Alegeri anticipate 2026 FOTO: AI
România nu a mai organizat alegeri parlamentare anticipate după 1989. Ultimul scrutin de acest tip a avut loc în decembrie 1933, într-un sistem politic în care regele putea dizolva Parlamentul și convoca rapid noi alegeri. Liberalii conduși de Ion G. Duca au obținut aproximativ 51% din voturi și 300 dintre cele 387 de mandate ale Camerei Deputaților. Parlamentul rezultat avea să funcționeze aproape întreaga legislatură, până la alegerile din 1937, scrie Mediafax.
Alegerile din 1933 au fost organizate într-un context politic și economic foarte diferit de cel de astăzi. România traversase efectele Marii Crize Economice, scena politică era fragmentată, iar relația dintre partidele politice și regele Carol al II-lea devenise tot mai tensionată. În același timp, mișcările extremiste câștigau teren în Europa și în România.
La 14 noiembrie 1933, Carol al II-lea i-a încredințat liberalului Ion G. Duca formarea Guvernului. Patru zile mai târziu, la 18 noiembrie, Parlamentul a fost dizolvat prin decret regal, deși fusese ales în vara anului 1932 și nu își încheiase mandatul.
Alegerile pentru Adunarea Deputaților au fost stabilite pentru 20 decembrie 1933, iar scrutinul pentru Senat s-a desfășurat în mai multe etape, între 22 și 29 decembrie. România ajungea astfel la al treilea scrutin parlamentar în numai trei ani, după alegerile din 1931 și 1932.
PNL a luat 51% și 300 de mandate
La alegerile pentru Camera Deputaților, Partidul Național Liberal a obținut 1.518.864 de voturi, aproximativ 51% din total, și 300 dintre cele 387 de mandate. Partidul Național-Țărănesc, principala formațiune de opoziție, a obținut aproximativ 14% și 29 de mandate.
Diferența dintre procentul de voturi și numărul de mandate se explică prin sistemul electoral introdus în 1926. Legea instituise „prima electorală”. Partidul care se clasa primul și trecea de pragul de 40% primea jumătate dintre mandatele disponibile, în timp ce restul erau împărțite proporțional între formațiunile care îndeplineau condițiile legale, inclusiv partidul câștigător.
Rezultatul le-a oferit liberalilor o majoritate parlamentară foarte largă și i-a permis Guvernului Duca să controleze legislativul. În epocă circula expresia „Dați-mi guvernul și vă dau parlamentul”, atribuită politicianului conservator P.P. Carp. Istoricul Ioan Scurtu a descris mecanismul prin care noul guvern își instala reprezentanții în administrația locală, inclusiv prefecți și primari, ceea ce oferea partidului aflat la putere un avantaj important în alegeri.
Duca a fost asasinat la nouă zile după scrutin
Campania electorală din 1933 s-a desfășurat într-un climat de confruntare între autorități și Mișcarea Legionară. Au existat ciocniri între poliție și legionari, soldate cu morți și răniți.
La 9 decembrie 1933, Guvernul Duca a interzis Garda de Fier, organizația electorală a Mișcării Legionare. Autoritățile considerau că formațiunea urmărea schimbarea ordinii constituționale prin mijloace revoluționare.
La numai nouă zile după alegerile pentru Camera Deputaților, pe 29 decembrie 1933, Ion G. Duca a fost asasinat pe peronul gării din Sinaia de membri ai Mișcării Legionare. Premierul se întorcea de la o audiență la Carol al II-lea, la Castelul Peleș. După moartea sa, Guvernul liberal a fost condus de Gheorghe Tătărescu.
România a avut zece scrutine parlamentare între 1919 și 1937
Alegerile anticipate sau organizate înainte de expirarea legislaturii au fost frecvente în România interbelică. După alegerile din 1919, primul scrutin parlamentar al României Mari desfășurat pe baza votului universal masculin, Parlamentul a fost dizolvat după numai câteva luni, odată cu venirea la guvernare a lui Alexandru Averescu, iar în 1920 au fost organizate noi alegeri.
Au urmat scrutinele din 1922, după revenirea liberalilor lui Ion I.C. Brătianu la guvernare, din 1926, 1927, 1928, 1931, 1932 și 1933. Alegerile din 1937 au încheiat această serie.
În total, România a organizat zece scrutine parlamentare între 1919 și 1937: 1919, 1920, 1922, 1926, 1927, 1928, 1931, 1932, 1933 și 1937. Parlamentul ales în 1933 a fost unul dintre puținele care au ajuns aproape de finalul legislaturii de patru ani.
Scrutinul din 1937 a avut o particularitate importantă: pentru prima dată după introducerea sistemului electoral din 1926, niciun partid nu a depășit pragul de 40% necesar pentru prima electorală. Rezultatul a contribuit la criza politică ce a precedat instaurarea regimului autoritar al lui Carol al II-lea, în februarie 1938.
De ce anticipatele erau posibile atunci, dar sunt greu de declanșat astăzi
Constituția din 1923 îi conferea regelui dreptul de a dizolva ambele Camere sau numai una dintre ele. Decretul de dizolvare trebuia să prevadă organizarea alegerilor în cel mult două luni și convocarea noului Parlament în cel mult trei luni.
Procedura actuală este mult mai restrictivă. Constituția României prevede că Parlamentul poate fi dizolvat de președinte dacă nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură. Constituția stabilește și alte perioade în care dizolvarea Parlamentului nu poate avea loc.
După 1989, România nu a mai organizat niciun scrutin parlamentar anticipat. Alegerile parlamentare din 1990, 1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012, 2016, 2020 și 2024 au avut loc în cadrul unor legislaturi care au ajuns la termen.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent
