
29 Octombrie 2026, 23:16
Ilie Toma
Când vorbim de turbine eoliene, adeseori atenţia ce mai mare o au parametrii de putere ai unei turbine, dimensiunile palelor, diametru şi randamentul, iar dacă vorbim de operaţiunile de montare a lor de obicei macaralele beneficiază de cea mai mare atenţie, întrucât dimensiunile tot mai mari ale turbinelor fac ca macaralele să trebuiască să ajungă tot mai sus. Dar partea muncii manuale din spatele acestor procese e aproape total necunoscută. De curând, un tehnician montator de turbine eoliene a arătat cum se fixează palele unei turbine şi precizia necesară în operarea cu macaralele uriaşe, iar operaţiunea e de-a dreptul fascinantă.
În primul rând, şi aici e implicată o macara uriaşă, care trebuie să ridice pala la înălţimea nacelei, pentru a fi fixată. Turbinele eoliene de uscat au diametre uşor mai mici decât cele maritime, dar şi acestea au devenit uriaşe în ultimii ani.
O pală de turbină eoliană modernă de uscat, din clasa de 6-7 MW, are de obicei între 80 şi 90 metri lungime şi cântăreşte până la 30 de tone, doar o pală.
Ei bine, ştim cu toţii că palele sunt fixate cumva de zona centrală a rotorului, dar puţini ne-am întrebat vreodată cum anume are loc fixarea lor. Ei bine, totul se realizează prin prezoane uriaşe, multe la număr, amplasarea pe toată circumferinţa structurii. Acestea intră în orificiile speciale pregătite pentru ele de pe structura inelară internă a rotorului, după care sunt strânse.
Aceste prezoane par excepţional de mici în raport cu dimensiunea uriaşă a unei pale, iar dacă ne gândim ce forţe trebuie să susţină palele lungi, cu un braţ uriaş al forţei, e de-a dreptul incredibil că doar acele prezoane asigură susţinerea întregii structuri.
Dar e cât se poate de adevărat. Secretul e în aliajele şi duritatea lor, dar şi în numărul mare. În funcţie de modelul de turbină, o pală poate fi susţinută de un număr cuprins între 71 şi 128 prezoane, iar acestea pot fi de standarde cuprinse între M36 şi M42, unde M42 înseamnă diametru net de 42 mm. Deci, un singur prezon are 4,2 cm grosime.
O asemenea pală uriaşă poate genera în punctul de prindere o forţă de 260-290 kN doar prin gravitaţie. Momentul static maxim poate depăşi 6,7 MNm. Un singur prezon M42, însă, poate rezista la 1.000 kN, datorită aliajului şi grosimii sale. Desigur, asta nu însemnă că un singurul prezon poate susţine toată pala, pentru că ar apărea alţi vectori de forţă. Şi nici suma acestor prezoane nu generează o sumă simplă a capacităţii fiecăruia. Dar 70, 100 sau 128 de prezoane sunt calculate de obicei să reziste forţe de 3 ori mai mari împreună decât forţa teoretică maximă pe care o poate susţine turbina în vânturi maxime.
Pentru asta, e absolut crucial ca toate prezoanele să fie strânse cu aceeaşi forţă, or, altfel apar dezechilibre, care induc pre multă forţă unora şi mai puţină altora, iar asta duce l uzură şi oboseală accelerată a metalului, cu cedări în timp. Tocmai de asta, şi tehnicianul despre care vorbim azi, foloseşte un utilaj hidraulic care induce aceeaşi forţă tuturor prezoanelor.
E la fel de uimitor cu ce precizie operează macaraua atunci când ridică pala şi o apropie de punctele de prindere. Tehnicianul îi dictează efectiv centimetrii necesari şi direcţia operatorului de macara, iar acela, în ciuda dimensiunii uriaşe a utilajului său, poate sigura ceastă precizie. Urmează şi o reglare unghiulară şi totul e fixat cu precizie excepţională, mai ales dacă ne gândim la grandoarea acestor utilaje.
Iar munca acestui om e una care are loc la înălţime uriaşe, care necesită coordonare de echipă, cunoaştere şi responsabilitate enormă de a strânge fiecare prezon. Or, un singur prezon lăsat incorect poate compromite o turbină eoliană care costă câteva milioane de euro. E una din acele munci care nu se face la birou — dar e grea, puternică specializată, cu riscuri mari, dar şi foarte bine plătită.
Vezi totul în video-ul de mai jos.
2
10,782

GALERIE VIDEO (1 MATERIALE)
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT

