Duminica, 25 Octombrie 2026, ora 18:35

1980 citiri

Peste 1.600 de cazuri de presupusă reîncarnare sub lupa științei. Cercetător: "Tiparul este real în date și nu este ușor de explicat"

Peste 1.600 de cazuri de presupusă reîncarnare sub lupa științei FOTO Pexels/ Trarete

Conceptul de reîncarnare și ideea că o parte din conștiința noastră ar putea supraviețui după moarte fizică rămân printre cele mai mari mistere ale umanității, stârnind deopotrivă fascinație și scepticism. Deși știința modernă nu are dovezi clare care să ateste că renașterea este reală, modul în care oamenii își experimentează credințele sau amintirile legate de vieți anterioare a devenit un subiect de cercetare academică riguroasă.

De mai bine de șase decenii, o echipă de specialiști analizează cazurile unor copii care descriu cu o precizie uimitoare detalii din biografia unor persoane decedate pe care nu aveau cum să le cunoască. Cel mai recent studiu realizat pe această uriașă bază de date scoate la iveală un fenomen statistic bizar, greu de explicat prin logica psihologiei convenționale, scrie sciencealert.com.

Saeedeh Sadeghi, cercetător în neuroștiințe cognitive la University of Virginia, împreună cu psihologul social Philip Cozzolino, au descoperit un tipar izbitor în cadrul unei analize extinse asupra a peste 1.000 de cazuri de presupusă reîncarnare. Datele analizate provin din arhiva Division of Perceptual Studies a aceleiași universități, unde cercetătorii investighează încă din anii 1960 așa-numitele cazuri de tip reîncarnare (CORT). Este vorba despre situații în care persoane, în special copii, par să raporteze amintiri și detalii din viața altcuiva.

În cazurile în care persoana decedată identificată a murit subit sau pe neașteptate, „timpul de pauză” – adică intervalul dintre decesul acesteia și nașterea copilului care își amintește viața respectivă – a fost semnificativ mai scurt decât în cazurile în care moartea nu a fost neașteptată. Descoperirile au fost publicate în revista Psychology of Consciousness: Theory, Research, and Practice.

Misterul celor 16 luni de pauză

Cercetătorii au analizat 1.678 de cazuri din arhivă în care investigatorii au reușit să identifice o persoană decedată ale cărei detalii biografice corespundeau cu afirmațiile colectate de la copii. În cele 1,319 cazuri care au avut date temporale disponibile, s-a descoperit că timpul mediu de pauză a fost de 16 luni.

Cu cât moartea fusese mai neașteptată – din cauza unui accident, a violenței sau a unei crize medicale bruște –, cu atât timpul de pauză a avut tendința să fie mai scurt. În cazurile de deces complet neașteptat, timpul mediu de pauză a fost de numai 12 luni, reflectând o reducere cu aproximativ 43% față de morțile cele mai anticipate, unde intervalul a fost de 21 de luni.

„Aceasta este cea mai mare cercetare sistematică de până acum asupra tiparelor temporale în amintirile raportate din vieți anterioare”, explică autoarea principală, Saeedeh Sadeghi. Ea adaugă că „cazurile individuale pot lăsa loc pentru interpretări diferite, dar tiparele dintr-un număr mare de cazuri sunt mult mai greu de explicat ca fiind exagerări, fantezii sau invenții”.

Dincolo de religie și convingeri sociale

Efectul s-a menținut chiar și atunci când cercetătorii au luat în calcul o serie de alți factori, cum ar fi calitatea informațiilor verificate, nivelul de acuratețe al declarațiilor copiilor, cunoștințele anterioare dintre familii, statutul social și credințele religioase.

„Efectul a rămas chiar și după ce am luat în considerare câțiva factori culturali și psihologici, iar el a fost de fapt mai puternic în familiile ale căror religii nu susțineau reîncarnarea”, spune Philip Cozzolino. Potrivit acestuia, „aceste rezultate nu sprijină ideea că convingerile sociale determină acest tipar”.

Anchetatorii au intervievat multiple surse pentru fiecare caz, inclusiv copilul, părinții, rudele apropiate, prietenii de familie și vecinii, evaluând dovezile pentru a explora explicațiile convenționale și posibilitatea unora anormale. Deși asocierea observată a fost modestă, circumstanțele morții explicând doar 2-3% din variația timpului de pauză, prezența tiparului rămâne greu de înțeles prin mecanisme psiho-sociale existente.

Tradițiile culturale și afacerile neterminate

Echipa de cercetare subliniază că descoperirea remarcabilă nu este aceea că circumstanțele morții prezic puternic timpul de pauză, ci faptul că le prezic deloc, în absența unui mecanism convențional stabilit. Multe tradiții culturale și religioase din lume tratează morțile neașteptate ca lăsând afaceri neterminate din partea celui decedat. În cadrul unor tradiții orientate spre reîncarnare – incluzând cadrele hinduise, budiste și indigene din America de Nord –, moartea abruptă sau prematură poate lăsa intenții, atașamente sau obligații nerezolvate, creând un impuls mai puternic spre renaștere.

Cercetătorii rămân agnostici în privința unui mecanism metafizic, datele fiind strict observaționale. „Ce pot spune este că tiparul este real în date și nu este ușor de explicat prin factorii culturali și psihologici pe care i-am examinat – ceea ce, pentru mine, este un motiv de a continua să căutăm, nu de a ne întoarce privirea”, concluzionează Saeedeh Sadeghi.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent