22 Octombrie 2026, 19:29
Ilie Toma

Acum două zile publicam o ştire prin care anunţam că o companie din China a dat startul producţiei de serie a bateriilor cu stare solidă pe aceeaşi linie cu cele litiu-ion, graţie unei soluţii simple de inginerie, a unui electrolit eutectic, care e introdus în formă lichidă în etapa producţiei şi se solidifică imediat după asta, rezolvând astfel o mare parte din provocările acestui tip de baterii. Mai spuneam atunci că bateriile cu stare solidă, atât de aşteptate în ultimii vreo 4-5 ani şi considerate a fi „fără 5 minute gata” ca şi tehnologie, ajung în sfârşit să se materializeze în producţia realistă, chiar dacă unii parametri promişi fie s-au mai temperat între timp, fie au fost devansaţi de bateriile obişnuite LFP sau NMC. Ei bine, China nu a plecat foarte departe înainte, fiind acum ajunsă din urmă de Franţa. Compania franceză Saft, deţinută de TotalEnergies, a anunţat startul producţiei de serie a bateriilor cu stare solidă şi semisolidă la fabrica sa din Bordeaux, cu inginerie atât de avansată, încât le va permite să ajungă pe avioane.

E un anunţ surprinzător, întrucât faptul că Saft dezvoltă baterii cu stare solidă era oarecum cunoscut în industrie, dar nu se credea că un produs de serie poate veni atât de repede. Acum, însă, Saft anunţă inaugurarea unor linii de producţie cu ciclu complet în Franţa. Iar când spunem ciclu complet, avem în vedere problema pe care o enunţăm adeseori în cazul fabricilor de baterii din Europa, când acestea sunt anunţate că produc baterii, dar adeseori fie produc doar carcasele şi fac integrarea, ca în cazul fabricii recente a celor de la BMW, fie produc celule, dar o fac pe bază de catozi şi anozi importaţi, eventual din China. Noua fabrică Salt din Franţa îşi produce propriii catozi şi anozi, propriul electrolit, şi tot ea face împachetarea componentelor în celulele finale. Iar asta e remarcabil şi merită o atenţie mult mai profundă.

La fel de impresionant e că Saft va produce efectiv două tipuri de baterii — una cu stare solidă, unde electrolitul e solid, pe bază ceramică, şi alta cu stare semisolidă, în care electrolitul e un polimer uşor hidratat, mai apropiat de consistenţa unui gel.

Compania franceză e încă rezervată în a divulga toate detaliile noilor baterii, dar a permis jurnaliştilor francezi să intre în incinta fabricii sale şi să asiste la procesul de producţie a noilor baterii, demonstrându-le celulele acestora. Bateria cu stare semisolidă are litiu metalic în componenţa anodului său, după cum au descoperit jurnaliştii francezi, iar cea cu stare solidă pare să aibă o consistenţă similară.

Compoziţia exactă a catodului a rămas neconfirmată, dar francezii spun că utilizează un proces de fabricare uscată a acestora, în cuptoare speciale uscate, fără solvenţii şi temperaturile mari necesare în procesele convenţionale, iar asta aduce un impact major în amprenta de emisii a întregului proces, reducând cu 40% emisiile asociate în cazul noilor baterii, în comparaţie cu cele obişnuite litiu-ion NMC.

Electrolitul solid e unul anorganic sulfidic, fiind o variaţie avansată a electroliţilor pe bază ceramică, pe care-i încearcă multe echipe ce sondează bateriile cu stare solidă. Aceşti electroliţi cu conductivitate bună la temperatură ambientală normală, dar sunt vulnerabili la umiditate şi la vibraţii ce pot duce în timp la reducerea conectivităţii cu electrozii — o problemă despre care spunem des că e una din cele mai mare la bateriile cu stare solidă, şi care are de obicei ca rezolvare producţia cu presiune mecanică uriaşă şi încapsularea celulei cu presiune internă mare, pentru a menţine fizici lipiţi electrozii de electrolit.

Deci, partea bizară e că Saft nu anunţă că ar fi rezolvat cumva această problemă în producţia de serie, cum au făcut-o chinezii, explicând clar ce au făcut cu electrolitul lor. Francezii nu spun cum au rezolvat problema, deşi documentele lor interne anterioare raportau probleme majore în testarea celulelor cu aceeaşi tehnologie, unde celulele cu presiune mare îşi păstrau 95 mAh/g de capacitate specifică, în timp ce cele fără presiune mare mai păstrau doar 20 mAh/g. Am studiat şi alte raportări ulterioare de experimente şi am observat că inginerii Saft începuseră să raporteze conectivitate mai bună şi mai bine menţinută la electroliţi cu conţinut ridicat de materiale sulfidice. Iar întrucât electrolitul anunţat acum e exact de acest timp, tindem să credem că asta a şi fost soluţia găsită de francezi — mai mult sulf în componenţă, în combinaţie cu presiune mare la producţie.

La fel de curios e că francezii nu anunţă niciun parametru de încărcare ultrarapidă în mod direct, însă anunţă densităţi energetice de 380-440 Wh/kg atinse deja acum, cu o ţintă de 500 Wh/kg foarte curând. Densitatea e una excelentă, or, o baterie de 100 kWh ar cântări doar 227 kg la o densitate de 440 kWh.

Foto: CEO-ul Saft, Cedric Duclos, la inaugurarea liniilor de producţie

Cifrele sunt apropiate, dar uşor mai mici, pentru bateria cu stare semisolidă, iar aceşti parametri anunţaţi sunt peste reperele din industrie. Chiar şi chinezii de acum două zile anunţau 260-360 Wh/kg iniţiali, cu o ţintă de 480 Wh/kg în viitor. Deci, aparent francezii de la Salt au reuşit să atingă cifre comparabile, ba chiar uşor superioare faţă de ceea ce au atins chinezii.

Iar partea poate cea mai curioasă e că noile baterii au fost livrate companiei franceze Safran, producătoare de diverse componente de aviaţie, pentru a fi testate pentru integrarea pe avioane. Testele se vor concentra iniţial pe bateriile cu stare semisolidă, vizând avioanele hibride şi electrice şi alte vehicule pentru industria aerospaţială, iar acesta fapt ar fi posibil datorită stabilităţii termice a noilor baterii şi a puterii mari de descărcare, exact parametrul pe care francezii evită deocamdată să-l anunţe direct. Un avion electric are solicitări imense de propulsie la decolare, însă, iar bateriile ar fi incompatibile dacă n-ar putea furniza o rată C foarte mare şi consistentă la descărcare şi încărcare.

Deci, toate astea ne fac să credem că bateriile au parametri excepţionali de buni, dar francezii nu se grăbesc să-i anunţe cu fanfaronadă, până la testări profunde şi validări, mai ales după experienţa ruşinoasă a celor de la Donut Lab din acest an. Francezii par să fi abordat calea de a construi linia de producţie, de a o demonstra pe viu, de a divulga iniţial doar date sumare, şi de a porni laudele abia după ce totul va fi validat în viaţa reală de Safran, unul din cei mai respectaţi producători din aviaţie din Europa. Iar Safran a confirmat demararea acestor livrări şi teste cu baterii Saft.

Foto: Noua linie de producţie Saft pentru baterii cu stare solidă din Franţa

Iar seriozitatea acestei lansări vine şi din faptul că Saft e un producător experimentat de baterii cu tehnologii mai uzuale, cu electroliţi lichizi, livrând baterii până şi pentru noile trenuri TGV. Saft livrează deja baterii cu compoziţie obişnuită Ni-Cd pentru avioane, pentru utilitatea obişnuită de la bord, dar şi litiu-ion pentru aplicări mai avansate, ba chiar şi pentru industria apărării. Deci, vorbim despre o companie franceză cu prezenţă şi experienţă industrială enormă, iar bateriile de până acum sunt validate şi apreciate. Prin urmare, inaugurarea unor noi linii de producţie a bateriilor cu stare solidă şi semisolidă în acest caz nu e doar un anunţ efemer cu rol de a încerca lucrurile, ci o afirmare clară a unei realizări tehnologice de care francezii sunt deja siguri. Iar asta înseamnă un nou impuls important pentru bateriile cu stare solidă, venit de această dată nu din China, ci din Europa.

3

7,632

Înapoi

ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT