28 Octombrie 2025, 16:18
Ilie Toma
Acum câteva zile, am publicat un articol detaliat cu experienţa mea de exploatare timp de 3 ani a unei pompe de căldură în sistemul de încălzire al casei, în condiţiile climei din România şi Moldova, iar acel articol a trezit un interes excepţional de mare din partea cititorilor. Am publicat acolo cifrele detaliate de consum de electricitate, aşa cum au fost ele furnizate de operatorul de electricitate, ba chiar am arătat şi costurile transpuse în lei şi în euro pentru încălzire timp de trei ani. Şi pentru că sistemul de încălzire conţine şi un cazan de gaz ca alternativă, am arătat şi comparaţia de consum în acelaşi sistem cu gaz şi cu electricitate în cazul folosirii pompei de căldură, arătând şi cât am economisit în 3 ani. Încheiam acel articol cu menţiunea că pompa de căldură n-a avut nicio problemă timp de 3 ani, însă spuneam că am avut o problemă cu reţeaua electrică a localităţii, care a periclitat uneori funcţionarea continuă a pompei de căldură, şi promiteam să dedic un alt articol acestui subiect. Ei bine, azi voi vorbi exact despre asta — despre o problemă pe care nicidecum n-o puteam intui când am cumpărat şi instalat pompa de căldură, cea a modului în care reţeaua electrică a făcut faţă prosumatorilor.
Casa se află într-o suburbie a Chişinăului, cu infrastructură modernă, drumuri tot mai bune cu fiecare an care trece şi cu mulţi oameni care sunt deschişi faţă de inovaţii în jur. Reţeaua electrică nu părea să fi avut vreo problemă vreodată, dar totuşi, în ultimii ani populaţia a crescut rapid, atât datorită extinderii în suprafaţă, cât şi unor blocuri noi construite.
În articolul anterior, menţionam că am instalat pompa de căldură după o reconstrucţie a casei, care a însemnat şi trasare de la zero a întregului sistem electric al casei. Casa avea şi anterior conexiune de 3 faze, iar odată cu reconstrucţia toată reţeaua de după contorul electric a fost trasată din nou. Spre pompa de căldură au trebuit duse două trasee separate de 3 faze, una pentru unitatea exterioară şi alta pentru unitatea interioară. Ambele au fost calculate de electricieni pentru diametrul corect, pentru a susţine puterea maxim posibilă a pompei şi a avea şi rezervă. Şi, de fapt, pompa de căldură Hitachi instalată a venit şi cu instrucţiuni clare despre diametrul minim admisibil al traseului către ea, iar magazinul care mi-a vândut pompa de căldură n-ar fi acceptat punerea oficială în funcţiune dacă traseul spre ea n-ar fi corespuns cerinţelor tehnice, pentru că altfel garanţia ei n-ar fi fost valabilă.
Foto: Panoul electric al pompei de căldură, unitatea internă, în momentul instalării ei
Spuneam că pompa de căldură e una de 16 kW putere, însă asta e puterea de încălzire, nu puterea electrică, consumată din reţea. În funcţie de coeficientul de performanţă pe care pompa îl indică în funcţie de condiţiile de facto şi de solicitările reale de temperatură pe care trebuie să o asigure în sistem, consumul ei realist poate fi de 2-3 kW, cu unele perioade în care poate urca de 3-5 kW. Foarte rar, în condiţiile de ger intens şi solicitări mai intense, ea ar putea urca la 8-9 kW, însă nu cred că a avut vreodată nevoie de asemenea putere. Totuşi, traseul electric până la ea trebuie prevăzut să poată face faţă şi acestor solicitări. Dacă aveţi o pompă de căldură mai puţin puternică, sau dimpotrivă, poate şi mai puternică de atât, toate aceste condiţii tehnice trebuie adaptate corespunzător.
Foto: Funcţionare pompă de căldură iarna, la -14 grade Celsius, atunci când ea poate consuma o putere mai mare
Ei bine, în cazul meu toate aceste trasee au fost calculate şi trasate de electricieni profesionişti şi datorită acestui fapt n-am avut probleme cu reţeaua internă a casei. Tot la reconstrucţie electricienii au prevăzut şi o divizare a sarcinilor din casă pe cele 3 faze, astfel încât tot ce există în casă, de la prize până la plită cu inducţie sau iluminare, să fie divizat relativ echivalent ca sarcină posibilă pe cele trei linii. Asta dă un echilibru de sarcină, iar atunci când pompa funcţionează şi trage simultan electricitate din toate trei linii ea nu întâmpină problema că o linie ar fi mai solicitată, iar la nivel central, de la contorul casei, nu există problema că o linie ajunge la limita solicitării sale şi astfel s-ar deconecta.
Odată cu această reconfigurare a sistemului electric, electricienii mi-au montat şi dispozitive de monitorizare şi afişare a tensiunii de facto de pe fiecare linie. Aceste dispozitive sunt configurare astfel încât atunci când tensiunea depăşeşte 10-11% faţă de norma admisă, de 230V, ele produc o deconectare de siguranţă. Deci, efectiv, dacă tensiunea coboară sub vreo 204V şi urcă peste 253V, sistemul deconectează electricitatea pentru a proteja dispozitivele conectate.
Foto: Afişajele tensiunii de pe cele 3 linii, noaptea
Aici mulţi ar putea să mă întrebe — dacă există trei faze, n-ar trebui ele să aibă tensiune de 380-400V? Nu ele au 230V fiecare, şi fiecare din ele furnizează electricitate absolut standard către consumatoare monofazate. Dar când sunt conectate toate trei la un consumator trifazat, precum pompa de căldură, ele formează 400V, pentru că acolo tensiunea e combinată vectorial, la 120 grade, şi aceste valori de tensiune converg într-un soi de diagonală a unui triunghi echilateral, ajungând la 398-400V. E un soi de calcul ca radical din 3 înmulţit cu 230V şi rezultă o cifră de aproximativ 398V.
Ei bine, până aici am explicat lucruri ce ţin de conexiunea tehnică la pompa electrică. Dar care a fost problema, totuşi? Eu instalasem pompa toamna şi cam jumătate de an n-am observat o problemă, dar odată cu primăvara următoare, spre vară, am început a observa că pe la orele amiezii, uneori, una din cele 3 faze avea tensiune prea mare, ajungând la peste 254-255V, moment în care intervenea deconectarea de siguranţă la casă.
Iniţial, nu înţelegeam care ar putea fi cauza. Contactasem operatorul de electricitate, se făcuseră câteva verificări, iar problema apărea sporadic, nu în fiecare zi. Aşa că nici nu se insista foarte des pe rezolvare. Apoi a venit vara, şi paradoxul era că în unele zile cu soare intens problema nu apărea, iar în altele apărea, dar întotdeauna în jurul orelor amiezii, în jur de 11-14.
Veniseră noi echipe tehnice de la furnizorul de electricitate, măsuraseră tensiunea de facto la contor, dacă nu cumva acele dispozitive de deconectare o măsoare greşit. Totul era corect. Au urmat apoi maşinile cu turn, s-au făcut verificări la stâlp, în reţea. Nimic nu părea să explice din start problema.
Apoi, după ceva timp am observat că problema se accentuează în zilele cu timp semi înnorat, când soarele e ba acoperit de nori, ba e vizibil. Atunci mi-am dat seama că e probabil să fie corelat cu panourile fotovoltaice ale vecinilor. Aveam pe aceeaşi stradă doi vecini care aveau panouri pe casele lor. Iar soarele lucea direct spre ele exact în intervalul 11-14, după care unghiul de incidenţă devenea mai mic şi problema se atenua. Operatorul de electricitate a făcut verificări necesare, a mai ajustat şi transformatorul local cu o treaptă mai jos, pentru a absorbi salturile, dar spunea că mai mult de atât nu prea poate face nimic.
Uneori, aceste ajutări ajutau o perioadă. Apoi situaţia părea să urce din nou la simptome mai critice, cu multiple deconectări în aceeaşi zi. În perioadele mai ploioase, mai înnorate, puteau fi săptămâni în care problema să nu apară. Dar imediat ce venea sezonul cu productivitate mai mare pentru panourile fotovoltaice, tensiunea ajungea din nou la valori mult mai prea mari.
Între timp, am deja 4 vecini care au panouri solare doar pe aceeaşi stradă, în cadrul aceleiaşi reţele. Şi le agreez deschiderea spre această tehnologie, ba chiar probabil într-o zi voi avea şi eu panouri, dar marea problemă e că tehnologiile reţelelor electrice nu permit stabilizarea corectă a reţelei, mai ales în asemenea reţele mai mici şi mai izolate, unde nu există consum local suficient de mare la orele de producţie maximă a acelor panouri. Şi dacă asta se întâmplă lângă capitală, îmi pot imagina că mai departe, într-un sat mai mic, problema ar putea fi mai gravă.
Am depus solicitări oficiale la operatorul de electricitate să constate aceste dezechilibre peste norma maxim admisă de ANRE. Cei de acolo au venit să-mi monteze un dispozitiv sofisticat care măsura tensiunea şi înregistra totul în istorie. Exact în acea perioadă, 4 zile a fost înnorat şi n-a existat nicio deviere. A trebuit să mai depun o cerere peste câteva luni, iar atunci deja devierile au fost constate. Inginerii operatorului îmi spuneau că în mod ideal, transformatorul din toată regiunea ar trebui schimbat cu unul mai modern şi mai puternic, care să poată absorbi aceste salturi, pentru că până la urmă, nu doar eu aveau de suferit de la ele, ci toţi cei conectaţi la aceeaşi linie. Dar transformatoarele sunt utilaje scumpe şi nu e atât de simplu ca un operator de electricitate să decidă asta.
În primăvara acestui an problema se acutizase cel mai puternic, pentru că erau deja prea mulţi prosumatori şi vârfurile de tensiune ajungeau la 258-265V. La o asemenea tensiune, se pot arde aparatele electrice mai sensibile. A trebuit să mai chem din nou echipe tehnice, deşi nu aveam nicio intenţie de a le face deranjamente. Aceşti oameni înţelegeau problema dar doar cu nişte ajustări nu se mai putea face nimic. Dacă se dădea prea multe trepte în jos transformatorul, seara cei de la capătul liniei aveau tensiunea prea joasă. Dacă se dădea la o treapăt medie, ziua garantat se ajungea la tensiune prea mare. Prin luna mai-iunie se ajunsese la o situaţie când automatele pur şi simplu nu puteau reconecta casa înapoi la electricitate câte 20-30 minute din cauza că tensiunea nu cobora în limitele admise.
Apoi, operatorul de electricitate a decis în sfârşit să rezolve problema asta, menţionând că există într-adevăr multe cereri în localitate care se plâng pe parametrii de tensiune. A fost instalat pentru a treia oară acel dispozitiv sofisticat de măsurare a tensiunii şi s-a văzut clar cât de grav e totul. Apoi, am fost anunţat că a fost decis schimbarea transferatorului. Această schimbare a avut loc, iar aparatul de măsurare al operatorului a fost conectat în acest interval şi echipele tehnice veneau periodic să ia datele, pentru a vedea dacă noul transformator îşi face efectul şi dacă mai sunt necesare reglaje.
Şi, minune, după câteva zile de reglaje şi măsurări, transformatorul nou al regiunii în care trăiesc, mult mai puternic şi mai modern de această dată, a rezolvat problema complet. Din acel moment, reţeaua a devenit capabilă să absoarbă energia produsă de panourile fotovoltaice ale prosumatorilor, indiferent dacă e soare, nori, sau lumina solară alternează brusc. Pur şi simplu reţeaua electrică a început a funcţiona absolut fiabil, cu tensiune ce variază între 225-238V pe toate trei linii. Şi gata, nu mai există deconectări de siguranţă, nu mai există apeluri la furnizorul de electricitate.
A durat ceva timp, însă, ca să se ajungă aici. Au fost vreo doi ani de apeluri periodice, câteva cereri scrise expediate online, nenumărate vizite ale echipelor tehnice. Dar aceste solicitări şi vizite n-au fost făcute pentru vreun moft, ci pentru că exista o problemă tehnică şi ea se accentuase pe măsură ce se adăugau noi prosumatori în sistem. Acum, de mai multe luni de când problema a fost complet rezolvată, n-a mai existat niciun apel cu vreun deranjament tehnic. Şi, în sfârşit pot spune un mulţumesc furnizorului de electricitate că a mers până la capăt cu rezolvarea problemei, pentru că au existat perioade în care problema devenise iritantă şi epuizantă. Din fericire, asta e de domeniul trecutului.
Însă asta înseamnă că atunci când instalezi o pompă de căldură de 8-13 mii euro acasă, e nevoie şi de sisteme care s-o protejeze de tensiune prea înaltă. Nici nu vreau să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă tensiunea aia mare, de 265V pe una din faze, ajungea în circuitul pompei. Garanţia pompei de căldură nu acoperă devierile de reţea. Şi sunt convins că mai există oameni, în multiple locuri din Moldova sau România, care întâmpină probleme similare în reţelele lor locale electrice, mai ales dacă aceste reţele nu sunt chiar în inima capitalei, acolo unde există consum permanent local. Până la urmă, există soluţii tehnice de reţea pentru rezolvarea acestor probleme, dar aceste soluţii sunt şi scumpe de obicei şi operatorilor şi furnizorilor le ia ceva timp să ajungă la momentul unei asemenea decizii de a actualiza tehnic reţeaua. Însă asta e tot mai mult parte din realitatea reţelelor noastre electrice — prosumatori sunt tot mai mulţi şi presiunea pusă de producţia bruscă de electricitate pe reţelele locale se face tot mai simţită. E ceva de care trebuie să ţinem cont, pentru că aşa cum spuneam, în cei 3 ani de exploatare am avut exact zero probleme cu pompa de căldură propriu-zisă, însă reţeaua electrică a trecut prin asemenea provocări.
1
8,519
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT