Cazul tinerei din Vâlcea, găsită fără suflare într-o valiză, a redeschis dezbaterile despre măsurile educative și coercitive care pot împiedica proliferarea tragediilor. Psihologul Radu Leca a oferit în cadrul unui interviu acordat pentru Ziare.com câteva sfaturi ce pot veni în sprijinul persoanelor vulnerabile.
Potrivit specialistului, persoanele aflate într-o relație trebuie să facă diferența dintre gelozie și „iubire” și să nu facă excepții atunci când vine vorba despre abuz, ce riscă să devină o practică împământenită de agresor, în viața cotidiană.
Ziare.com: Care sunt concluziile dvs., în calitate de psihoterapeut, în acest caz – al tinerei moarte găsite în valiză? Ce trebuie să știe femeile din România?
Radu Leca: Precizez de la început că nu dețin dosarul și nu pot diagnostica de la distanță. Astfel, ceea ce urmează este o analiză pe tipologia cazului, așa cum reiese din informațiile prezentate: partener inculpat și urmărit internațional, antecedente de violență în cuplu, deces prin lovituri repetate la cap.
Concluziile mele, ca psiholog clinician cu specializare și in psihoterapie de familie și cuplu (ATFC)… În primul rând, semnătura psihologică a cazului… Tiparul descris violență escaladată, istoric de scene agresive anterioare, finalul letal nu este un „accident” și nici o „ceartă care a scăpat de sub control”. În literatura de specialitate, acesta este tiparul violului domestic cu escaladare: agresorul nu lovește o dată, ci testează, iar violența crește în frecvență și intensitate. Lovitura la cap este aproape semnătura omuciderii în context de violență de partener: este o violență dezorganizată, irațională, finală. Crima ascunsă în valiză vorbește despre un om care a trecut de la impulsivitate la planificare post-faptă nu se întoarce, nu regretă, nu se predă.
Citeste toate stirile despre Tânără găsită moartă într-o valiză în râul Olt
Ce trebuie să știe femeile din România și aici voi fi tranșant: în primul rând, prima palmă nu e o palmă. E un test. Agresorul testează cât poate merge. Dacă trece nepedepsită, urmează a doua. În al doilea rând, trebuie conștientizat faptul că violența nu dispare. Se amplifică statistic și predictibil. Nu există „s-a supărat, dar iubește”. Există un ciclu: tensiune, explozie, „luna de miere”, tensiune crescândă. Luna de miere este partea cea mai periculoasă, pentru că te face să rămâi.
În al treilea rând, iertarea după fiecare episod nu vindecă agresorul, ci îl antrenează. El învață exact cât trebuie să se scuze ca tu să rămâi.
Punctul patru, pericolul maxim apare când femeia vrea să plece. Plecarea și separarea sunt momentele de vârf al riscului de omucidere. De aceea plecarea nu se face improvizat, ci planificat, cu sprijin, adăpost, telefonul la îndemână.
Punctul cinci, România nu e un stat în care statul te prinde în brațe, automat. Ai nevoie să știi singură resursele: ordin de protecție provizoriu – IPJ, prin 112 se emite pe loc, 5 zile, urmat de ordin de protecție la instanță, adăposturi, linia de urgență 112. Scrie-le undeva, chiar dacă „nu ai nevoie acum”.
Șase: dacă simți frică, nu e nevoie să „dovedești” abuzul ca să ai dreptul să pleci. Frica ta este informația. Multe victime așteaptă „lovitura care să justifice” plecarea. Aia poate să nu mai vină ca dovadă poate să vină ca verdict.
Și de asemenea, pentru publicul tânăr, mesajul cel mai important: iubirea nu doare fizic. Gelozia controlatoare nu e pasiune. Verificarea telefonului, izolarea de prieteni, „te iubesc prea mult ca să te pierd” – astea nu sunt semne de iubire intensă, sunt etapa 1 (n.r. – a abuzului). Dacă partenerul tău te sperie când e furios, pleacă înainte să înveți ce înseamnă „furios” la el.
Ziare.com: Care sunt remediile, în astfel de situații? Cum pot contribuit cei din jur?
Radu Leca: Remediile, în ordinea eficienței…
– Plecarea planificată, nu improvizată cu sprijin din exterior, la moment sigur;
– Susținere externă reală: familie, prieteni care nu dau sfaturi („lasă-l!”) ci ajutor concret (adăpost, bani, transport);
– Intervenție juridică timpurie: Ordin de Protecție, plângere penală violența domestică în România este infracțiune, nu „scandal de familie”;
– Psihoterapie pentru victimă nu ca să „rezolve relația~, ci să reconstruiască realitatea testată (de obicei victima nu mai știe ce e normal) și să iasă din trauma bonding;
– Responsabilizarea agresorului: terapie agresorilor, consecințe legale. Fără consecințe, niciun „program de schimbare” nu ține;
– Educarea publicului: semnele de la etapa 1 trebuie să fie la fel de cunoscute ca semnele unui infarct.
Ziare.com: Câte cazuri ajung la psiholog și câte pot fi „îndreptate”? În ce măsură astfel de relații mai pot ajunge să funcționeze normal?
Radu Leca: Sincer și fără cosmetizare: o minoritate ajung, și dintre ele, foarte puține ajung la timp. În România, femeile în situații de violență domestică ajung de obicei la psihoterapeut târziu după ani de abuz, adesea trimise de familie sau de medic, uneori doar pentru „depresie” sau „atacuri de panică”, fără a se spune de la început cauza. Multe vin după ce au plecat deja, pentru recuperare. Cei mai mulți nu vin deloc.
La consilier de cuplu situația e delicată și necesită o precizare tranșantă: violența domestică nu se „consolează”. Terapia de cuplu presupune doi parteneri cu putere egală și siguranță egală. Într-o relație cu violență fizică, a aduce victima la ședințe cu agresorul poate mări riscul: ședința devine încă o scenă de control, iar victima poate fi pedepsită acasă pentru ce a spus. Consilierea de cuplu e potrivită pentru conflicte, nu pentru abuz. Abuzul se tratează prin separare, siguranță, justiție și abia apoi, eventual, terapie individuală pentru fiecare.
Dacă prin „îndreptat” înțelegem salvarea victimei majoritatea pot fi ajutate dacă intervin resursele externe – adăpost, protecție legală, sprijin material. Femeia nu se schimbă prin convingere, ci prin siguranță plus alternativă reală. Dacă prin „îndreptat” înțelegem schimbarea agresorului, procente mici. Recidiva violenței domestice este mare, iar schimbarea reală cere că aceeași consecință legală îl lovește pe el, nu pe ea. Orice statistică trebuie citită așa: șansa nu e în a-l îndrepta pe el, ci în a o scoate pe ea.
Ziare.com: Iar în cazul celor mai tinere persoane, care e principala idee pe care trebuie să o aibă în vedere, în urma acestui caz extrem?
Radu Leca: Dacă partenerul tău te-a lovit o dată, va lovi din nou nu pentru că tu ai făcut ceva, ci pentru că el a aflat că poate. Nu ai nevoie de o justificare ca să pleci. Nu pleca ca pedeapsă pleacă ca supraviețuire. 112, ordin de protecție, un prieten care te ia cu mașina. Restul vindecarea, iertarea de sine, reconstrucția vine după. Dar mai întâi trebuie să fii în viață, ca să vină.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent
Tânără găsită moartă într-o valiză în râul Olt