13 Noiembrie 2026, 14:55
Ilie Toma

Bateriile cu stare solidă sunt una din tehnologiile care trebuiau să reprezinte un salt imens de care ar fi beneficiat în primul rând maşinile electrice, iar dezvoltarea acestora pare a fi „fără 5 minute” gata de vreo 10 ani încoace. De fapt există deja şi baterii cu stare solidă lansate în producţia de serie, dar acestea sunt fie foarte specializate, fie produse în partide mici şi mai limitate în parametrii lor faţă de ceea ce se promitea anterior. Iar promisiunile pentru aceste baterii erau uriaşe. Graţie electrolitului solid care le defineşte, în locul celui lichid clasic, acestea trebuiau să permită puteri mult mai mari de încărcare şi descărcare, să fie aproape lipsite de degradare în timp şi să, dacă tot n-au lichid între electrozii bateriei, care să-şi schimbe consistenţa la temperaturi joase, acestea trebuiau să poată opera aproape neschimbat şi la temperaturi foarte joase, de -30°C sau chiar mai puţin. Doar că azi aflăm despre o nouă baterie cu stare solidă lansată de renumita companie Quantum Scape, care poate funcţiona fără presiune, ceea ce constituie poate cel mai remarcabil lucru de aici, dar are parametri mult mai modeşti, dezamăgitori chiar.

Şi explicăm imediat de ce. Încă de acum un an, când inginerul şef Panasonic a ieşit public şi a spulberat speranţele pentru bateriile cu stare solidă aplicate în maşini, el explica foarte clar o mare provocare fizică a acestor baterii — păstrarea unui bun contact al electrolitului cu electrozii. Atunci când electrolitul e un lichid, acesta intră în mod natural în porii celor doi electrozi ai bateriei — anodul şi catodul şi păstrează un bun contact cu aceştia, iar astfel la încărcarea şi descărcarea bateriei ionii pot trece dintr-un electrod în altul. O baterie cu stare solidă are electrolit solid între anod şi catod, iar acesta nu are proprietăţi fireşti care să-i păstreze acest contact permanent cu cei doi electrozi. Asta face ca celulele cu stare solidă să aibă nevoie de presarea din exterior a anodului şi catodului, pentru a rămâne efectiv mai lipite de electrolitul solid dintre ele şi a păstra un bun contact cu acesta.

Şeful Panasonic mai spunea că această presiune mare necesară acestor baterii e o mare provocare şi în procesul de producţie, care impune operaţiuni cu forţe imense, dar cu precizie enormă, dar şi în exploatare, or, o maşină e supusă vibraţiilor permanente pe drumuiri, iar în procesul încărcării şi descărcări bateriile cu stare solidă îşi modifică uşor volumul, ceea ce determină mişcări interne şi toţi aceşti factori pot duce la pierderea conectivităţii ideale înainte ca bateria să ajungă la numărul de cicluri scontat, pierzându-şi din parametrii iniţiali.

Foto: Tatsuo Ogawa, CEO Panasonic Holdings Corporation şi CTO al grupului Panasonic

Tot anul trecut, o echipă de ingineri de la Universitatea Tehnică din Munchen (TUM) a publicat rezultatele unui studiu în care arătau că şi bateriile cu stare solidă sunt susceptibile la aceleaşi degradări similare prin formări de dendrite pe electrolitul solid, ca şi cele cu electrolit lichid. Iar asta spulbera o mare parte din avantajele bateriilor cu stare solid㠗 dacă riscul degradării e acelaşi, înseamnă că şi durata de viaţă nu va fi cu mult mai mare, iar puterea maximă de încărcare va trebui limitată în mod similar.

Ei bine, există şi elaborări în care unele companii au venit cu soluţia în care electrolitul solid să nu fie ceramic, cu un soi de material uşor flexibil, similar cauciucului, ca să ne putem imagina mai uşor. Iar această flexibilitate i-ar asigura păstrarea conectivităţii cu electrozii. Unele companii, precum GBT din China, au recurs la un electrolit eutectic profund, care e introdus lichid în celulă în momentul producţiei, dar se solidifică imediat după asta şi ia acele proprietăţi specifice uşor flexibile. Asta le-a permis celor de la GBT să dea startul producţiei de serie în octombrie 20206 a bateriei lor, pe o linie de producţie comună cu baterii obişnuite litiu ion şi probabil rămâne până în acest moment cea mai genială, simplă şi realistă soluţie.

Dar QuantumScape, compania despre care vorbim azi, e unul din veteranii acestei industrii, muncind la bateriile cu stare solidă de peste un deceniu, avându-l pe VW ca unul din primii acţionari. În ianuarie 2024, QuantumScape anunţa rezultatele testelor cu bateriile sale, menţionând că acestea rezistă 500.000 km sau 1.000 cicluri fără o degradare notabilă. În luna martie 2024 aceeaşi companie anunţa că a demarat producţia bateriilor de test şi a furnizat primele baterii cu stare solidă către producătorii auto, pentru ca aceştia să le poată testa pe modelele şi prototipurile lor. Tot atunci QuantumScape promitea producţia de serie până la finele aceluiaşi an, 2024.

Doi ani şi jumătate mai târziu, nu există niciun producător auto care să folosească baterii cu stare solidă de la QuantumScape, iar producţia de serie nu există nici azi. În iulie 2024, cei de la QuantumScape anunţau că vor licenţia grupul VW să producă baterii cu stare solidă pentru până la 1 milion de maşini electrice anual, fapt care trebuia să aibă loc prin compania PowerCo. Acest fapt trebuia să se întâmple pe parcursul anului 2025. Nici asta nu s-a întâmplat.

Totuşi, în februarie 2026 noi scriam că cei de la QuantumScape au inaugurat producţia pilot a bateriei lor cu stare solidă, dar detaliile din compoziţia acesteia aduc o mare dezamăgire. De ce? Pentru că aparent, presiunea din celulă nu era mare nici acolo, de doar 3,4 bari, faţă de valori cuprinse între 10 şi 50 de bari din alte celule cu stare solidă, dar secretul era că bateria de atunci; QSE-5, a celor de la QuantumScape, avea lichid în catod, numit catholyte. Deci, electrolitul era solid, dar lichidul era prezent în schimb în catod pentru a asigura conectivitatea. Vorbim despre un material catodic îmbibat în lichid, efectiv.

Ei bine, bateria despre care vorbim acum a celor de la QuantumScape, numită Osprey, e diferită, fiind în sfârşit una cu stare complet solidă, atât la electrozi, cât şi la electrolit. Şi marea uimire e că noua baterie operează fără presiune adiţională necesară, fiind suficientă o presiune apropiată de cea atmosferică. Totuşi, chiar dacă acest atribut impresionează, există alţi parametri care sunt mult mai modeşti decât speranţele mari care se puneau în aceste baterii şi care erau alimentate chiar de promisiunile QuantumScape.

Noua baterie are în continuare un electrolit solid pe bază ceramică, uşor flexibil. El are şi rol de perete separator între anod şi catod, dar asigură şi puntea prin care electronii migrează dintr-o parte în alta în momentul încărcării. Acest electrolit e relativ neschimbat şi faţă de bateria anterioară.

Foto: Structura noii baterii

Şi anodul e identic în principiul său de operare. Bateria nu are un anod în momentul producţiei ei, el lipseşte cu desăvârşire iniţial. Electronii de litiu sunt stocaţi cu toţii în catod când bateria de descărcată, iar pe măsură ce bateria e încărcată, ionii de litiu migrează prin electrolit şi încep a se depune după hotarul acestuia formând anodul şi „crescându-l” de fiecare dată. E litiu metalic pur, iar acest litiu crescând modifică uşor volumul celulei încărcate, faţă de una descărcată.

Foto: Electrolitul solid, cu compoziţie ceramică, dar flexibilă, al QuantumScape

Marea schimbare adusă de noua baterie vine la catod, unde, în locul catholyte-ului lichid anterior există un material sulfurat solid, care asigură conexiune bune cu structura formată din materialul activ al catodului şi separatorul solid. Acest material sulfurat nu e activ, aşadar, şi ia rolul efectiv al unui electrolit ce ajută la transportul electronilor, doar că e impregnat în catod. Soluţia folosită e curioasă, întrucât acest material sulfurat are o conectivitate bună, dar el generează dendrite dacă intră în contact cu litiul pur. În acest caz, ionii de litiu pur vor fi doar de cealaltă parte a separatorului, deci nu va exista un contact direct cu aceştia. Însă va exista un contact cu ionii mai dispersaţi din catod. Asta ne spune că ar putea determina o anumită degradare în timp, totuşi. Însă inginerii QuantumScape spun că soluţia aleasă a permis producţia bateriei la presiune atmosferică şi păstrarea conectivităţii bune în timp.

Totuşi, ingineri QuantumScape publică şi rezultatele unor teste de laborator profunde, care ar trebui să ne arate parametrii impresionanţi ai noii baterii, iar aici lucrurile devin şi mai curioase. Aceştia spun că bateria a rezistat 1.000 cicluri de încărcare şi a indicat 80% capacitate păstrată după asta. E o diferenţă mare de anul 2024, când aceeaşi companie spunea că după 1.000 cicluri nu vede o degradare notabilă, şi acum când abia se mai păstrează 80%. În viaţa reală, chiar dacă am estima 300 km per ciclu, durabilitatea bateriei ar fi de 300.000 km, ceea ce nu e deloc impresionant faţă de actualele baterii litiu-ion. Există baterii litiu-ion care au trecut de 1 milion de km parcurşi.

Foto: Degradarea în timp a bateriei, în decursul celor 1.000 cicluri

Iar ciclurile testate în laborator au fost la 1C, deci o putere foarte mică, egală cu încărcarea unei bateriei în timp de o oră. În acelaşi timp, QuantumScape ne spune că încărcarea noi baterii de la 10% la 80% va dura 5 minute. Doar că asta înseamnă 8,4 C putere medie de încărcare, deci putem, presupune că degradarea va fi diferită faţă de ceea ce s-a constatat în laborator la 1C.

Densitatea energetică volumetrică anunţată e bună, de 1.100 Wh/l. Densitatea gravimetrică nu e anunţată, însă. Mai mult decât atât, testul de laborator care confirmă încărcarea în 5 minute a fost făcut cu o celulă la 80°C, cu mult peste valorile normale dintr-un automobil. Putem presupune că la o temperatură mai uzuală, viteza de încărcare va fi mai mică.

Inginerii QuantumScape declară că bateria lor poate funcţiona şi la -20°C. Dar cum poate funcţiona e a doua întrebare logică, răspunsul căreia îl aflăm din cifrele mărunte ale experimentelor. La -20°C, celula experimentală a păstrat doar 68% din capacitatea sa şi doar 52% din puterea disponibilă în mod normal. E un rezultat devastator de prost, or, asta ar însemna că o maşină n-ar mai avea decât jumătate din puterea normală disponibilă la -20°C, iar autonomia ar scădea cu 32% doar din cauza bateriei, fără a lua în calcul consumul adiţional de iarnă. Sunt rezultate absolut dezamăgitoare, mai proaste decât cele pe care le au bateriile LFP sau NMC de azi, iar asta ne face să ne întrebăm la ce bun ar mai produce cineva baterii cu stare solidă cu asemenea parametri modeşti.

Putem intui că astfel nu se va putea spune că cei de la QuantumScape nu şi-au onorat promisiunea de aduce la maturitate tehnologia bateriilor cu stare solidă. Dar efectiv şansele pentru producţie de serie mare şi utilizare pe larg în lumea auto sunt foarte mici. Mai mult decât atât, acum câteva săptămâni grupul VW a iniţiat revizuirea relaţiilor sale cu QuantumScape motivând ratarea ţintelor reper stabilite anterior. În limbaj mai simplu, asta înseamnă că VW s-a cam săturat să investească la nesfârşit într-o tehnologie şi o echipă care-şi tot reduce parametrii promişi şi care nu poate livra parametri mai impresionanţi decât ceea ce există azi pe piaţă, deşi foloseşte o tehnologie aparent nouă. Prin urmare, după ce VW se va retrage, nu ne-am mira să auzim chiar şi un posibil faliment sonor, iar lansarea de acum îi va exonera cumva pe şefi de acuzaţii că ei n-ar fi livrat tehnologia promisă. Pentru că altă utilitate a noii baterii cu stare solidă, nu prea vedem, când chinezii au deja baterii LFP ieftine şi simple care încarcă mult mai repede şi sunt mai bune la toţi parametrii.

1

17,174

Înapoi

ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT