- Jean-Pierre Papin, 62 de ani, un supergolgheter al fotbalului francez, a trăit trei perioade dramatice.
- Două în copilărie și adolescență, a treia ca adult, cea mai dureroasă: fiica sa născută cu leziuni cerebrale și autism. Emily are acum 36 de ani.
Adaugă GOLAZO.ro la favorite
Jean-Pierre Papin este unul dintre cei mai valoroși atacanți ai istoriei fotbalului francez.
A jucat la Marseille, Milan și Bayern, trei dintre cluburile carierei în anii 1980-1990, a câștigat 11 trofee, a înscris în total 402 goluri (inclusiv 30 pentru națională) și a cucerit Balonul de Aur, în 1991.
Într-un interviu emoționant pentru L’Equipe.fr, JPP vorbește și despre dramele vieții. Accidentul rutier, divorțul părinților și, cea mai mare suferință, afecțiunea fiicei Emily, născută cu leziuni cerebrale și autism.
Pentru ea, a creat fundația caritabilă „Neuf de Coeur”. De la numărul său, 9, din inimă, pentru copiii cu leziuni cerebrale.
Papin a fost lovit de mașină și aruncat 110 metri: „Ar fi trebuit să mor”
În primul rând, accidentul. După un antrenament, a fost izbit de o mașină chiar lângă teren. Avea doar 10 ani.
Papin era specialist în loviturile din foarfecă. Execuțiile erau numite de francezi „papinade”. Foto: Imago
„Ar fi trebuit să mor. De la punctul de impact până la locul în care am căzut erau 110 metri!”, și-a amintit el.
„M-am trezit a doua zi după operație, aveam «doar» un picior rupt”.
Am auzit o discuție între chirurg și mama. El a întrebat-o: «Ce vrea să fie fiul dumneavoastră când va fi mare?». Ea a răspuns: «Fotbalist». Doctorul a fost ferm: «Nu va mai juca niciodată fotbal». Primul lucru pe care l-am făcut când am început să merg din nou? Am tras într-o minge Jean-Pierre Papin, ex-jucător francez
Papin: „Am fost sfâșiat în copilărie. Nu mai suportam viața aceea”
După accident, drama familială. O lungă serie de momente dureroase, traumatizante.
„Am fost crescut de bunica paternă. Părinții mei au divorțat când aveam două luni.
Am fost sfâșiat în copilărie. Am stat cu bunica până la 12 ani. Apoi, mama m-a rugat să mă întorc și m-am dus să locuiesc cu ea. Nu eram fericit acolo, așa că am plecat la tatăl meu. După aceea, am revenit la mama. La 15 ani, a trebuit să fac o alegere și am plecat la Vichy (n.r. academia de juniori a federației franceze). Nu mai suportam viața aceea”.
Bunica mi-a spus ceva care nu numai că m-a zguduit profund, dar a devenit barometrul meu de-a lungul vieții: «Tatăl tău nu a făcut niciodată alegerile corecte, nu-l asculta!» Jean-Pierre Papin, ex-jucător francez
A adăugat: „E complicat pentru un copil într-o familie despărțită. Nu știi cine e implicat, ce se întâmplă sau cum… Te implici în probleme de adult.
Am fost de partea mamei. Trebuia să-l provoc pe tata, de fapt. De fiecare dată când aveam o alegere de făcut, mergeam să-l întreb cum ar proceda în acel caz. Și făceam opusul”.
„Psihiatrul ne-a zis că nu era nimic de făcut pentru Emily. Am plâns”
Povestea despre Emily, al doilea său copil (are cinci împreună cu soția Florence), este cea mai răvășitoare.
Fata lui cea mare s-a născut în 1990, cu leziuni cerebrale și autism. Acum are 36 de ani și, datorită sprijinului total al părinților, ea a depășit o mulțime de probleme de sănătate.
„Când eram la Bayern (n.r. 1994-1996), am avut cinci accidentări în opt luni. Și mi-a luat paisprezece luni să mă recuperez. Dar acesta nu a fost cel mai important lucru.
🚨 Jean-Pierre Papin 🇫🇷 : « C’EST ÇA, LA PLUS GRANDE VICTOIRE. » 🥹❤️
« Quand elle (Emily) était petite, elle était dans un autre monde.
𝗢𝗡 𝗟’𝗔 𝗥𝗔𝗠𝗘𝗡𝗘́𝗘. 𝗢𝗡 𝗟’𝗔 𝗥𝗔𝗠𝗘𝗡𝗘́𝗘 𝗗𝗔𝗡𝗦 𝗡𝗢𝗧𝗥𝗘 𝗠𝗢𝗡𝗗𝗘. 𝗖’𝗘𝗦𝗧 𝗖̧𝗔, 𝗟𝗔 𝗣𝗟𝗨𝗦 𝗚𝗥𝗔𝗡𝗗𝗘 𝗩𝗜𝗖𝗧𝗢𝗜𝗥𝗘. 🥺
Sa mère a été prépondérante. Elle n’a jamais rechigné.
Imaginez une gamine qui n’a pas de coordination, il faut que tu lui fasses parcourir une échelle suspendue. 𝗢𝗻 𝘀𝗲 𝗱𝗶𝘀𝗮𝗶𝘁 𝗾𝘂𝗲 𝗰’𝗲́𝘁𝗮𝗶𝘁 𝗶𝗺𝗽𝗼𝘀𝘀𝗶𝗯𝗹𝗲. C’était un exercice imposé par le programme, on devait le valider. 𝗘𝗹𝗹𝗲 𝗱𝗲𝘃𝗮𝗶𝘁 𝗮𝘂𝘀𝘀𝗶 𝗽𝗮𝗿𝗰𝗼𝘂𝗿𝗶𝗿 𝟯 𝗸𝗶𝗹𝗼𝗺𝗲̀𝘁𝗿𝗲𝘀 𝗽𝗮𝗿 𝗷𝗼𝘂𝗿 𝗲𝗻 𝗿𝗮𝗺𝗽𝗮𝗻𝘁.
Dans notre maison de Munich, il y avait un sous-sol, de presque 40 mètres sur 30. On a construit un chemin avec du parquet : Emily suivait ses petites soeurs (Aurélie et Laura), ça la stimulait.
𝗢𝗻 𝗮𝘃𝗮𝗶𝘁 𝘂𝗻𝗲 𝘃𝗿𝗮𝗶𝗲 𝗲́𝗾𝘂𝗶𝗽𝗲 ☺️. »
(@lequipe)
— BeFootball (@_BeFootball) October 16, 2026
Numai Emily conta. A trebuit să fac o alegere: cariera sau fiica mea. Nu a fost nevoie să mă gândesc de două ori, am ales varianta corectă”, a spus el pentru L’Equipe.
„Știam că e bolnavă încă de la Marsilia, unde s-a născut. Când Emily avea zece sau unsprezece luni, eu și Florence ne-am dat seama că exista o problemă cu dezvoltarea ei.
Psihiatrul pediatru care a consultat-o ne-a zis că nu era nimic de făcut, că trebuia să o internăm într-o instituție specializată și să venim să o vedem în weekenduri. Practic, să uităm de ea”.
Ne-am trezit în stația de autobuz de lângă spital. Singuri. Am plâns, ne-am îmbrățișat strâns. Disperarea a durat trei minute. Ne-am uitat unul la altul și ne-am spus că vom lupta pentru fiica noastră Jean-Pierre Papin, pentru L’Equipe
Recuperarea lui Emily Papin: „Grila era goală în cazul ei. Acum lipsesc patru căsuțe”
Șansa lui Emily a fost tratamentul făcut în SUA. „Am descoperit un program în Statele Unite numit patterning. Și norocul meu, în cele din urmă, a fost să mă accidentez la Munchen.
Coperta de sâmbătă din L’Equipe: „Emily, cea mai mare victorie a mea”
Am cerut permisiunea clubului să plec acolo, în Philadelphia. Am mers o săptămână cu Florence ca să aflăm mai multe despre program. În timpul acelor paisprezece luni de accidentare, am putut să fiu alături de Emily”.
În ce consta acel program? „Doctorii ne informau, ne arătau exercițiile și trebuia să ne întoarcem în fiecare an.
În Philadelphia, pentru prima dată, am primit un diagnostic. Un diagnostic teribil”.
În grila lor, există treizeci și cinci de căsuțe care corespund celor cinci simțuri și celor șapte etape de dezvoltare. Completând această grilă pentru prima dată, am realizat că Emily bifa doar opt din treizeci și cinci de căsuțe. Grila era practic goală în cazul ei Jean-Pierre Papin, pentru L’Equipe
Situația s-a schimbat enorm după mai mult de trei decenii: „Astăzi, din cele treizeci și cinci de căsuțe, poate că lipsesc patru: nu vorbește, nu aleargă la sută la sută…”.
Papin: „Am adus-o înapoi în lumea noastră. Cea mai mare victorie”
Emily este marea realizare a lui Jean-Pierre. „Când era mică, era într-o altă lume. Am adus-o înapoi. Am adus-o înapoi în lumea noastră. Aceasta este cea mai mare victorie. Mama ei a fost esențială. Nu s-a plâns niciodată.
Imaginați-vă o fetiță fără coordonare: trebuie să o faci să alerge pe o scară suspendată. Ni se părea imposibil. Era un exercițiu impus de program, trebuia să-l trecem.
De asemenea, trebuia să se târască trei kilometri pe zi. În casa noastră din München, exista un subsol, aproape 40 de metri pe 30. Am făcut o alee cu parchet: Emily le urma pe surorile ei mai mici Aurelie și Laura, asta o stimula. Am avut o adevărată echipă”.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport