În Turcia, aurul are o semnificație care depășește cu mult valoarea sa decorativă. Este oferit drept cadou la principalele evenimente din viața unei persoane și păstrat adesea în casă, într-o practică transmisă din generație în generație. Pentru multe familii, este o modalitate de a-și proteja economiile împotriva deprecierii frecvente a lirei și a instabilității economice.
Însă oficialii turci și economiștii avertizează că această cultură a păstrării aurului în afara sistemului financiar afectează perspectivele economice ale țării, relatează npr.org.
În piața Mahmutpașa Yokușu, din centrul Istanbulului, comercianții își promovează marfa, iar cumpărătorii se deplasează printre tarabe în căutarea unor produse foarte diferite, de la obiecte pentru bucătărie și pături până la rochii elaborate de mireasă.
Printre ei se află Nefise Asker, în vârstă de 23 de ani, care caută ținuta potrivită pentru o ședință foto înaintea nunții.
Urmează să poarte șase ținute diferite în timpul unei sărbători care se va desfășura pe parcursul mai multor zile, în septembrie.
La fel ca multe mirese din Turcia, Asker așteaptă unul dintre cele mai tradiționale cadouri de nuntă: aurul.
„Vom împărți aurul ca un cuplu, pentru a ne susține noua viață împreună”, spune ea.
O formă de siguranță financiară
În trecut, aurul primit la nuntă avea și rolul unei forme de asigurare financiară pentru femeile care nu lucrau în afara gospodăriei.
„Dacă totul merge prost, ai în continuare aurul primit la nuntă, iar acesta poate deveni economisirea ta pentru întreaga viață”, explică Selva Demiralp, economistă la Universitatea Koç din Istanbul și fost economist al Rezervei Federale a SUA.
Această mentalitate depășește cu mult lumea tinerilor căsătoriți.
În Turcia, păstrarea averii sub formă de aur fizic sau valută străină, în afara sistemului bancar oficial, este cunoscută sub denumirea yastık altı, adică „sub pernă” sau „sub saltea”.
Uneori, practica este considerată un obicei învechit. Demiralp spune însă că, analizată în contextul istoriei economice a Turciei, ea poate fi privită drept o reacție la instabilitate.
„Când te uiți la motivul pentru care oamenii fac asta, încetează să mai pară irațional. Este, de fapt, un răspuns foarte rațional la o lungă istorie de inflație ridicată și imprevizibilă, la câteva crize bancare pe care oamenii încă și le amintesc și la sentimentul general că lira nu își păstrează valoarea la fel de bine ca aurul”, spune economista.
În Marele Bazar din Istanbul, Mehmet Yıldırımtürk își desfășoară activitatea într-un magazin mic și înăbușitor. De peste 50 de ani lucrează ca schimbător de valută și comerciant de aur.
Pentru el, aurul este o formă esențială de protecție.
„Aurul este un instrument vital pentru turci. Îi ajută să se protejeze, în special împotriva inflației”, spune Yıldırımtürk.
Inflația și neîncrederea în instituții
Inflația rămâne una dintre principalele probleme economice ale Turciei, situându-se în jurul valorii de 31% pe an, una dintre cele mai ridicate rate la nivel mondial, notează npr.org.
În timp ce lira turcească continuă să se deprecieze, costul vieții a crescut puternic.
Aurul, în schimb, a oferit în ultimii ani o formă de protecție, prețurile sale fiind aproape de maxime istorice. Pentru multe familii turcești, aurul fizic păstrat acasă reprezintă astfel o rezervă financiară importantă.
Potrivit Ministerului de Finanțe al Turciei, gospodăriile din țară dețin în prezent aproximativ 5.000 de tone de aur.
La prețurile actuale, această avere aflată în afara sistemului financiar ar valora aproximativ 600 de miliarde de dolari, potrivit șefului Băncii Centrale a Turciei.
Un deficit de încredere
Dincolo de protejarea economiilor împotriva inflației, păstrarea banilor și a aurului în afara băncilor reflectă și o neîncredere mai largă în instituțiile oficiale.
Cercetările realizate de Selva Demiralp la Universitatea Koç arată amploarea acestei rupturi.
„I-am întrebat direct pe oameni câtă încredere au în principalele instituții economice ale țării, pe o scară de la 0 la 10, iar aproape patru din zece au evaluat încrederea în băncile comerciale aproape de zero”, spune ea.
Încrederea în institutul național de statistică a fost și mai scăzută, potrivit cercetătoarei. Peste jumătate dintre participanții la sondaj au plasat-o în aceeași zonă apropiată de zero.
Astfel, atunci când oamenii aleg aurul în locul unui depozit în lire, decizia reflectă nu doar evoluția prețurilor, ci și o problemă mai amplă de credibilitate a instituțiilor care administrează și raportează situația economică.
Demiralp spune că neîncrederea în băncile turcești este legată de o combinație între traumele economice din trecut, inflația persistentă și lipsa de credibilitate a unor instituții.
Amintirea crizelor bancare anterioare îi face pe mulți turci să ezite să își păstreze economiile în sistemul financiar.
La aceasta se adaugă inflația ridicată și perioadele în care dobânzile reale au fost negative.
Când gospodăriile văd că prețurile bunurilor de zi cu zi cresc mai repede decât indică statisticile oficiale, încrederea în datele guvernamentale poate scădea.
În aceste condiții, păstrarea banilor într-un cont bancar poate fi percepută drept o pierdere automată a puterii de cumpărare, în comparație cu deținerea de aur fizic.
„Dacă te gândești că inflația va ajunge aproape de 50%, iar dobânda oferită pentru depozite nu se apropie de nivelul necesar pentru a compensa acest lucru, atunci aurul pare un pariu mai sigur în termeni reali”, spune Demiralp.
„Când îi întrebăm direct pe oameni ce intenționează să facă în continuare cu economiile lor, aurul este, de departe, cel mai popular răspuns.”
Aurul care nu mai circulă prin economie
Economiștii avertizează însă că păstrarea unei asemenea cantități de avere în afara sistemului financiar creează probleme pentru economia în ansamblu.
„Acești bani nu sunt împrumutați companiilor”, spune Demiralp.
În plus, o parte importantă din aur trebuie importată în fiecare an, ceea ce contribuie la deficitul de cont curent.
„Este capital care stă pe loc, în loc să fie folosit”, explică ea.
Dacă aurul păstrat în gospodării ar fi introdus în sistemul bancar, autoritățile ar putea avea o imagine mai precisă asupra lichidității din economie și asupra comportamentului de economisire, susține npr.org.
Aceste date ar putea permite elaborarea unor politici macroeconomice mai bine țintite și ar putea consolida capacitatea băncii centrale de a influența cererea.
Economiștii consideră că acest lucru este important pentru stabilizarea prețurilor, atragerea investițiilor străine și reducerea șomajului.
Erdoğan le cere turcilor să renunțe la aurul „de sub saltea”
Președintele Recep Tayyip Erdoğan le-a cerut în repetate rânduri cetățenilor să își scoată aurul din case și să îl introducă în sistemul financiar.
Guvernul a lansat mai multe programe și stimulente bancare menite să transforme aurul fizic în depozite bancare.
„Acest lucru nu aduce niciun beneficiu nici oamenilor mei, nici statului meu”, declara Erdoğan într-un discurs de cabinet în 2023.
În ciuda acestor inițiative, eforturile guvernului au avut rezultate limitate.
Criticii indică politicile economice neconvenționale promovate de Erdoğan și controlul strict asupra instituțiilor financiare drept factori care au alimentat scepticismul populației.
Mehmet Yıldırımtürk spune că problema principală este lipsa de încredere.
„Aurul pur și simplu nu iese de sub pernele lor. Guvernul nu a reușit încă să le ofere această încredere”, spune el.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent