Racheta Tomahawk/FOTO.X@BrennpunktUA
Soarta Ucrainei, prinsă între epuizare și rezistență, ar putea fi decisă de o armă despre care analiștii militari spun că are potențialul de a înclina balanța. Însă același potențial vine cu un risc: acela al unui conflict global.
Fostul ofițer britanic de informații Philip Ingram a explicat, într-un nou episod al seriei Battle Plans Exposed, de ce racheta de croazieră Tomahawk ar putea fi „cartea nebună” a acestui război – o armă capabilă să ofere Kievului avantajul strategic care i-a lipsit până acum, dar și să provoace o escaladare fără precedent, scrie The Sun.
Tomahawk – miza întâlnirii Zelenski–Trump
În ultima sa vizită la Washington, președintele Volodimir Zelenski a încercat să-l convingă pe Donald Trump să autorizeze livrarea acestor rachete. Pentru Ucraina, Tomahawk-urile ar însemna nu doar o nouă etapă de apărare, ci și o capacitate de a lovi adânc în teritoriul rus – acolo unde se află nodurile logistice, depozitele de muniție, fabricile de drone și bazele aeriene.
„Racheta Tomahawk este cea mai mare necunoscută geopolitică și militară de pe masă”, spune Ingram. „Ea oferă capacitatea de lovitură în profunzime – deep strike capability – ceea ce Ucraina nu are în acest moment.”
apartamente de vanzare bucuresti 2 camere
Folosirea acestor rachete ar forța Rusia să-și mute resursele mai în spate, ceea ce ar complica și mai mult o logistică deja fragilă. Însă un asemenea pas ar ridica imediat nivelul confruntării la o scară pe care nici Washingtonul, nici Moscova nu par dispuse să o accepte deschis.
De ce ezită SUA
„Rusia a avertizat că o astfel de decizie ar marca o nouă etapă de escaladare”, explică Ingram. „Discuția de fond nu e doar militară, ci politică – cine își asumă riscul și cum poate fi integrată o astfel de armă în strategia ucraineană.”
Chiar și simplul fapt că se discută despre Tomahawk-uri are un efect psihologic asupra războiului, spune expertul britanic. „Este un semnal clar că Statele Unite sunt dispuse să ofere Ucrainei mijloace capabile să provoace daune serioase și de durată asupra capacității Rusiei de a duce războiul.”
Pe plan politic, o astfel de decizie ar fi și un mesaj direct către Vladimir Putin: Donald Trump, adesea acuzat că ar fi indulgent față de Moscova, s-ar poziționa de partea Kievului.
Totuși, avertizează analiștii, Kremlinul ar putea percepe o asemenea mișcare ca pe o provocare directă – iar spirala tensiunilor ar putea scăpa de sub control.
Precizie devastatoare
Deși rachetele Tomahawk nu au raza de acțiune a altor sisteme, precum cele Flamingo, eficiența lor stă în precizie. „Ceea ce aduce Tomahawk în plus este nivelul de precizie și stealth-ul”, subliniază Ingram. „Acolo unde lovește, impactul este decisiv.”
Această precizie le-ar permite ucrainenilor să lovească infrastructura militară rusă fără a risca pierderi colaterale majore – un aspect crucial într-un război care se desfășoară parțial pe teritoriul civil al Ucrainei.
Patru tactici care definesc noul război ucrainean
În același episod, Ingram descrie cum Ucraina a reușit să reziste timp de peste 1.300 de zile unui inamic mult mai numeros și mai bine înarmat, construind, spune el, „un manual al viitorului războiului modern”.
Prima tactică este retragerea strategică – „cedarea spațiului pentru a câștiga timp”. Forțele ucrainene evită confruntările directe acolo unde pierderile ar fi inevitabile, lăsând trupele ruse să se întindă peste măsură, pentru a le lovi apoi din poziții mai avantajoase.
A doua este capcana cu drone. „De îndată ce rușii ocupă un nou punct, sunt loviți de roiuri de drone kamikaze, de obicei modele ieftine, controlate din prima persoană, care acționează ca niște lunetiști aerieni”, explică Ingram. „Este un proces continuu, care le răpește rușilor orice posibilitate de a se replia sau odihni.”
A treia strategie vizează rotația regulată a trupelor, pentru a preveni epuizarea și erorile tactice. În timp ce armata rusă își menține soldații pe front săptămâni în șir, Kievul asigură un flux constant de unități odihnite și echipate.
Cea de-a patra este disciplina operațională. „Fiecare mișcare este planificată: rutele, timpii, punctele de control. Dronele de recunoaștere supraveghează fiecare pas al trupelor”, detaliază fostul ofițer britanic. „Este dovada unei armate care învață și adaptează războiul în timp real.”
Lecția de pe front
„Ceea ce vedem în Ucraina este mai mult decât o simplă rezistență”, conchide Ingram. „Este începutul unui nou mod de a gândi războiul – mai agil, mai precis, bazat pe informație și tehnologie, nu doar pe număr și forță brută.”
Iar dacă Washingtonul decide să trimită Tomahawk-urile, spune el, atunci războiul ar putea intra într-o nouă etapă – una în care linia dintre descurajare și confruntare directă devine din ce în ce mai subțire.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent