Țăranii români de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea aveau un regim alimentar atât de sărac, încât până și cerșetorii din Occident mâncau mai bine ca ei, aprecia doctorul D.D. Niculescu în lucrarea ”Alcoolismul în România”, publicată în 1895, din care citează Institutul de Studii Sud-Est Europene.
Doctorul arăta că țăranul român mânca foarte rar carne, atât din cauza sărăciei, dar și a posturilor religioase, pe care le ținea ”cu un zel de nedescris”.
„Dacă vom trece la nutrimentul țăranului român, vom vedea că el este compus astfel încât nu poate să fie invidiat nici de cerșetorul din Occident. Carnea nu apare decât foarte rar pe masa țăranului, în zile de mare sărbătoare, și aceasta pe de parte din cauza sărăciei, pe de alta din cauza postului”, scrie D.D. Niculescu în cartea sa din 1895.
Pâine și carne mâncau doar cei bogați și la ”zile mari”
Niculescu oferă și meniul extrem de sărac urmat de țăranii români, cu precizarea că doar cei mai bogați își permiteau ouă, lactate sau carne la ”zile mari”.
”Cel puțin 185 zile pe an, cât țin posturile, el nu mănâncă decât mămăligă, legume fierte în apă, fructe, puțin pește sărat, foarte rareori proaspăt, așa încât din cauza acestor prescripțiuni ale religiei noastre, prescripțiuni pe care ei le observ, cu un zel de nedescris, se slăbesc în mod destul de simțitor. În zilele care nu sunt de post, unii din ei, care sunt mai cu dare de mână, mai mănâncă ouă, brânză, lapte și la zilele mari pâine și carne“, mai spune doctorul D.D. Niculescu în lucrarea sa, ”Alcoolismul în România”.
Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE) al Academiei Române, reînființat în 1963, sub direcția lui Mihai Berza, este succesorul de drept al institutului omonim întemeiat de N. Iorga, în colaborare cu Gh. Murgoci și V. Pârvan, în 1914 și al Institutului de Studii și Cercetări Balcanice, întemeiat de Victor Papacostea în 1937, ambele desființate de regimul comunist în 1948.