În 2025, peste 5.000 de oameni, în principal civili, au fost uciși sau răniți de mine antipersonal sau muniții neexplodate, potrivit unei analize preliminare realizate de ONG-ul Landmine and Cluster Munition Monitor. În Sudanul de Sud, 90% dintre victimele au fost copii, potrivit DW.

Minele antipersonal sunt, de fapt, concepute pentru a răni adulții, nu pentru a-i ucide. Motivul este că un soldat rănit reprezintă o povară mai mare pentru resursele țării inamice decât un soldat mort. Însă, pe timp de pace, minele continuă să reprezinte un pericol mortal nu doar pentru militari, ci și pentru civili și, în special, pentru copii, care adesea își pierd viața.

La decenii după conflictele brutale din perioada 1991-2001, cunoscute drept războaiele iugoslave, oamenii continuă să fie uciși și răniți de mine în fosta Iugoslavie, în special în Bosnia și Herțegovina.

Tratatul de la Ottawa, în vigoare din 1999

În 1999, aproximativ 25.000 de oameni deveneau victime ale minelor antipersonal în fiecare an. Situația a alimentat presiunile pentru interzicerea utilizării acestora.

În 1997, reprezentanți din peste 120 de țări au semnat Tratatul de la Ottawa, care a devenit obligatoriu din punct de vedere juridic în 1999. În total, 166 de țări au ratificat tratatul, însă China, India, Rusia și SUA nu se numără printre ele.

De la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, în 2022, cinci țări europene membre NATO, care au graniță cu Rusia, s-au retras din tratat. Și Ucraina s-a retras, însă decizia sa nu va produce efecte juridice până la încheierea războiului.

„Acesta este un precedent periculos pe care statele europene, dintre toate țările, l-au creat. Alte state parte la Tratatul de la Ottawa, care s-ar putea confrunta și ele cu situații la fel de extreme în timpul unui conflict, ar putea face același pas”, a declarat pentru DW Simone Wisotzki, de la Institutul Leibniz pentru Cercetarea Păcii din Frankfurt (PRIF).

În 2025, Ucraina s-a retras din tratat și și-a justificat decizia prin acțiunile Rusiei, care nu a ratificat niciodată tratatul și a folosit mine pe teritoriul ucrainean.

„Nu putem rămâne legați de aceste reguli în condițiile în care inamicul nu are nicio restricție”, a declarat Roman Kostenko, secretarul comisiei parlamentare ucrainene pentru securitate națională, apărare și informații.

Dacă o țară nu se află în război, retragerea din Tratatul de la Ottawa ar trebui să intre în vigoare la șase luni după ce este anunțată. Dacă țara se află în război, însă, retragerea ar trebui să producă efecte doar după semnarea unui tratat de pace. În ciuda incertitudinii juridice, Ucraina ar folosi deja mine, deși la o scară mult mai redusă decât Rusia.

Un sfert din Ucraina, afectată de mine

Potrivit Serviciului Națiunilor Unite pentru Acțiunea împotriva Minelor (UNMAS), la jumătatea anului 2025 aproximativ 25% din teritoriul Ucrainei era afectat de mine și muniții explozive.

„Din februarie 2022, peste 1.150 de civili au fost uciși sau răniți de mine și de resturi explozive de război”, precizează UNMAS. Costul deminării complete este estimat la puțin sub 35 de miliarde de dolari, aproximativ 30 de miliarde de euro, pe o perioadă de 10 ani.

Polonia, Finlanda — care a aderat la NATO după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia — Letonia, Lituania și Estonia, toate țări care au fost afectate în trecut de agresiunea și ocupația rusă, au decis de asemenea anul trecut să se retragă din Tratatul de la Ottawa.

Premierul polonez Donald Tusk a declarat în repetate rânduri că țara sa vrea să aibă posibilitatea de a mina rapid granițele estice cu Rusia, dacă va fi necesar. Compania poloneză de apărare Belma, deținută de stat, a primit un contract pentru producerea unor cantități mari de mine antipersonal.

Lituania a anunțat, la rândul său, că va relua producția și achiziția de mine antipersonal.

Armata finlandeză a transmis că, dacă utilizarea minelor este necesară, acestea trebuie amplasate în mod responsabil, trebuie realizate hărți precise cu poziția lor și trebuie întocmite planuri clare pentru deminare.

Wisotzki, de la PRIF, a spus că aceasta reprezintă un progres față de 2025, însă minele antipersonal moderne au adesea senzori integrați și tehnologii inteligente care fac dificilă îndepărtarea și distrugerea lor.

„De aceea sunt foarte critică în această privință și spun că inclusiv noile tehnologii creează probleme care, la rândul lor, fac operațiunile de deminare mai dificile. În practică, minele sunt întotdeauna amplasate în zone care sunt folosite și de civili. Ele rămân apoi în acele teritorii și rănesc civilii într-o proporție disproporționat de mare”.

Mai puțin control al armamentului în lume

Situația apare într-un moment în care controlul armamentului la nivel mondial este tot mai redus.

În ultimii ani, trei acorduri importante dintre Statele Unite și Rusia au expirat sau au fost denunțate: Tratatul privind Forțele Nucleare cu Rază Intermediară (INF), care interzicea rachetele balistice și de croazieră și lansatoarele de rachete terestre, nucleare și convenționale, cu rază intermediară; Tratatul New START, privind reducerea armamentului nuclear; și Tratatul „Cer Deschis”, care stabilea cadrul pentru zboruri de observare deasupra teritoriilor statelor participante.

În 2023, retragerea Rusiei a pus practic capăt și Tratatului privind Forțele Armate Convenționale în Europa (CFE), care urmărea crearea unui echilibru sigur și stabil al forțelor armate convenționale în Europa și eliminarea capacității de a lansa atacuri surpriză sau ofensive de amploare.

„Controlul umanitar al armamentului — care include Convenția privind interzicerea minelor antipersonal — era, practic, singurul domeniu despre care se mai putea spune că funcționează. Iar acum nici acesta nu mai funcționează”, a declarat Wisotzki.