Sute de mii de oameni au ieșit pe stradă în Madrid și marile
orașe spaniole în ultimele zile, într-un val de mișcări fără
precedent în ultimele decenii, pentru această țară. Turbulențele sunt cauzate de criza
locuințelor, chiriile uriașe și abuzurile fondurilor de investiții
care dețin apartamentele, problemele cu migrația și nemulțumirea
populației din cauza nivelului de trai tot mai scăzut. Cu un guvern
socialist tot mai contestat, spaniolii se pregătesc
pentru alegeri anticipate, iar forțele de extremă dreapta sunt în preferințele oamenilor, care se plâng că sărăcesc pe zi ce trece. Cercetătoare
în cadrul Consiliului Superior de Investigatii Științifice
(echivalentul Academiei în
Spania),și profesoară în SUA la GW. Washington, American
University și Georgetown University, respectiv în Spania, la
Universitatea Carlos III din Madrid, Silvia
Marcu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, criza
profundă prin care trece această țară și perspectivele sale
deloc roz.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Silvia Marcu e apreciată inclusiv de regele Spaniei, Filip al VI-lea și de familia regală Foto: Arhivă personală
„Adevărul”: Imaginile protestelor masive din marile orașe spaniole au făcut înconjurul lumii, însă dinamica din spatele lor rămâne puțin înțeleasă. Care sunt cauzele profunde ale acestei revolte sociale și cum arată, de fapt, realitatea cotidiană din Spania anului 2026, dincolo de discursul oficial al Guvernului Sánchez?
Silvia
Marcu: Cauzele protestelor sunt, în primul rând, criza
economică pe care o traversează Spania de mai bine de 10 ani, de
fapt din 2008, de la prima mare criză economică… De atunci, nimic
nu s-a redresat în Spania, ci s-a agravat pe parcurs. Marea masă a
societății spaniole a obosit să trăiască precar, să vadă cum
salariile rămân la fel de mici, că sunt dați afară de la
locurile de muncă, că au devenit supraviețuitori în propria lor
țară, că nu își pot face cumpărături de bază, că nu își
permit concedii în afara Spaniei (iar în Spania doar câteva zile
pe an, și nu în regim hotelier). Autonomii (micii
întreprinzători/PFA-urile) nu își pot permite nici măcar
concedii.
Silvia Marcu predă și în SUA la GW. Washington, American University și Georgetown University Foto: Arhivă personală
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Și,
în primul rând, este foarte important, lumea nu are unde locui!
Oamenii nu își permit să închirieze o locuință decentă, fac
naveta din satele din Comunitatea Madridului ca să ajungă în oraș.
Dar și acolo s-au mărit chiriile. Lipsesc de la serviciu și sunt
dați afară. Acum se „lucrează de acasă”, o tendință apărută
după pandemie în spatele căreia realitatea este că lumea nu își
permite să locuiască într-un oraș mare cum ar fi Madrid, Málaga,
Barcelona…
Cum
poți plăti o locuință în chirie în Spania când prețul chiriei
este mai mare decât salariul? Când tinerii, și nu doar tinerii, ci
oameni de 35-40 de ani, locuiesc cu părinții și nu își pot crea
o familie? Aceasta este cauza protestelor! Prima! Pe 11 noiembrie
2026 va fi grevă generală privind lipsa de locuințe, convocată de
sindicate și de protestatarii care au campat în Puerta del Sol, în
centrul Madridului. Și vor rămâne acolo până la grevă și după
aceea, dacă nu se rezolvă situația.
Corupția din aparatul de stat și criza energetică
Se
vorbește și despre corupția din Spania, despre faptul că oamenii
se simt trădați de socialiștii care sunt la putere, dar și de
ceilalți politicieni. Care este percepția la „firul ierbii”, în
rândul spaniolului de rând?
Legată
de această primă cauză este corupția generalizată care a ajuns
în sferele cele mai înalte ale aparatului de stat. În sistemul de
stat, posturile nu se mai obțin pe merit, ci doar prin corupție.
Familiile politicienilor sunt acuzate de corupție în fața
instanței. Foștii președinți de guvern, la fel.
Un
alt factor al protestelor este legat de energie: oamenii au ajuns să
nu mai aprindă lumina seara, iar dimineața să stea pe întuneric
până se face ziuă! Eu niciodată nu am văzut această
realitate… Dar este certă, o observ de câteva luni. Mașina de
spălat o pun noaptea la ora două toți vecinii din edificiul meu!
Și așa se întâmplă în toată Spania, chiar dacă rețelele
sociale sunt pline de flori, cafele, soare și lumină, iar
realitatea este total diferită. Primii care suferă sunt
migranții… Aproape că nu mai cumpără. Magazinele sunt pline de
produse, dar… goale de clienți… Oamenii așteaptă oferte.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Doar
clasa superioară, cea care are câte două sau trei reședințe, cea
coruptă, care își scoate posturi pentru familie, aceștia da, își
permit să cumpere, să intre în „El Corte Inglés” (cel mai
renumit magazin și cel mai scump din Spania), să trăiască bine!
Deci motivele crizei sunt nenumărate și, da, se leagă de situația
geopolitică actuală, dar își au rădăcinile în propria țară!
Criza datoriilor publice în Spania
Spania,
la fel ca și Franța, Marea Britanie și Italia se confruntă cu o
presiune imensă din cauza datoriei externe. Cum se răsfrânge acest
lucru asupra economiei spaniole?
Da,
sunt probleme grave cu criza datoriilor, care afectează, fără
îndoială, întreaga populație. Datoria este mare: după ultimele
date din iulie 2026, se situează la aproape 100% din PIB (99,9%),
cum afirmă Banca Națională a Spaniei (2026), deși, după aceeași
sursă, este inferioară celei de anul trecut și mai mică decât în
perioada pandemiei, când ajunsese la 124%. Iar dacă o comparăm cu
criza datoriilor din Franța (care se situează la 115,6%), încă se
susține.
Zeci de mii de oameni au ieșit în stradă la Barcelona Foto: Profimedia
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Deși,
în prezent, după cum susțin experții în economie, datoria poate
crește pe fondul crizei guvernamentale și al unei economii fragile.
Motivul este că o parte din datoria anumitor administrații este
deținută de altele. Dacă guvernul central, de exemplu, împrumută
bani unui guvern regional (adică unei comunități autonome, de
exemplu Comunitatea Valenciană), împrumutul respectiv apare ca un
activ pentru guvernul central și ca o datorie pentru guvernul
regional. În consecință, Spania este vulnerabilă la capitolul
datorii.
O „utopie” a integrării
Din
perspectivă academică, dar și prin prisma propriei experiențe de
peste trei decenii, cum evaluați actualul model de gestionare a
migrației în Spania? Vorbim adesea despre „integrare”, pe care
multă lume a numit-o anterior o „utopie”. Cât de pregătită
mai este Spania în fața noilor valuri migratorii și unde credeți
că eșuează politicile publice europene și iberice?
Din
1992 și până în prezent, modelul de gestionare a migrației în
Spania a fost și rămâne extrem de deficient. Indiferent de
guvernele care s-au perindat în timp de aproape patru decenii,
procesul a fost și este foarte dificil pentru persoanele care au
nevoie de o viză pentru a intra în Spania. Propria mea experiență
este un model pentru a interpreta începuturile migrației românești
în această țară. În anii ’90, un cetățean român avea nevoie
de viză și o obținea greu. Ajuns pe teritoriul Spaniei, trebuia să
treacă prin mai multe etape. Prima era să solicite azil și
refugiu, cu interviu. Putea fi refuzat și trimis acasa, sau nu. Eu
nu am fost trimisă acasă, dar am rămas oarecum pe drumuri. A
trebuit să încep de la zero, să caut singură de lucru și să-mi
legalizez situația. Procesul a durat mai bine de doi ani,
supraviețuind. Patru ani nu am putut să mă întorc în țară,
pentru că nu aveam documentele în regulă. Lucram fără acte.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Am
reușit să îmi legalizez situația de străină cu documente în
regulă realizând studii de doctorat și luându-mi doctoratul în
2000 la Universitatea Complutense din Madrid.
Din
fericire pentru cetățenii români, procesul s-a modificat devenind
fluid în 2007, când s-a produs integrarea României în Uniunea
Europeană (UE). Acest lucru le-a conferit dreptul să circule liber,
doar cu pașaportul sau cu buletinul de identitate. Dar tot acest
lucru nu presupune integrare…
Ați
spus cândva că toată această integrare rămâne mai degrabă o
utopie. S-a schimbat ceva de atunci?
Din
fericire pentru cetățenii români, procesul s-a modificat devenind
fluid în 2007, când s-a produs integrarea României în Uniunea
Europeană (UE). Acest lucru le-a conferit dreptul să circule liber,
doar cu pașaportul sau cu buletinul de identitate. Dar tot acest
lucru nu presupune integrare…
Și
da, rămân la conceptul de utopie când mă refer la integrare.
Românii sunt „diluați” în marea masă de cetățeni mobili din
Spania. Sunt supraviețuitori „liberi”. Deși, din nefericire,
puțini recunosc acest lucru. Marea majoritate trec printr-o criză
de muncă teribilă, suferă de sărăcie energetică atât vara,
fără aer condiționat, cât și iarna, fără încălzire în
locuințe. Chiriile sunt enorm de mari în toată Spania, astfel
încât foarte puțin oameni reușesc să trăiască decent. Fac
eforturi chiar să mănânce, să își mențină copiii la școli,
să ajungă la final de lună, în definitiv.
Dacă
mă refer la celelalte comunități de migranți din țări care
pentru a intra în Spania au nevoie de viză, deci se confruntă cu
frontiera închisă, lucrurile au rămas la fel ca în anii ’90.
Încep cu solicitarea azilului și abia pe urmă, dacă trec de
această fază, urmează procedeul legalizării situației în
Spania. Majoritatea nu reușesc acest lucru. Legislația a rămas
aceeași, în ciuda legilor de migrație care s-au emis de-a lungul
timpului. Cel care suferă este cetățeanul, persoana care vine din
Venezuela, Cuba, Maroc sau Siria… de exemplu.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Spania
nu este pregătită pentru valuri de migranți, așa cum nu este
pregătită nicio țară occidentală. Politici eșuate complet. Și
nu doar la nivel iberic, ci și politicile europene, occidentale,
pentru că nu există o politică de migrație comună. Dar acest
lucru nu înseamnă să ne temem de „avalanșe”. Dacă ne gândim
profund, și românii au reprezentat o „avalanșă” în 2002,
când s-a deschis frontiera Schengen pentru România și Bulgaria. Au
venit până la un milion și nimeni nu i-a alungat când au trecut
acele trei luni cât aveau dreptul să rămână în oricare stat
membru al UE.
Bariere pe piața muncii și generația a doua
Spania
se confruntă simultan cu un deficit de forță de muncă în domenii
slab plătite și cu o subutilizare a potențialului imigranților
înalt calificați. Ce bariere (birocratice, culturale sau
instituționale) persistă și blochează ascensiunea reală a
migranților pe piața muncii iberice?
Adevărat,
aveți dreptate, Spania se confruntă cu acest deficit de forță de
muncă în domenii slab plătite deoarece nu mai acceptă aproape
deloc persoane care au nevoie de viză fără documente în regulă.
Oamenii ar fi dispuși să lucreze fără documente, dar nu li se mai
permite. Mulți o fac, mai ales în domeniul serviciului de îngrijit
bătrâni la domiciliu sau al menajului. Mă refer la femei. De
foarte multe ori, în cercetările mele, doamnele din țările din
Sud mi-au explicat că ele continuă să lucreze cu ora sau chiar în
modalitatea „internă”, dar fără acte. Deci nu cotizează la
asigurarea socială, așa cum nu am cotizat nici eu în anii ’90.
Spania utilizează persoanele după nevoie. Paradoxul este că, deși
au nevoie de persoane (cum ar fi, de exemplu, în sectorul
construcțiilor), nu le legalizează situația.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
În
schimb, cetățenii mobili, în acest caz românii, refuză să mai
lucreze în aceste domenii (construcții, menaj, îngrijire de
persoane în vârstă), deși au dreptul să o facă. De ce? Pentru
că au o pregătire, o calificare, și ca cetățeni europeni
consideră că este necesar să li se recunoască aceste drepturi.
Din
nefericire, așa cum afirmați, ascensiunea reală este blocată de
anumite prejudecăți, dar și de faptul că este nevoie de
echivalarea titlului dacă nu este obținut în Spania, proces care
durează 2-3 ani.
Există
și români care au reușit să își deschidă propria afacere,
restaurante, să fie avocați de renume sau medici. Unele doamne au
ales să se căsătorească cu cetățeni spanioli, și astfel
ascensiunea lor este mult mai simplă dacă au și o pregătire
superioară, de exemplu în domeniul medical sau academic. Sunt
multe, nenumărate exemple.
Pentru
persoanele singure, însă, viața de zi cu zi a fost și continuă
să fie o luptă cu birocrația, cu așteptarea, cu precarietatea și
reziliența, suportând inflația, munca sub nivelul pregătirii sau
acceptând șomajul. Mulți aleg să revină în țară sau să
aleagă o altă țară, cum ar fi Marea Britanie, de exemplu, pentru
a-și căuta un loc de muncă decent.
Dar în ce-i privește pe români?
Dacă
mă refer la a doua generație de români din Spania, lucrurile sunt
și mai complicate. Sunt blocați total, chiar dacă au studiat în
Spania. Recent am publicat un articol în prestigioasa revistă
Women’s Studies International Forum, în ceea ce privește situația
tineretului, a femeilor tinere care au terminat studii superioare în
Spania și nu au de lucru. Articolul intitulat „Precarious work and
legal inequalities among second-generation Romanian women graduates
in Spain” a fost foarte bine primit în mediul academic. Acest
articol aduce în prim-plan conceptul de „just place” pe care îl
caută tineretul român în Spania și care s-ar traduce prin:
găsirea unui loc de muncă conform studiilor realizate în
universități spaniole și dreptul la dublă cetățenie care să le
permită să muncească în egalitate de șanse ca și colegii lor de
studii. Deocamdată, tinerii români, cu precădere femeile tinere,
în marea majoritate nu au locuri de muncă, stau acasă cu părinții
sau lucrează sub nivelul pregătirii. Deci istoria se repetă după
30-40 de ani… Mai sunt și excepții, dar le numărăm pe degete.
În
consecință, barierele culturale, instituționale și birocratice
există: a fi român înseamnă a nu avea aceleași drepturi ca și
un cetățean spaniol, german sau nordic în Spania… Stigmatul
continuă să existe la cote înalte… pe fond de corupție globală.
Frontiera simbolică și xenofobia în societatea spaniolă
Vorbind
despre tensiunile sociale din Spania, într-un context european în
care discursurile naționaliste câștigă teren, observați o
recrudescență a xenofobiei sau a stigmatizării la nivelul
societății spaniole? Cum se traduce această „frontieră
simbolică” pentru cineva care a urcat treptele până la cel mai
înalt nivel academic?
Da,
așa este, observ o recrudescență a discursurilor naționaliste, a
xenofobiei și a stigmatizării la nivelul societății spaniole. Cum
aș traduce această „frontera simbolică”? Prin excludere
constantă. „Por muy rumano que sea” („Oricât de român ar
fi”), spunea președinta Comunității Madridului, Isabel Ayuso,
recent într-un discurs referitor la asistența medicală… în
care, după cum afirma dumneaei, prefera să primească românii la
medic înaintea celorlalți, chiar dacă… „sunt români”, adică
de mâna a doua. Aceasta este o frază care nu își avea rostul în
context.
Altă
frontieră? Excluderea la locul de muncă, ca și cum un român nu ar
exista! Aceasta este frontiera simbolică… „Oh… es rumano”,
„Hay que tener cuidado” („Trebuie să avem grijă…”). Pun
mâna instinctiv la poșete.
Și
eu trăiesc cu această „frontieră simbolică” în permanență
în contextul meu. Dar am învățat să o port pe umeri sau în
inimă ca pe un trofeu care mă îmbogățește ca persoană și ca
cercetător la cel mai înalt nivel academic.
Ce
este mai grav, din ce observ ca cercetător, este că și românii
cu un anumit statut au devenit xenofobi, neoliberali, chiar cu
proprii concetățeni, să nu mai vorbim față de populația de
origine arabă… Acest lucru mă pune pe gânduri… De ce? Când
s-au transformat? Cine îi atacă pe ei direct, dacă au o viață
„mai bună” în Spania, o calitate a vieții? Își amintesc de
unde au venit? În ce condiții? Dar repet, sunt și excepții. Eu
acum am studenți la masterul de Geopolitică de la Universitatea
Carlos III din Madrid, români, și nu doar migranți, ci și tineri
veniți de acasă, din România sau din alte țări, acceptați la
acest master, la una dintre cele mai prestigioase universități din
Spania. Problema intervine atunci când finalizează cursurile…
Unde se vor duce acești tineri? Ce vor face? Aici intervine
întrebarea căreia trebuie să îi găsim răspunsul!
Profilul românului de azi. Asimilare tăcută și riscul pierderii identității
Comunitatea
românească din Spania a parcurs un drum lung de la pionierii anilor
’90 până la o prezență consolidată. Cum arată astăzi
profilul românului din Spania? Suntem mai bine văzuți, mai bine
integrați sau ne confruntăm cu riscul asimilării tăcute și al
pierderii legăturilor culturale, în special în rândul tinerilor
născuți sau crescuți acolo?
Profilul
românului de azi? Adevărul este că ne confruntăm cu riscul
asimilării „tăcute”, cum bine o numiți, sau nici măcar al
asimilării, ci al diluării tăcute… Și da, oricât s-ar lupta
școlile de limbă română pentru generația a treia să predea ore
de limbă la final de săptămână, se pierd aceste legături
culturale. Există însă asociații de migranți care încearcă să
ducă mai departe tradițiile. În schimb, nu există o confluență
cu spaniolii. Românii se întâlnesc singuri… cu foarte puține
excepții; au puțini prieteni spanioli cu adevărat.
Rolul
Institutului Cultural Român (ICR) este important, dar consider, ca
cercetător, că ar trebui să includă mai mult printre valorile pe
care le promovează și cetățenii români migranți care locuiesc
în Spania, nu doar persoane de renume pe care le invită să vină
din țară. Există persoane migrante care scriu, care publică, care
pictează, fotografiază, dar, din nefericire, nimeni nu le
cunoaște… doar cu anumite excepții. Mereu există excepții.
Voi
prezenta în luna noiembrie un proiect despre cele trei generații de
europeni din Est în Spania, în care voi cerceta pe larg acest
fenomen. Pentru că tinerii/copiii născuți aici sunt români
fără… să fie. Sunt de fapt spanioli cu cetățenie română.
Sunt români, dar nu vorbesc limba română. Vorbesc limba spaniolă
fără accent. Și iar ajung la conceptul de dublă cetățenie,
exact pentru a nu pierde legăturile cu țara: au nevoie de această
dublă cetățenie pe care o așteaptă ca pe un drept egal și
legal.
De ce a devenit Groenlanda esențială pentru NATO. Implicațiile pentru România Tinerii spanioli și exodul potențial
În
proiectele dumneavoastră de cercetare analizați precaritatea și
reziliența tinerilor români și spanioli post-pandemie. Ce își
dorește această nouă generație de la Spania și cât de mare este
riscul unei noi forme de înstrăinare sau al unui nou exod spre alte
orizonturi (cum ar fi SUA)?
Da,
așa este. Lucrez încă la acest proiect. Pe români nu îi aud că
vor să plece în SUA sau spre alte orizonturi, având în vedere
contextul geopolitic tensionat la nivel global. Ei vor să rămână
în Spania, consideră că este țara lor pentru că au crescut aici
și au studiat aici. Da, sunt precari și rezilienți în același
timp. Unii își doresc mobilitate, dar îi aud pe mulți că vor să
revină acasă, în țară. În interviuri, însă, în mod oficial,
mi-au răspuns că vor să rămână în Spania… În schimb, sunt
tinerii spanioli cei care vor să plece către alte orizonturi,
deoarece se confruntă cu aceeași problemă: lipsa unei locuințe, a
unui loc de muncă decent. Cred că sunteți la curent cu ce se
întâmplă acum în „Plaza del Sol” la Madrid, în centrul
orașului. Este un întreg tabără/campament de tineri fără
locuințe care și-au propus să rămână acolo în orice condiții
atmosferice de două săptămâni aproape, până nu li se oferă o
soluție. Și nu, nu sunt români acolo. Ei rămân acasă sau vor
acasă… adică în România…
Întoarcerea acasă și sistemul medical românesc
Mulți
dintre românii care au plecat în anii ’90 se apropie acum de
vârsta pensionării. Din studiile dumneavoastră privind mobilitatea
umană, există un apetit real pentru o întoarcere definitivă în
România sau visul reîntoarcerii rămâne doar o iluzie nerealizată
din cauza sistemului medical și administrativ de acasă?
Nu,
vor cu adevărat să revină acasă, sunt ortodocși, au case
construite, au învățat meserii, sunt în marea majoritate oameni
nobili, extraordinari! Multe persoane s-au întors deja, au creat
afaceri sau s-au pensionat liniștiți în orașele sau satele de
unde provin, astfel încât, după datele statistice (INE, 2026),
acum în Spania sunt doar 609.270 de persoane provenind din România.
Deși cu toții știm foarte bine că sunt mai multe persoane, care
nici nu se înregistrează. Chiar dacă cei cu o situație mai bună
și-ar dori o mobilitate ca un fel de „navetă” între cele două
țări, tot dorul de casă este mai important. Nostalgia.
Vor
să se întoarcă acasă în marea majoritate, dar într-o țară cu
un guvern stabil, cu o situație politică și economică care să îi
favorizeze… De aceea, oamenii luptă în felul lor.
Și
îmi permit să adaug că sistemul medical din România ar funcționa
perfect dacă ar avea o infrastructură adecvată și salarii decente
la medici. Medicii români sunt foarte bine pregătiți; sora mea,
Dr. Anda Doinița Ionescu Marcu, este medic primar la Spitalul Clinic
Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Galați, are două
specialități. Ca și ea, toți medicii sunt foarte buni, dar sunt
obligați să realizeze multe gărzi, sunt prost plătiți, astfel
încât sunt nevoiți să lucreze și în mediul privat. Și mai
adaug că cetățenii români care lucrează în Spania, în
străinătate în general, pleacă vara în țară să își
realizeze analize și probe medicale. Sunt mai ieftine decât în
străinătate și da, au încredere în sistemul medical românesc.
Politicile sunt proaste! Administrația nu funcționează, nu
medicii, pe care îi omagiez aici!
Alegerile anticipate din Spania și criza politică
Scena
politică din Spania traversează o perioadă marcată de
fragmentare, tensiuni teritoriale și dezbateri aprinse privind
politicile de azil și imigrație. Cum resimțiți, ca analist
social, acest climat de instabilitate cronică și cât de probabilă
vedeți o criză care să ducă la alegeri anticipate?
Deja
s-au anunțat alegeri anticipate pe 5 octombrie, la prima oră a
dimineții. Situația devenise foarte complicată, nu doar datorită
crizei migrației de care amintiți. Punctul culminant a fost
evacuarea din propria casă a unei doamne în vârstă de 87 de
ani… Nu o terminase de plătit și în prezent locuia cu chirie.
Toată lumea s-a unit împotriva acestei evacuări nedrepte și se
așteptau la o lege care să permită oamenilor să rămână în
propriile domicilii sau în cele închiriate fără a fi evacuați
dacă sunt în imposibilitate de plată. Din nefericire, nu a fost
aprobată legea în Parlament decât în favoarea acestei doamne care
a putut să revină la domiciliu din spitalul unde fusese internată,
dar care a decedat pe 7 octombrie, amplificând protestul populației.
Cum
afirmam, de aproape două săptămâni, în plin centrul Madridului
(Puerta del Sol) s-a format un tabără ad-hoc de tineri fără
locuințe. Tinerilor li s-a unit populația de toate vârstele.
Manifestațiile în favoarea locuințelor demne, care pot fi plătite,
au împânzit Spania. Tinerii continuă să stea acolo până li se
oferă o soluție. Chiriile au ajuns atât de scumpe încât în
marile orașe spaniole nu se poate practic trăi.
Pe
lângă acest fapt care a pus limite situației, criza din Ceuta,
politica guvernului socialist care nu răspunde politicilor SUA și
are înrădăcinate valori europene, se împlinesc acum 40 de ani de
la integrarea Spaniei în Comunitatea Europeană, propriile
convingeri ale premierului, profund socialiste, în favoarea
egalității sociale (care deranjează partidele de la opoziție, mai
ales pe un fond de corupție generalizată al partidului PSOE –
Partidul Socialist Muncitor Spaniol) au condus la decizia premierului
Sánchez să convoace alegeri anticipate.
Ascensiunea dreptei radicale și impactul asupra comunității românești
Partidele
suveraniste și de dreapta radicală din Spania capitalizează
puternic pe tema migrației ilegale și a insecurității percepute.
În ce măsură acest discurs politic reușește să contamineze
populația generală și să afecteze direct viața cotidiană a
comunităților de străini, inclusiv a românilor?
Adevărat!
Partidele suveraniste și mai ales cel de dreapta Partido Popular,
care dorește să câștige alegerile, și partidul extremist VOX au
contaminat viața cotidiană a tuturor: a spaniolilor, dar fără
îndoială și a comunităților de străini, printre care se află
și unii dintre românii de aici, din Spania, indignați foarte tare
de „avalanșa” cetățenilor marocani în Comunitatea Autonomă
Ceuta. Și nu numai. uitând cine sunt, de unde au venit, când au
venit și cum trăiesc ei înșiși. Acum toată lumea a devenit
„expertă” în geopolitică și, da, rețelele sociale sunt
împânzite de discursuri ale românilor care locuiesc în Spania sau
care sunt doar în trecere și își dau cu părerea, copiind și
lipind texte pe Facebook… împotriva imigranților fără acte,
nelegalizați. Sunt încrâncenați, aș putea spune. Orice discurs
în favoarea oamenilor înfometați care încearcă să treacă o
frontieră fără documente îi deranjează. Cetățenii mobili
români din Spania, cei la care mă refer (nu toată comunitatea,
fără îndoială), au devenit supărați, îmbufnați, se consideră
la alt nivel, vor doar să fie invitați la evenimente cu dress code,
să apară în fotografii, să se laude cu realizările fiecăruia.
Bine, acestea sunt și vremurile: de critică, infatuare, atac
permanent, iar toate aceste lucruri sunt rezultatele frustrării,
fără îndoială. Au uitat să fie solidari!
Direcția pro-europeană a Spaniei și lipsa unei politici UE de migrație
În
eventualitatea unor turbulențe politice majore, credeți că Spania
își va menține direcția și angajamentele majore luate la nivelul
UE, inclusiv în privința fondurilor de redresare și a politicilor
de migrație comunitară, sau riscă o derivă populistă?
Cum
am amintit, da, prin decret oficial s-a produs anunțul alegerilor
anticipate pentru data de 29 noiembrie 2026. Presiunea era foarte
mare! Dacă PSOE și Pedro Sánchez vor pierde aceste alegeri și se
va instala la putere Partidul Popular de dreapta, și dacă va
guverna cu partidul extremist VOX, este posibil să existe o derivă
populistă care va agrava situația la extrem. Dar, răspunzând la
întrebarea dvs., nu, nu cred. Spania a rămas ca o ultimă redută,
un ultim simbol al socialismului în UE, cu țări membre care au
guverne de dreapta, extremiste și periculoase pentru umanitate.
Spania, ca națiune, deși are o poziție geopolitică situată la
frontiera de sud a Europei și este oarecum periferică, are vocație
europeistă. Să ne amintim de guvernele lui Felipe González (de
stânga), care a realizat practic această politică socială, și
chiar de guvernul liberal al lui Mariano Rajoy. Când exista sistemul
bipartidist, lucrurile funcționau mai bine. Dar oricum ar fi, este
puțin probabil ca Spania să cadă într-o derivă populistă.
Spania este o țară care respecte angajamentele luate la nivelul UE,
în privința fondurilor mai ales!
Vorbiți
de conceptul „migrație comunitară”, referindu-vă la UE. UE nu
are o politică de migrație comunitară. Tratatul de la Maastricht,
deși are un pilon de politică internă care stabilește o politică
de migrație comunitară, nu a reușit să o construiască. Astfel
încât fiecare stat și-o stabilește. Observați ce se întâmplă
în Italia: solicită control la frontieră cetățenilor spanioli,
cu un guvern extremist, cum bine cunoaștem. Începând cu 6
octombrie (apare în Buletinul Oficial al Statului), însă, și
Spania impune cetățenilor italieni același control frontalier.
Criza din Ceuta, fenomen umanitar sau instrumentalizare?
Afluxul
masiv de zeci de mii de migranți care au trecut recent granița în
enclava spaniolă Ceuta a readus în prim-plan o criză de tipul
celei din 2015. Este vorba doar despre un fenomen umanitar disperat
sau despre o instrumentalizare politică a frontierelor, iar Spania a
devenit punctul cel mai slab al Europei?
Ca
cercetător în geografie umană și geopolitică, evaluez acest
episod ca pe un episod umanitar, nicicum ca pe un incident
internațional. Nimeni din mediul academic sau de cercetare nu
consideră altă ipoteză. Ceuta și Melilla sunt comunități
autonome spaniole. Dacă ne întoarcem în trecut spre istorie,
Melilla este spaniolă din 1497, iar Ceuta din 1668 (după ce a
aparținut Portugaliei din 1415 și s-a unit cu Coroana spaniolă în
1580). Deci nu poate fi vorba de un atac al statului spaniol din
partea Marocului, care a avut mereu o relație foarte cordială,
relație economică inclusiv cu Marocul, în cadrul relațiilor
bilaterale, dar și în cadrul Politicii de Vecinătate a UE, din
care face parte Marocul.
În
consecință, revenind la mine și la mediul de cercetare, nu
consider că este vorba de o invazie, ci de un fenomen într-adevăr
important al încercării de supraviețuire a tineretului din Maroc.
Deși, după datele oficiale, 72.000 de persoane au intrat ilegal în
peninsulă, știm însă foarte bine că deja mai bine de 8.700 de
persoane s-au întors în Maroc, și în fiecare zi se întorc cam
900 de persoane de bunăvoie. Și după surse recente, toți vor fi
evacuați. Minorii se află în prezent în centre de adăpost (ca
niște închisori de fapt) provizionale, tabere improvizate,
așteptând să fie derivați pe teritoriul Spaniei, în diferite
orașe. Consider că Europa nu a acționat în favoarea Spaniei. Și
nimeni nu a făcut-o. Niciun stat membru. S-au limitat să acuze.
General în rezervă, atac dur la adresa Armatei Române: „MOBEX, o activitate de PR”. Rezerva îmbătrânită și armele vechi, probleme ignorate Solidaritatea europeană
Premierul
Pedro Sánchez a acuzat recent lipsa de solidaritate a altor state
membre UE în gestionarea situației de la Ceuta. Credeți că Spania
este lăsată singură să suporte șocul migrației din Africa de
Nord sau politicile guvernamentale de la Madrid au trimis semnale
greșite partenerilor europeni și Marocului?
Premierul
Sánchez are dreptate, da, Spania a fost lăsată singură în fața
acestui fenomen. Nu, nu au fost trimise semnale greșite. Atât UE,
cât și celelalte state europene luate în parte au știut și știu
cum se trăiește în acea țară, în Maroc. De fapt, cum se
trăiește în întregul Sud Global. Dar este mai ușor să întorci
spatele, cum au făcut-o și cu episodul Siria (2016), când au
abandonat… Când au semnat „Pactul Rușinii” cu Turcia pentru
ca toți migranții fără documente să fie opriți în această
țară. Acest fapt s-a întâmplat acum zece ani și acest lucru se
întâmplă și acum, după zece ani. Este realitatea pură. UE nu a
acționat pentru că nu are o politică de migrație comună, și mai
ales când observă un guvern cu un premier care nu este
extremist, cu viziuni diferite, proumanitare. Da, este mai simplu să
abandonezi când vezi o țară la periferia Europei care nu se
aliniază politicii agresive și neoliberale cu ușurință.
Uitați-vă ce se întâmplă în Germania, în Franța, în
Italia… Ce așteptări să aibă premierul Sánchez de la o
Europă în derivă? Ce așteptări să avem noi, spaniolii?
Regimul
socialist condus de Pedro Sánchez se află sub o presiune uriașă,
fiind contestat atât pentru modul în care gestionează crizele
migratorii și relațiile diplomatice delicate, cât și pentru
compromisurile politice interne făcute pentru menținerea la putere.
Cum vedeți bilanțul acestei etape socialiste? A adus ea stabilitate
sau a adâncit polarizarea societății spaniole?
Dacă
mă refer la bilanțul acestei etape socialiste, aș putea spune că
este negativ, desigur, datorită polarizării globale. Dar cred că
bilanțul ar fi fost negativ și în cazul în care ar fi condus
partidul de dreapta. Nu avea cum să aducă la o stabilitate,
deoarece niciun stat la ora actuală nu este stabil. Priviți harta
geopolitică a lumii. Care stat este stabil într-un context belic
care are profunde repercusiuni în criza economică, a lipsei de
locuințe, a inflației, a lipsei locurilor de muncă? Lumea s-a
schimbat, a dispărut clasa medie, trăim cu toții pe muchie de
cuțit, între o clasă superioară cu salarii enorme care își
permit, cel puțin aici în Spania, să aibă două sau trei
reședințe, și oameni care abia își permit să mănânce și
trăiesc în frig iarna și fără aer condiționat la 40 de grade
vara, cel puțin în Spania. Dar repet, același lucru l-am trăit în
Spania și cu partidul de dreapta (Partido Popular); nu este ceva
nou, deși lumea este în continuă transformare și polarizare.
Perspective electorale și concluzia unei vieți de luptă și cercetare
Având
în vedere instabilitatea cronică din parlament, tensiunile
teritoriale și nemulțumirea publică tot mai vizibilă față de
politicile guvernamentale, cât de aproape este Spania de un punct de
ruptură politică? Vedeți posibilitatea ca aceste anticipate să
redeseneze complet harta politică a ibericilor, aducând o turnură
conservatoare sau suveranistă?
Da,
este posibilă o revenire a Partidului Popular de dreapta (în
ultimele sondaje are un 14,6% de avantaj deocamdată). Dar revenirea
dreptei la putere va adânci și mai mult această polarizare. Iar
dacă va ajunge să guverneze cu VOX, dreapta extremistă (și așa
va fi pentru a întruni numărul de voturi), va crea o politică
conservatoare extremistă. În ceea ce privește migrația, va urma
un proces global de excludere a tuturor migranților. Cei fără
documente vor fi dați afară, iar cei cu acte în regulă vor fi
utilizați ca mână de lucru ieftină. Mai mult ca niciodată. Un
adevărat pericol: „Spania este pentru spanioli” sau „Spaniolii
sunt discriminați în propria lor patrie” sunt lozincile
partidului VOX de extremă dreaptă, care desigur va intra în
coaliție cu Partidul Popular condus de Alberto Núñez Feijóo.
Cum
spuneam mai sus, Spania a rămas cam singura țară de stânga din UE
în care oamenii din afară sunt bine primiți, în sensul că nimeni
nu îi dă afară, în ciuda unei opoziții acerbe.
Ca
cercetător în geografie umană, sper totuși să se prezinte la
urne oamenii în masă, și tineretul în special, și să aleagă de
partea egalității și a justiției, într-o lume crudă, lipsită
de umanism și de bunătate. Da, de conceptul de a fi bun, empatic,
primitor.
Până
pe 29 noiembrie mai există timp ca acest guvern, deși dizolvat, să
acționeze cu reforme în favoarea societății spaniole și a
migranților. Spre exemplu, chiar dacă în ultimul Consiliu de
Miniștri nu a fost aprobată Legea Locuințelor, pe 7 octombrie s-a
aprobat cu Parlamentul dizolvat, prin „Diputación Permanente”
(un organ legislativ care permite aprobarea legilor), un decret-lege
(Real Decreto) în favoarea locuințelor. Această lege (care va
intra în vigoare în 30 de zile) va garanta populației dreptul la o
locuință demnă pe care să o poată plăti. Și decesul femeii de
87 de ani care a fost scoasă cu forța din domiciliul dumneaei
pentru că nu putea plăti casa poate aduce o undă de speranță
Partidului Socialist, deși continuă să conducă în sondaje
Partidul Popular de dreapta.
Cum
ați aprecia mandatul lui Sánchez și rezultatele guvernării sale?
Discursul
premierului Sánchez este poate idealist într-o lume inumană,
polarizată, dar se referă la migranți ca la niște persoane care
își doresc un trai mai bun. Este un premier care a avut mereu darul
să liniștească populația, chiar și pe vremuri de pandemie, când
stăteam cu toții speriați în case, cu teama morții pe umeri, sau
în primii ani ai războiului de la frontiera din Estul Europei, când
apărea zilnic la televizor să liniștească populația.
Ca
cercetător în geopolitică și geografie umană, îl admir. Și
admir decizia pe care a luat-o, pentru că în viață intervin
momente critice în care trebuie să evaluezi riscul și să îl
accepți. Și dumnealui, acum, riscă. Dar acționează corect! Acum
schițează o campanie electorală în favoarea oamenilor! Este uman
ceea ce face, cum umană era Spania, sau cel puțin așa o percepeam
eu, tânără fiind, în anul 1992, pe 7 noiembrie, când i-am pașit
pragul pentru prima dată. Și Spania nu m-a dat afară, deși nu
mi-a făcut niciun „cadou” în acești 34 de ani. Mi-am câștigat
dreptul să fiu spaniolă îndeplinind legea: zece ani în regulă
pentru a solicita cetățenia spaniolă și 3 ani de așteptare
pentru a o obține. Fără căsătorie pentru a obține acest statut.
Și pierzând patria mea, România. Am suferit enorm, ani la rând,
fără acte care să îmi permită cotizarea la asigurarea socială.
Până nu am obținut cetățenia spaniolă, nu am avut o clipă de
liniște. Dar am construit: o teză de doctorat, multe șederi în
SUA, în lume, un contract de excelență „Ramón y Cajal”, un
post de cercetător titular la cea mai importantă instituție de
cercetare din Spania, 207 publicații științifice, opt cărți de
autor, în definitiv, o carieră. Fără sprijin. Nici nu l-am
căutat, nu l-aș fi acceptat! Și scriu cu modestia care mă
caracterizează. Și mai cred, și știu, că nu sunt singură, că
fiecare migrant sau cetățean mobil român construiește: un
restaurant, o carieră de avocat, un salon de înfrumusețare, un
cabinet stomatologic, o patiserie, și aș putea continua.
Important
este ca, atunci când construiești un edificiu, adică o viață,
când o iei de la zero, să nu îți pierzi busola cu care ai plecat
de acasă. În cazul meu? 34 de ani de luptă frumoasă pentru o
cauză: cercetarea la cel mai înalt nivel. Spaniolă fiind, pe 29
noiembrie 2026 voi vota egalitatea între oameni. Adevărul!
\n const _iprc = performance.now();\n\u003C/script>\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\”>\nconsole.log(\”*** cookieconsent done:\”, Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000);\n gtag(‘event’, ‘cookieconsent’, {\n name: ‘load’,\n value: Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000\n });\n\u003C/script>\n\u003C!– END PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”//a.teads.tv/page/99553/tag\” async=\”true\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cdiv data-ad=\”adevarul.ro_728x90_sticky_display_bottom_adevarul_bottom_center_leaderboard\” data-devices=\”m:0,t:1,d:1\” class=\”demand-supply\”>\u003C/div>\n\n{{#if context.content}}\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”https://cnt.trvdp.com/js/1544/6545.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\n{{/if}}\n\n\n”,”html_mobile”:”\n\n\n\u003C!– CHECK PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\u003Cscript>\n const _iprc = performance.now();\n\u003C/script>\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\”>\nconsole.log(\”*** cookieconsent done:\”, Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000);\n gtag(‘event’, ‘cookieconsent’, {\n name: ‘load’,\n value: Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000\n });\n\u003C/script>\n\u003C!– END PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\n\u003Cscript\n class=\”optanon-category-C0004\”\n type=\”text/plain\”\n src=\”//a.teads.tv/page/99553/tag\”\n async=\”true\”\n>\u003C/script>\n\n{{/unless}} \n\n\u003Cdiv\n data-ad=\”adevarul.ro_sticky_mobile_bottom\”\n data-devices=\”m:1,t:0,d:0\”\n class=\”demand-supply\”\n>\u003C/div>\n\n{{#if context.content}} \n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”https://cnt.trvdp.com/js/1544/6545.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n{{/if}}\n\n”},”updated_at”:”2025-11-01T11:31:21.462Z”},”AdPosition_head”:{„data”:{„custom_fields”:{},”for_desktop”:true,”for_mobile”:true,”html_desktop”:”\u003Cmeta name=\”profitshareid\” content=\”934cd37887433d585a2a227ef0576fcc\” />\n\n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://widgets.adh.reperio.news/adevarul.ro/the-future-is-now-2026/embed.js\”>\u003C/script>\n\n{{#if context.content}}\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://jsc.mgid.com/site/960965.js\” async>\u003C/script>\n\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\”>\n (function () {\n if (document.location.pathname.indexOf(„https://adevarul.ro/ghid-de-cumparaturi”) === 0) {\n return;\n }\n\n const s = document.createElement(\”script\”);\n s.src = \”https://srv.divee.ai/storage/v1/object/public/sdk/divee.sdk.latest.js\”;\n s.setAttribute(\”data-project-id\”, \”4428864e-2da6-4fef-a83c-c16c2dfe86d9\”);\n s.async = true;\n document.head.appendChild(s);\n })();\n\u003C/script>\n\n\n\n\n\n{{/if}}\n\n\u003Cscript>\n window.teads_analytics = window.teads_analytics || {};\n window.teads_analytics.analytics_tag_id = \”PUB_26459\”;\n window.teads_analytics.share = window.teads_analytics.share || function() {\n ;(window.teads_analytics.shared_data = window.teads_analytics.shared_data || []).push(arguments)\n };\n\u003C/script>\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://a.teads.tv/analytics/tag.js\”>\u003C/script>\n\n\n{{#unless context.features.nolivesupply}}\n\u003Cscript async data-cfasync=\”false\” type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://live.demand.supply/up.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js?client=ca-pub-3345426167175409\” crossorigin=\”anonymous\”>\u003C/script>\n\n \u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://terrific.live/terrific-sdk.js\” storeid=\”iN6X0VPTDIicsVPKX6p0\”>\u003C/script>\n\n{{/unless}}\n\n\u003Cstyle>\n.google-adposition > div {\n flex-grow: 1;\n}\n\n.google-adposition:has(iframe) {\n background-image: none !important;\n}\n\n.menu-fixed .menu .headContainer .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\narticle header .title .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\n#onetrust-banner-sdk #onetrust-accept-btn-handler {\n margin-bottom: 10px;\n }\n\n #onetrust-banner-sdk #onetrust-reject-all-handler {\n visibility: hidden;\n }\n\n\u003C/style>\n\n \u003C!– Facebook Pixel Code –>\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0002\”>!function(f,b,e,v,n,t,s){if(f.fbq)return;n=f.fbq=function(){n.callMethod?n.callMethod.apply(n,arguments):n.queue.push(arguments)};if(!f._fbq)f._fbq=n;n.push=n;n.loaded=!0;n.version=’2.0′;n.queue=[];t=b.createElement(e);t.async=!0;t.src=v;s=b.getElementsByTagName(e)[0];s.parentNode.insertBefore(t,s)}(window,document,’script’,’https://connect.facebook.net/en_US/fbevents.js’); fbq(‘init’, ‘1346397800155390’); fbq(‘track’, ‘PageView’);\u003C/script>\u003Cnoscript> \u003Cimg height=\”1\” width=\”1\” src=\”https://www.facebook.com/tr?id=1346397800155390&ev=PageView&noscript=1\”/>\u003C/noscript>\u003C!– End Facebook Pixel Code –>\n\n\u003C!– alternativeAds –>\n”,”html_mobile”:”\u003Cmeta name=\”profitshareid\” content=\”934cd37887433d585a2a227ef0576fcc\” />\n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://widgets.adh.reperio.news/adevarul.ro/the-future-is-now-2026/embed.js\”>\u003C/script>\n\n{{#if context.content}}\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://jsc.mgid.com/site/960965.js\” async>\u003C/script>\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\”>\n (function () {\n if (document.location.pathname.indexOf(„https://adevarul.ro/ghid-de-cumparaturi”) === 0) {\n return;\n }\n\n const s = document.createElement(\”script\”);\n s.src = \”https://srv.divee.ai/storage/v1/object/public/sdk/divee.sdk.latest.js\”;\n s.setAttribute(\”data-project-id\”, \”4428864e-2da6-4fef-a83c-c16c2dfe86d9\”);\n s.async = true;\n document.head.appendChild(s);\n })();\n\u003C/script>\n\n{{/if}}\n\n\u003Cscript>\n window.teads_analytics = window.teads_analytics || {};\n window.teads_analytics.analytics_tag_id = \”PUB_26459\”;\n window.teads_analytics.share = window.teads_analytics.share || function() {\n ;(window.teads_analytics.shared_data = window.teads_analytics.shared_data || []).push(arguments)\n };\n\u003C/script>\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://a.teads.tv/analytics/tag.js\”>\u003C/script>\n\n{{#unless context.features.nolivesupply}}\n\u003Cscript async data-cfasync=\”false\” type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://live.demand.supply/up.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://terrific.live/terrific-sdk.js\” storeid=\”iN6X0VPTDIicsVPKX6p0\”>\u003C/script>\n\n{{/unless}}\n\u003Cstyle>\n\n.google-adposition:has(iframe) {\n background-image: none !important;\n}\n\n.menu-fixed .menu .headContainer .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\narticle header .title .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\n#onetrust-banner-sdk #onetrust-accept-btn-handler {\n margin-bottom: 10px;\n }\n\n #onetrust-banner-sdk #onetrust-reject-all-handler {\n visibility: hidden;\n }\n\u003C/style>\n”},”updated_at”:”2026-10-12T08:27:56.045Z”}},”last_changed”:”2026-10-13T17:57:08.362Z”,”page”:{„created_at”:”2026-09-01T11:41:23.049Z”,”created_by”:1,”custom_fields”:{},”domain”:”adevarul.ro”,”id”:99,”last_published_at”:”2026-09-01T11:41:24.572Z”,”name”:”Content layout (article)”,”published”:1,”s3_hash”:”a5e0764cf3bce051367545eab1538b4619e8ecb9″,”slug”:null,”title”:”Content layout”,”type”:”layout”,”updated_at”:”2022-07-21T08:27:20.732Z”,”version_id”:272},”path”:”/securitate-si-aparare/spania-fierbe-chirii-uriase-saracie-si-furie-2563527.html”,”pathArray”:[„”,”securitate-si-aparare”,”spania-fierbe-chirii-uriase-saracie-si-furie-2563527.html”],”type”:”content”,”url”:”https://adevarul.ro/securitate-si-aparare/spania-fierbe-chirii-uriase-saracie-si-furie-2563527.html”,”features”:{},”query”:{},”domain_config”:{„MISC”:{„logo”:{„width”:320,”height”:50}},”SYSTEM_TAGS”:[„noads”,”nocomments”,”sex”,”advert”,”advertorial”,”video”,”galerie”,”live”,”foto”,”exclusiv”,”analiza”,”interviu”,”reportaj”,”breaking news”],”default”:{„lang”:”ro”,”domain”:”adevarul.ro”,”alternateDomain”:”adevarul-ro.adh.reperio.news”,”friendlyName”:”Adevărul”,”logoURL”:”https://adevarul.ro/favicon-144-precomposed.png”}},”client”:{„is_mobile”:false}}