România a intrat în ultimele zile ale PNRR cu 12,97 miliarde de euro încasați efectiv dintr-un plan care valora 29,18 miliarde în 2021 și care, după trei revizuiri, a fost redus la 20,1 miliarde. Cea mai mare parte din diferența de 9 miliarde provine din împrumuturi la care statul a renunțat după ce proiectele aferente nu mai puteau fi terminate până la 31 august 2026, așa că, atunci când vom trage linia, în bilanț există pierderi definitive, dar și reforme penalizate sau investiții scoase din plan după ani de întârzieri.

În cei aproape cinci ani dintre aprobarea PNRR și termenul final, guvernele Ciucă și Ciolacu au acumulat restanțe, au depus cereri de plată cu jaloane neîndeplinite și au amânat reformele cu cel mai mare cost politic, după care guvernul Bolojan a preluat în 2025 un plan supracontractat, cu proiecte de 6,3 miliarde de euro considerate imposibil de încheiat la timp, reușind, în mare pare, o limitare a pierderilor, mai degrabă decât o „salvare” așa cum a fost numită politic de noul guvern, actual interimar. Noii miniștri au reușit să protejeze granturile, au redus drastic componenta de împrumut și au păstrat în PNRR investițiile care aveau șanse reale de finalizare.

Defalcat, PNRR-ul aprobat în toamna anului 2021 valora 29,18 miliarde de euro, sumă din care aproximativ 14,24 miliarde reprezentau granturi, iar 14,94 miliarde erau împrumuturi. Planul fusese elaborat în mandatul Guvernului Cîțu, cu Cristian Ghinea la conducerea Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, și aprobat de Consiliul Uniunii Europene în noiembrie 2021. Amintim aici că granturile sunt fonduri nerambursabili, acordate în schimbul reformelor și investițiilor asumate, iar împrumuturile trebuie rambursate și sunt avantajoase în măsura în care România le poate folosi pentru proiecte mature, la costuri mai bune decât cele la care se împrumută direct de pe piețe.

O parte din reducerea inițială a granturilor a provenit din recalcularea alocărilor între statele membre, pe baza performanței economice din perioada pandemiei și nu neapărat dintr-o „sancțiune” aplicată României, așa că, în 2023, după includerea capitolului REPowerEU, planul revizuit a ajuns la aproximativ 28,5 miliarde de euro, dintre care 13,6 miliarde granturi și 14,9 miliarde împrumuturi, potrivit datelor Consiliului Uniunii Europene. În 2025, însă, componenta de împrumut a fost coborâtă la aproximativ 7,84 miliarde de euro, iar planul a ajuns la 21,41 miliarde, iar după ultima revizuire, finalizată în vara anului 2026, a eliminat încă aproximativ 1,3 miliarde de euro din împrumuturi și a stabilit valoarea de puțin peste 20,1 miliarde, potrivit structurii prezentate de Guvern.

Planul fusese construit în condițiile excepționale ale pandemiei și concentra într-un singur calendar investiții în transporturi, sănătate, educație, energie, digitalizare și administrație, alături de reforme pe care guvernele române le evitaseră ani întregi, printre care și controversatele pensii speciale, salarizarea bugetarilor, guvernanța companiilor de stat, administrarea fiscală și depolitizarea funcției publice.

Ironia istorică a făcut ca, în cele din urmă, ambiția structurii inițiale a PNRR să fie simultan calitatea principală a acestuia și vulnerabilitatea pe care partidele aveau să o invoce ulterior. Într-adevăr, România își asumase un număr mare de proiecte și reforme într-o administrație cu capacitate redusă, licitații lente și, mai ales, o puternică rezistență politică la schimbările care afectau privilegii, funcții sau baze electorale.

Cum au fost pierduți, retrași sau salvați banii în cinci ani de întârzieri și renegocieri

Planul negociat de Guvernul Cîțu, intrat în aplicare la sfârșitul anului 2021, a ajuns, un an mai târziu, sub administrarea cabinetului Ciucă să acumuleze deja restanțe. Nicolae Ciucă a preluat guvernarea la sfârșitul lui noiembrie 2021, în fruntea coaliției PSD–PNL–UDMR, iar în martie 2022, premierul anunța că toate cele 24 de ținte și jaloane din primul trimestru fuseseră îndeplinite și promitea continuarea activității „în același ritm susținut”.

În spatele raportărilor oficiale, însă, în trimestrul al treilea din 2022, numai nouă dintre cele 24 de jaloane scadente fuseseră considerate închise la timp. La sfârșitul anului, Monitor PNRR, platformă lansată în ianuarie 2022 de către Dragoș Pîslaru și Cristian Ghinea și finanțată de Parlamentul European prin grupul Renew Europe, constata că România îndeplinise 33 dintre cele 55 de jaloane și ținte ajunse la termen, în timp ce 20 erau întârziate, iar două erau blocate. Raportat la toate jaloanele scadente până în primăvara lui 2023, 44% fuseseră ratate la termen. Printre obiectivele întârziate se aflau numirile conducerilor profesioniste la companiile de transport, guvernanța corporativă în societățile energetice, investițiile în apă și canalizare, unele contracte feroviare și rutiere și reforma pensiilor speciale. O parte dintre aceste restanțe avea să reapară trei ani mai târziu în decizia prin care Comisia Europeană a tăiat aproape jumătate de miliard de euro.

Guvernul Ciucă a obținut plata primelor două cereri și a lansat un volum mare de investiții, iar România a primit aproximativ 2,6 miliarde de euro pentru cererea de plată numărul 1 în octombrie 2022 și aproximativ 2,76 miliarde pentru cererea numărul 2 în 2023, la care se adăugau prefinanțările încasate anterior. Astfel, deși România a început să încaseze bani în primii ani ai PNRR, ritmul cererilor a început însă să se despartă de calendarul inițial imediat după lansare, iar restanțele au fost transferate dintr-un trimestru în altul.

Prima reducere. Granturi recalculate și capitolul REPowerEU

În 2022, Comisia Europeană a recalculat alocările nerambursabile în funcție de evoluția economică din perioada pandemiei și, pentru că economia României avusese rezultate mai bune decât cele estimate inițial, plafonul granturilor a fost redus. România a trimis în septembrie 2023 prima formă revizuită a PNRR, care includea și noul capitol REPowerEU, iar pe 8 decembrie 2023, Consiliul UE a aprobat un plan de aproximativ 28,5 miliarde de euro, format din 13,6 miliarde de euro granturi și 14,9 miliarde de euro împrumuturi. Această primă recalculare a oferit însă și prilejul politic pentru ca liderii social democrați, refractari mai multor jaloane și reforme propuse în paln, să coreleze portofoliul de proiecte cu întârzierile deja acumulate.

Marcel Ciolacu a preluat funcția de premier în iunie 2023, în urma rotației convenite de PSD și PNL, iar la 15 decembrie, guvernul a depus cererea de plată numărul 3, pe care premierul o prezenta atunci drept o finanțare de peste 3,1 miliarde de euro, dar în care era inclusă prefinanțarea deja încasată. Cererea acoperea însă jaloane și ținte aferente în mare parte semestrului al doilea din 2022, iar întârzierea depunerii depășea un an în cazul unor obligații, procedura fiind începută înainte ca toate reformele să corespundă cerințelor europene. Statul a trimis astfel la Bruxelles, la vremea respectivă, o solicitare de plată pentru obiective despre care știa că rămân disputate, incomplete ori vulnerabile, iar procesul de evaluare s-a prelungit zece luni.

Pe 15 octombrie 2024, Comisia a anunțat că 62 dintre cele 68 de jaloane și ținte evaluate erau îndeplinite, dar șase nu trecuseră verificarea. Problemele vizau regimul microîntreprinderilor, guvernanța întreprinderilor de stat, numirile la companiile energetice și de transport și unele investiții în transporturi. Cu toate acesta, evaluarea preliminară a Comisiei a deschis procedura de plată parțială.

Pe plan politic, cu toate că anterior discursul premierului Ciolacu fusese mult mai relaxat decât avea să permită rezultatul final, în iulie 2024, întrebat de ce cererea rămăsese neaprobată după șapte luni, premierul răspundea „Unde e problema, unde e catastrofa?”. În august acum doi ani, după o întâlnire la Bruxelles cu Ursula von der Leyen, Ciolacu admitea că o sumă urma să fie reținută, dar estima că blocajul va dura între șase și opt luni și susținea că România nu va pierde banii. Realitatea anului 2026 urma să arate că cererea de plată numărul trei urma să rămână deschisă până în prezent.

Nota de plată lăsată de Ciolacu arată că în mai 2025, Comisia Europeană a aprobat numai parțial cererea de plată numărul 3 și a suspendat 869 de milioane de euro, acordând României termen până la 28 noiembrie pentru remedierea jaloanelor restante. După refacerea legislației privind pensiile speciale și a unei părți dintre procedurile de guvernanță corporativă, autoritățile au recuperat 350,7 milioane de euro. Decizia finală a Comisiei, anunțată în mai 2026, a confirmat însă pierderea definitivă a 458,7 milioane de euro, în special din cauza reformelor întârziate sau aplicate necorespunzător la companiile de stat din energie și transporturi și la AMEPIP, iar procesul de remediere a revenit în cea mai mare parte Guvernului Bolojan, doar că suspendarea a fost, contabil, provocată de jaloanele neîndeplinite incluse în cererea depusă de cabinetul Ciolacu în decembrie 2023.

2025: proiecte de 6,3 miliarde nu mai puteau ajunge la termen

Ilie Bolojan a devenit premier în iunie 2025, iar Dragoș Pîslaru a preluat Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, noul Guvern găsind cererea de plată numărul 3 parțial suspendată, cererea numărul 4 nedepusă și un portofoliu de investiții mult mai mare decât capacitatea realistă de finalizare până la 31 august 2026. Pe 15 iulie 2025, după discuțiile cu coordonatoarea europeană a PNRR, Céline Gauer, Pîslaru declara că proiecte de aproximativ 6,3 miliarde de euro nu mai puteau fi terminate în timpul rămas sau nu îndeplineau condițiile procedurale. „În acest moment suntem într-o situație în care proiecte de cam 6,3 miliarde de euro sunt, din perspectiva analizelor tehnice, proiecte care nu mai pot fi îndeplinite până în august 2026 sau care nu îndeplinesc procedurile. Deja avem o diferență, de la 15 miliarde minus 6,3, adică 8,7 miliarde euro care ar rămâne în PNRR, la care se adaugă un pachet de măsuri legate de reziliență”, declara ministrul la vremea respectivă.

Cu toate că ideea care a rămas în spațiul public atunci a fost că România „a pierdut” peste 6 miliarde de euro, noul guvern renunța la accesarea unor credite europene pentru proiecte care nu mai puteau respecta termenul, iar nota de plată a acestei realinieri era faptul că țara noastră abandona o sursă de finanțare cu condiții mai avantajoase decât împrumuturile contractate de regulă de pe piețe. Proiectele considerate necesare trebuiau mutate către fonduri de coeziune, mecanismul SAFE, bugetul național sau alte surse, toate cu propriile termene și constrângeri. Din toate acestea, unele au fost redimensionate; altele au rămas fără o finanțare alternativă certă, așa cum am amintit într-o analiză anterioară, AICI.

Revizuirea din 2025 a redus planul de la aproximativ 28,5 miliarde la 21,41 miliarde de euro, dintre care 13,57 miliarde erau granturi și 7,84 miliarde împrumuturi. Numărul jaloanelor și țintelor a fost redus, iar proiectele cu stadii insuficiente au fost eliminate sau mutate, în timp ce granturile disponibile au fost păstrate, în timp ce tăierea s-a concentrat asupra creditelor. Practic, aceasta a fost principala operațiune de salvare a PNRR. Guvernul a protejat investițiile care puteau fi finalizate și a redus riscul ca proiectele mature să fie sacrificate alături de cele rămase pe hârtie și, în același timp, revizuirea a certificat proporțiile întârzierii, fiindcă la aproape patru ani de la aprobarea planului, toate aceste proiecte de miliarde era clar că nu mai puteau fi realizate în următoarele 13 luni.

La nivel de pierderi, însă, 458,7 milioane de euro au fost elimitate definitiv din cererea numărul 3, la care s-au adăugat reduceri din ultima cerere de plată pentru jaloanele și țintele pe care Comisia le va considera neîndeplinite, inclusiv reforma salarizării. Înaintea evaluării cererii de plată numărul 5, România avea încasate efectiv 12,97 miliarde de euro, care include prefinanțările, plățile aferente primelor trei cereri și cei aproximativ 2,25 miliarde de euro net încasați în iunie 2026 pentru cererea numărul 4. Raportat la planul revizuit de 20,1 miliarde, mai rămâneau teoretic de atras aproximativ 7,13 miliarde de euro, care nu sunt încă, totuși, o creanță sigură a României asupra Comisiei, ci plafonul rămas înaintea evaluării jaloanelor și investițiilor care nu au fost încă finalizate complet și aprobate de Bruxelles.

Concret, datele MIPE din 12 august arătau că 202 jaloane și ținte fuseseră îndeplinite, evaluate pozitiv și plătite, alte 80 erau îndeplinite sau considerate foarte aproape de finalizare, iar 99 erau întârziate și aveau grade diferite de risc, în timp ce nouă obiective erau propuse pentru eliminare. Pe 23 iunie, în urma aprobării cererii de plată numărul 4, au intrat în conturile României 2.251.481.951 de euro, exclusiv granturi, după deducerea prefinanțării. E important să întărim că a fost prima cerere a României aprobată fără suspendări sau corecții financiare. Cererea numărul 5 a fost depusă pe 14 august 2026,, în valoare brută de 2,84 miliarde de euro, iar valoarea netă estimată ajunge la aproximativ 2,08 miliarde: 1,65 miliarde de euro în granturi și 433 de milioane în împrumuturi. Cererea cuprinde 75 de jaloane și ținte, dintre care 21 de reformă și 54 de investiții. Amintim însă că vorbim de bani departe de a fi încasați la 31 august, iar faptul că am reușit să depunem o ultimă cerere de plată înseamnă doar că România a transmis documentația și așteaptă verificări din partea Comisiei pentru fiecare obiectiv. Suma poate fi aprobată integral, dar nu ne putem baza pe faptu că nu vor apărea corecții.

Ultima solicitare, cererea de plată numărul 6, ar trebui depusă până la 30 septembrie, iar în estimările prezentate înaintea eșecului legii salarizării, aceasta urma să includă aproximativ 2,58 miliarde de euro granturi și 1,76 miliarde de euro împrumuturi. Legea salarizării nu a mai fost depusă în Parlament, însă după ce PSD, PNL, USR și UDMR nu au ajuns la un acord, iar Nicușor Dan a anunțat la 26 august că partidele și-au asumat pierderea celor aproximativ 770 de milioane de euro asociate jalonului. Cu toate că ministrul interimar Dragăș Pîslaru își menține încă estimarea că România va depăși 90% din granturi, urmează să vedem cum vor arăta sumele după evaluarea cererilor 5 și 6. În plus, legea integrității, promulgată la 28 august, rămâne și ea sub verificarea Comisiei, care nu a garantat anticipat plata celor aproximativ 770 de milioane asociate jalonului.

E bine să ținem cont că bilanțul guvernării Bolojan în ceea ce privește PNRR vine cu protejarea integrală a alocării revizuite de granturi în timpul renegocierii, scoaterea proiectelor fără șanse de finalizare și transferarea sumelor către investiții mai mature. Cabinetul, încă interimar, din aprilie, a recuperat 350,7 milioane de euro din cererea de plată numărul 3, a obținut aprobarea integrală a cererii numărul 4 și a redus volumul banilor expuși unor proiecte neviabile. Cu toate acestea, reorganizarea a avut și efectul de a coborî oficial ambiția planului, ținând cont că guvernanții au fost nevoiți să elimine multe jaloane, să mute investiții din PNRR în SAFE, fondul de coeziune sau bugetul național, cea din urmă mai ales nefiind neapărat o garanție a finalizării multora dintre aceste proiecte. Pe lângă faptul că Guvernul nu a putut comprima în 14 luni toate întârzierile acumulate din 2022, a avut, totodată, de-a face și cu o situație politică cel puțin precară și o opoziție politică puternică chiar și în interiorul propriei coaliții, timp de aproape un an.

Cu toate că o parte din reducerea de la peste 29 de miliarde de euro la puțin peste 20 a rezultat din recalcularea granturilor la nivel european, la 31 august 2026, cea mai mare parte reprezintă împrumuturi retrase, în loc să fie bani nerambursabili confiscați. Trebuie să bifăm faptul că România a construit sute de kilometri de drum, a renovat clădiri publice, a cumpărat trenuri și echipamente, a digitalizat servicii și a finanțat mii de investiții locale, cu toate că fosta coaliție PNL-PSD a sacrificat cu brio oportunitățile oferite de Bruxelles pentru a-și proteja perceputul capital politic. În plus, din cauza situației de criză în care a fost împins Executivul care s-a confruntat cu termenul-limită, o parte din împrumuturile care au fost eliminate pentru că proiectele aferente nu mai puteau fi terminate au fost mutate în povara viitoare a bugetului de stat, care s-ar putea să fie mai constrâns în anii următori, fără influxul constant de bani europeni din PNRR, iar unele reforme au fost diluate sau împinse în ultima lună. PNRR a fost, în ultimii cinci ani, o lecție practică a modului în care funcționează statul român și a scos la iveală, cu costuri economice enorme, dincolo de împrumuturi și granturi, cele mai clare vulnerabilități ale clasei politice. Miza a fost considerată atât de mare, încât asumarea responsabilității unor reforme-cheie nu există nici măcar în ultimul ceas, iar în prezent, înainte de noi negocieri pentru formarea unui Executiv, testul de redresare și reziliență pe care l-a dat țara noastră a fost trecut, poate, financiar, dar cu siguranță nu am scos un punctaj de trecere din punct de vedere politic. Iar aceasta este doar o nouă moștenire cu care partidele vor merge mai departe.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent