
3 Noiembrie 2026, 20:12
Ilie Toma
În lumea noastră tot mai tulburată încă se mai întâmplă proiecte ştiinţifice internaţionale, cu eforturi comune, pentru binele întregii umanităţi. ITER este un asemenea proiect rar, localizat în Franţa, acolo unde e în proces de construcţie cel mai mare reactor tokamak din lume, destinat studiului avansat al fuziunii nucleare, cu speranţa că acest rector va permite omenirii stăpânirea deplină a acestei tehnologii. Despre fuziune nucleară şi evoluţiile fascinante din acest domeniu din ultimii ani am scris în repetate rânduri, iar despre ITER spuneam acum doi ani că acesta e un proiect atât de grandios şi complex, încât construcţia lui, chiar dacă durează de foarte mult timp, nu va fi gata decât prin 2039. Totuşi, în ultimul an la ITER au avut loc evoluţii majore, cu transportarea succesivă, în mai multe operaţiuni, a celor mai mari componente ale viitorului tokamak. Iar de curând inginerii olandezi de la Mammoet şi cei francezi de la ITER au dezvăluit cum arată operaţiunile de transport agabaritic a componentelor pentru cel mai mare tokamak din lume.
Reamintim, fuziunea nucleară e procesul invers fisiunii folosite la centralele nucleare actuale, care nu generează materiale radioactive la finalul reacţiei. E un proces similar reacţiilor pe stelele din spaţiu, când atomii se contopesc în atomi noi, mai uşori decât suma greutăţilor anterioare, diferenţa de masă fiind eliberată sub formă de energie. Produsele rezultatele sunt inofensive din punct de vedere al radioactivităţii, iar randamentul reacţiei ar trebui să fie teoretic mai mare decât al fisiunii, cu condiţia că acea reacţie poate fi stăpânită la temperaturi uriaşe, de 100-200 milioane grade Celsius, la care are loc reacţia de fuziune. Cu câteva kilograme de combustibil, teoretic, s-ar putea produce electricitate pentru o ţară mică întreagă, în decursul unui an, fără deşeuri radioactive şi cu obţinerea efectivă a unei energii din belşug la final. Într-un articol de acum o lună noi foloseam datele dintr-o viitoare centrală electrică de fuziune, anunţate de ingineri şi calculasem, spre exemplu, că pentru a produce întreaga electricitate necesară României într-un an, de 50 TWh, cu acel reactor, ar fi nevoie de 1.068 kg de combustibil, faţă de 8-10 tone de combustibil nuclear îmbogăţit necesar centralelor actuale nucleare pentru aceeaşi cantitate de energie. Şi la final centrala actuală rămâne cu 8 tone de deşeuri radioactive, în timp ce centrala cu fuziune va avea produse inofensive, în mare parte heliu la final. E clar, deci, de ce miza pentru a ajunge la stăpânirea completă a fuziunii nucleare e atât de mare şi de ce atât de multe echipe de ingineri, fizicieni şi chimişti muncesc la ea în lume.
În iunie 2026, scriam că cel mai mare sistem de magneţi superconductori din lume, cu componente uriaşe ce însumează 10.000 tone, prinde formă la ITER. Vorbeam atunci despre exact aceleaşi componente uriaşe despre care vorbim şi azi, din perspectiva construcţiei lor inginereşti, şi spuneam că reactorul tokamak de la ITER include un solenoid central cu 6 module, 18 bobine toroidale uriaşe amplasate radial în jur, alte 6 bobine perpendiculare, poloidale, plus bobine mai mici de corecţie şi feedere. Tot acest sistem de magneţi va stoca în el o cantitate uriaşă de energie magnetică, de 51 GJ, echivalentul a 14,2 MWh şi aici vorbim doar de energia stocată în câmpul magnetic al rectorului. La asemenea dimensiuni şi cantităţi de energie, superconductivitatea devine practic obligatorie, pentru a elimina rezistenţa şi pierderile uriaşe.
În iunie, spuneam că a fost livrat şi solenoidul central al magnetului, produs în SUA; supranumit şi inima pulsantă a reactorului. Rolul acestui solenoid e crucial să iniţieze plasma şi să inducă şi curentul principal în plasmă pentru reacţia de fuziune. Fiecare din cele 6 module ale solenoidului cântăreşte 122 tone, fiind transportate prin operaţiuni agabaritice complexe pe mare şi pe uscat. În Franţa, de fapt, există o rută special adaptată, de 104 km, între portul Fos-sur-Mer şi sediul ITER din Cadarache, cu poduri consolidate şi totul pregătit pentru aceste transporturi mari.
Acest solenoid uriaş hexamodular, de peste 730 tone în masă totală, conţine cantităţi uriaşe de niobiu şi staniu, ca materiale superconductoare. În procesul de operare, aceste materiale vor fi răcite cu heliu până la o temperatură de -269°C pentru a obţine efectul de superconductivitate. Fabricarea acestui solenoid a durat 15 ani, fiecare din cele 7 module (6 de bază şi 1 de rezervă, ca piesă de schimb) având nevoie de 2 ani pentru producţie şi testare, la General Atomics, în California. Iar asta ne aminteşte de anvergura colosală a proiectului ITER şi de efortul internaţional centralizat aici.
Tot în iunie spuneam că şi mai multe din cele 18 bobine principale, în formă de D, începuseră a fi livrate, cu o greutate proprie de 330 tone fiecare şi o dimensiune de 17 metri înălţime şi 9 metri lăţime. Funcţia lor principală este să creeze câmpul magnetic toroidal, care obligă particulele încărcate din plasmă să urmeze traiectorii închise în tor, fără să atingă pereţii. Cele 18 bobine sunt plasate simetric radial, pe toată circumferinţa reactorului tokamak şi sunt construite dintr-o combinaţie de cupru şi material superconductor, bazat în mod similar pe niobiu şi staniu.
Ei bine, încă de atunci, din imagini, se puteau vedea platformele SPMT ale celor de la Mammoet, care realizau acele livrări. Între timp, toate bobinele au fost livrate, ultimele din ele ajungând în octombrie la ITER, iar acum aflăm că platformele SPMT folosite au fost din cele electrificate. O platformă SPMT e o structură multiaxială, formată efectiv din nişte blocuri cu roţi autopropulsate, viratoare. În funcţie de transportul şi greutatea misiunii, sunt conectate zeci de asemenea module, ca într-o construcţie Lego, fiind comandate la unison printr-un creier centralizat toate roţile devin şi motrice şi viratoare, iar unitatea de comandă ajustează uşor forţele şi gradele de virare pentru fiecare pereche de roţi. Mai mult decât atât, şi suspensia e ajustată individual pentru fiecare modul.
Doar că de obicei acele module îşi asigură forţa de propulsie prin motoare hidraulice, datorită faptului că modulul e conectat la un circuit hidraulic comun. Iar circuitul hidraulic e propulsat de un motor diesel de obicei, care ia rol de pompă hidraulică. La ITER, însă, nu se putea admite ca platformele propulsat diesel să pătrundă în interiorul camerelor curate, unde vor fi amplasate componentele reactorului. E un mediu protejat, aproape steril, iar particulele emise de motoarele diesel ar fi extrem de dăunătoare, cu toate filtrele posibile. Ar fi trebuit să se izoleze complet eşapamentele şi să se evacueze în exterior. Însă inginerii de la ITER n-au putut risca şi le-au cerut celor de la Mammoet să-şi electrifice cel puţin un set de platforme necesare transportării, cu baterii şi electromotoare. Şi anume astfel de platforme electricitate au fost folosite aici.
E curios că acum o lună scriam şi despre prima operaţiune de transport agabaritic din lume cu platforme multiaxiale alimentate electric a unui tub monopil de turbină eoliană. Acum putem înţelege că e vorba de aceleaşi platforme electrificate SPMT ale Mammoet, iar existenţa lor se datorează celor de la ITER, care au cerut asta.
Inginerii olandezi au dezvăluit că platformele electrice SPMT sunt necesare pentru poziţionarea cu precizie a bobinelor, după care acestea sunt preluate de o macara fixă încadrată în structura clădirii, proiectată şi instalată tot de ei. Acea macara preia bobina uriaşă şi o transportă în următoarea parte a halei pentru următoarele procese înainte de asamblare.
Inginerii au dezvăluit şi procesul de transport al vanei de vacuum, care stă în interiorul D-ului bobinelor. Aici va avea lor crearea şi menţinerea fuziunii, iar cerinţele faţă de curăţenia mediului la transportarea ei sunt şi mai stringente.
Şi, în vine, aceeaşi ingineri au dezvăluit şi zona unde toate aceste componente sunt ridicate şi asamblate în viitorul tokamak. Totul e uriaş, şi toate etapele par excepţional de grandioase. Dar, la construcţia celui mai mare tokamak din lume, nu putea fi altfel.
Vezi totul în video-ul de mai jos.
1
1,537

GALERIE VIDEO (1 MATERIALE)
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT

