru abrogarea OUG 114/2018 pe partea de energie, astfel încât prețul gazelor la producător să fie din nou liberalizat la 1 iulie 2020, iar plafonul de 68 de lei pe MWh să fie ridicat. La acea dată, volumul de gaze care va ajunge pe piață va fi mai mare, astfel că prețurile nu au niciun motiv să crească”.
Romgaz a cumpărat acțiunile Exxon cu 1,06 miliarde de dolari
În paralel cu acțiunile Executivului, Romgaz negocia cu Exxon preluarea participației de 50% din proiectul Neptun Deep.
La trei luni după ce Rusia a atacat Ucraina, pe 22 mai 2022, Exxon a anunțat că a ajuns la o înțelegere cu compania românească, deținută de stat. Compania americană a menționat că vânzarea susține strategia de concentrare a investițiilor pe active cu costuri de producție avantajoase.
Anunțul companiei a venit la patru zile după ce noua Lege Offshore fusese publicată în Monitorul Oficial.
Operatorul perimetrului Neptun Deep, după ce Romgaz prelua acțiunile Exxon, a fost desemnat OMV Petrom.
Pe 1 august 2022, Romgaz devine proprietarul companiei. Compania ExxonMobil Exploration and Production Romania devine Romgaz Black Sea Limited.
Și atunci s-a închis capitolul american al Neptun Deep.
Gazele din Marea Neagră, problemă de securitate națională
După izbucnirea războiului din Ucraina, gazele din Marea Neagră nu au mai sunt doar o investiție comercială. S-au transformat într-o problemă de securitate națională și numai. Europa încearcă să reducă la zero dependența de gazul rusesc, iar rezervele din Marea Neagră ar ajuta mult.
Ceea ce era doar un proiect întârziat de decizii politice proaste, exploatarea gazelor din Marea Neagră, s-a transformat într-una dintre cele mai importante infrastructuri energetice din Europa.
În 2023, OMV Petrom și Romgaz au luat decizia finală de investiție, iar construcția platformei este acum aproape de final.
Platforma Neptun Deep și exploatarea în sine se confruntă, însă, acum, cu alte probleme. De securitate. Dronele rusești tatonează tot mai des zona.
Sursa foto: Facebook Radu Miruță
Șeful Armatei Române, generalul Gheorghiță Vlad, a atras permanent atenția că zona nu intră sub umbrela NATO și că e nevoie ca România să aibă o strategie pentru apărarea Neptun Deep.
„Din punct de vedere juridic, Articolul 5 nu poate fi activat în cazul Alianței NATO pentru apărarea zonei economice exclusive (n. red. – a României din Marea Neagră). Dar asta nu presupune și faptul că nu ne apărăm zonele de responsabilitate. Sunt convins că într-o astfel de situație o să avem foarte mulți parteneri și aliați care vor fi alături de România pentru apărarea interesului național”, a spus generalul Gheorghiță Vlad, în ianuarie 2026.
Ce ar fi însemnat ca Exxon să fi rămas
O platformă marină deținută în proporție de 50% de Exxon nu ar însemna, automat, că este protejată de armata americană. Dar ar fi existat diferențe importante.
Ar fi creat un interes economic american explicit în protejarea proiectului. Și rușii ar fi fost mult mai reținuți în a amenința investițiile americane.
De asemenea, interesele economice ale gigantului american Exxon în România ar fi ținut deschis un canal suplimentar pe relația Washington-București.
În declarația comună publicată de Casa Albă, în 2019, după vizita lui Klaus Iohannis la Washington, se menționa: „Statele Unite și România recunosc că securitatea energetică este securitate națională”, iar Marea Neagră era considerată de „o importanță strategică pentru securitatea transatlantică”.
Concluzionând, în 2019, participația americană în proiectul Neptun Deep era privită strict ca o investiție. În 2026, aceeași participație ar fi putut avea o valoare geopolitică imensă.
Americanii ar fi avut un interes economic direct într-o infrastructură energetică strategică, situată pe flancul estic al NATO, în proximitatea unei țări aflate în război. Ceea ce ar fi putut schimba strategia de război hibrid a Rusiei în România.