Experții avertizează că războiul hibrid al Moscovei reprezintă o amenințare tot mai mare care deja testează hotărârea NATO. Ei afirmă că următoarea mutare a lui Putin ar putea viza trei țări, care sunt cele mai vulnerabile. Moscova ar apela la „momeala” de a-și apăra rușii stabiliți în statele baltice, Letonia, Estonia și Lituania.
În ultimele luni, avertismentele cu privire la o iminentă invazie rusească au căpătat o urgență mai mare. Surse de informații au susținut că au dovezi că Rusia se pregătește să atace NATO, chiar înainte de a-și încheia războiul împotriva Ucrainei. Având în vedere gravitatea acestei amenințări la adresa statelor baltice, este esențial să fim clari cu privire la vulnerabilități, intenții și descurajare, Gis Reports Online.
Ca stat de primă linie, Letonia a fost puternic afectată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Chiar înainte de invazia la scară largă din 2022, a jucat un rol proeminent în jocurile de război care simulau un atac rusesc asupra unuia sau mai multor state baltice. La fel ca Estonia și Lituania vecine, și-a luat astfel de riscuri destul de în serios, crescându-și cheltuielile pentru apărare și făcând pregătiri ample pentru a securiza granița.
Începând cu vulnerabilitățile, cele trei state împărtășesc aceeași moștenire de a fi făcut parte din Uniunea Sovietică, de a avea minorități rusești care au sosit în timpul ocupației și de a fi fost avertizate în mod repetat că Rusia nu le recunoaște independența.
Războiul psihologic al Kremlinului a variat de la afirmații conform cărora își rezervă dreptul de a-i apăra pe ruși oriunde ar locui, până la rapoarte conform cărora comunitățile din diaspora sunt obligate să se pregătească să primească forțe rusești invadatoare. Cea mai mare diferență dintre vulnerabilități, care condiționează și scenariile pentru o posibilă invazie terestră, se referă la dimensiunile respective ale minorităților rusești care ar putea fi de așteptat să acționeze ca o a cincea coloană rusă în fiecare țară.
Deși Lituania are o minoritate rusă, aceasta este atât de mică încât nu a reușit să devină o problemă politică. În Estonia și Letonia, lucrurile stau diferit. În momentul destrămării Uniunii Sovietice, ambele state se temeau că rușii ar putea deveni populații majoritare, ceea ce ar fi pus capăt efectiv tuturor speranțelor de independență. Această teamă a fost atenuată de atunci. Deoarece mulți ruși au plecat, ponderea lor în populație a scăzut la 20% în Estonia și 25% în Letonia.
Cu toate acestea, deoarece un număr mare dintre acești ruși nu au reușit să devină cetățeni nici în statul baltic în care locuiesc, nici în Rusia, prezența lor reprezintă în continuare provocări pentru securitatea națională. În Estonia, 19% dintre etnicii ruși sunt clasificați oficial ca având „cetățenie nedeterminată”, ceea ce înseamnă că sunt apatrizi. În Letonia, numărul este de 25%.
În Estonia, rușii sunt concentrați în suburbiile capitalei Tallinn și în orașul Narva, aproape în întregime vorbitori de limbă rusă, de la granița cu Rusia. Restul țării este omogen din punct de vedere etnic. În Letonia, rușii sunt mai dispersați. În provincia Latgale, la granița cu Rusia, ei reprezintă mai mult de o treime din populație. În Daugavpils, cel mai mare oraș al provinciei, care este al doilea oraș ca mărime al Letoniei, ei sunt majoritari. Prezența rusă în capitala Riga este și mai semnificativă.
Un al doilea set de vulnerabilități diferite se referă la geografie. O invazie terestră necesită încălcarea unei frontiere comune, așa că este important să se ia în considerare unde sunt trasate granițele în cauză.
Obiectivele rusești
Deși Lituania are o frontieră cu exclava rusească Kaliningrad, nu are o frontieră cu Rusia propriu-zisă. Vulnerabilitatea sa constă în faptul că este atacată din Belarus. Estonia are o frontieră lungă de 294 de kilometri cu Rusia, dar segmentul principal este acvatic – râul Narva, lacul Peipus și lacul Pskov – iar partea cea mai sudică este formată din mlaștini. O invazie terestră rusească a Estoniei, în consecință, s-ar confrunta cu obstacole considerabile.
Letonia, în schimb, are o graniță de 280 de kilometri, atât cu Rusia, cât și cu Belarus, de 173 de kilometri, ceea ce implică faptul că o amenințare de invazie ar putea proveni din oricare dintre state sau din ambele state. Deși există puține obstacole naturale care să împiedice un invadator, Letonia este cea mai vulnerabilă dintre statele baltice.
Revenind la intenții, obiectivele strategice rusești variază între cele trei țări. Obiectivul clar pentru un atac rusesc asupra Lituaniei ar fi crearea unui pod terestru de la Rusia propriu-zisă prin Belarus la Kaliningrad, sporind considerabil amenințarea la adresa Poloniei.
Un atac rusesc asupra Estoniei ar avea, de asemenea, un obiectiv evident, și anume, securizarea Golfului Finlandei și a căilor de acces către instalațiile portuare vitale pentru exportul de petrol. În cazul Letoniei, nu este imediat evident de ce Rusia ar lansa o invazie terestră.
Vorbind în marja summitului NATO din 2026 de la Ankara, președintele Edgars Rinkevics a răspuns avertismentelor despre un atac rusesc menționând că „Astăzi, Rusia nu are capacitatea militară de a face acest lucru”.
Scenariile Rusiei
Cel mai probabil scenariu este o escaladare continuă a operațiunilor hibride rusești pentru a îndeplini patru priorități principale ale Rusiei: influențarea opiniei publice într-o direcție pro-rusă, creșterea costurilor pentru țările care susțin Ucraina, insuflarea fricii de o escaladare suplimentară și întreprinderea unor pregătiri concrete pentru un conflict armat.
Primul implică activități de promovare a unei sfere pro-rusești în rețelele sociale și organizațiile politice baltice. Al doilea prezintă sabotaj împotriva infrastructurii critice, cum ar fi cablurile subacvatice și telecomunicațiile terestre.
Al treilea se realizează prin provocări deschise, cum ar fi prezența vizibilă a dronelor deasupra aeroporturilor și breșele vizibile ale ușilor către instalații critice, cum ar fi stațiile de pompare a apei dulci. Al patrulea implică cartografierea vulnerabilităților țărilor vizate la diferite forme de sabotaj și a modului în care acestea răspund la astfel de activități.
Deși statele baltice sunt departe de a fi singurele vizate, acestea au simțit povara mai mult decât alți membri NATO. Atât Estonia, cât și Letonia au experimentat atacuri asupra cablurilor subacvatice care duc spre Finlanda și Suedia.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent