26 Septembrie 2026, 18:22
Redacţia PiataAuto.md

Energia eoliană e una clasificată ca regenerabilă, dar eforturile de a construi parcurile eoliene presupun operaţiuni logistice complexe, cu transport terestru şi maritim, iar toate emisiile acestor vehicule sunt contorizate şi dispersate la kilowaţii-oră produşi de fiecare turbină, având oricum o mică amprentă de emisii. S-ar putea încerca transportul doar cu camioane electrice, doar cu nave electrice, dar la distanţe mari această sarcină devine dificilă. Şi apoi, turbinele eoliene, mai ales cele maritime, au devenit atât de mari în ultimii ani, încât fiecare parte componentă a lor a ajuns să cântărească enorm de mult, făcând sarcina transportării electrice şi mai dificilă. De curând, însă, inginerii danezi şi olandezi, asistaţi de o echipă internaţională de la Mammoet, au derulat prima operaţiune de transport agabaritic din lume cu platforme multiaxiale alimentate electric a unui tub monopil de turbină eoliană.

Monopilul transportat e destinat parcului eolian maritim Baltica 2, compus din 107 turbine Siemens Gamesa de 14 MW, pentru o putere totală de circa 1,5 GW. Parcul eolian e dezvoltat de compania daneză Orsted şi PGE Group, şi e localizat în ape cu adâncime cuprinsă de la 35 la 42 metri.

Chiar dacă adâncimea nu e foarte mare, inginerii danezi au decis să folosească tuburi monopil extinse pentru a instala turbinele, pentru a eficientiza costurile. Deci dacă în mod normal tubul monopil e continuat ulterior de un segment de tranziţie, aici totul e turnat dintr-o bucată, asigurând astfel şi eficienţă în producţie, dar şi rezistenţă pentru turbinele de 222 metri în diametru. Un asemenea tub monopil extins are peste 100 metri lungime şi cântăreşte aproximativ 1.700 tone.

Iar obiectele de 1.700 tone nu mai pot fi puse într-o remorcă de camion şi tractate simplu. Cei de la Mammoet folosesc platforme multiaxiale modulare pentru asta, numite SPMT-uri — care sunt efectiv nişte blocuri cu roţi autopropulsate, viratoare. În funcţie de transportul şi greutatea misiunii, sunt conectate zeci de asemenea module, fiind comandate la unison printr-un creier centralizate — toate roţile devin şi motrice şi viratoare, iar unitatea de comandă ajustează uşor forţele şi grade de virare pentru fiecare pereche de roţi. Mai mult ca atât, şi suspensia e ajustată individual pentru fiecare modul.

Doar că acele module îşi asigură forţa de propulsia prin motoare hidraulice, datorită faptului că modulul e conectat la un circuit hidraulic comun. Iar undeva în compartimente de SPTM există o unitate de propulsie, care are de obicei un motor diesel puternic, care propulsează mecanic pompe hidraulice mari, care asigură forţa necesară pentru întreg circuitul. Iar fiecare modul ele motoare hidraulic pentru roţi, suspensie şi direcţie. Desigur, e nevoie ca fiecare modul să aibă şi o conexiune electrică, pentru electronica de comandă.

Acum, însă, cei de la Mammoet au electrificat SPMT-ul din acest transport, pentru a testa terenul. Pentru transportul de 1.700 tone a fost folosit un SPMT format din 3 segmente câte 26 de axe fiecare. Acestea au fost propulsate tot hidraulic, dar pompele hidraulice au fost electrice de această dată, fiind alimentate de un set de baterii de la bord.

Deci, modulele propriu-zise nici măcar n-au trebuit modificate, fiind aceeaşi, ci doar unitatea centrală de comandă, care are acum baterii şi pompe electrice. Întrucât există 3 segmente, există şi trei asemenea module cu baterii şi pompe electrice, fiecare din ele având 194 kWh în baterii LFP şi o forţă de 350 kW în pompe per modul. Astfel, întreg setul folosit în acest transport. Avut 582 kWh de electricitate stocată şi peste 1 MW de putere disponibilă

Transportul a fost unul pilot, aşa cum spuneam mai sus, dar cât se poate de realist, fiind unul tipic pentru acest parc eolian. Mammoet e responsabilă aici de recepţia tuburilor monopil în port, de mutarea lor pe teritoriul portului, stocarea şi încărcarea lor ulterioară la bordul vaselor companiei olandeze Van Oord, care se ocupă de instalarea fundaţiilor.

Respectiv, şi acest transport de tub monopil de 1.700 tone a urmat exact acelaşi traseu prin port, pe o distanţă de aproape 1 km. Doar că deocamdată vorbim de un singur tub monopil transportat electric din 111 tuburi ale proiectului, 107 pentru turbine şi 4 pentru staţia offshore de convertire a curentului.

Inginerii care au derulat această operaţiune de transport agabaritic spun că o încărcare a bateriilor e suficientă pentru a derula întregul transport de 1 km prin port, cu toate manevrele asociate de încărcare, descărcare, virări şi alte acţiuni necesare, fără a mai încărca bateriile pe drum.

Inginerii spun că la un proiect de tipul Baltica 2 s-a consuma până la 30.000 litri de diesel cu platformele SPTM cu asemenea misiune de transport în port. Dacă ne gândim că sunt 111 tuburi de transportat, putem deduce un consum de 270 litrii de motorină pentru fiecare transport de 1 km prin port. Cei 500-550 kWh reprezintă astfel o alternativă logică la consumul de motorină.

Inginerii spun că bateriile platformei pot fi încărcate timp de 5 ore după asta, iar asta constituie deocamdată un impediment în a lucra în ture şi a face uz maxim de timp. Totuşi, clienţii care vor dori impact minim de CO2 pentru turbinele lor eoliene, vor putea face uz de noile SPTM-uri electrice specializate în transportul monopolurilor moderne ultra mari.

2

52,898

Înapoi

ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT