14 Noiembrie 2026, 21:09
Ilie Toma

În ultimii ani, am analizat cu mai multe ocazii tehnologii de propulsie maritimă care vor să facă uz de forţa vântului în navigare. De fiecare dată aminteam că strămoşii noştri au folosit mii de ani vântul ca sursă principală, aproape exclusivă în navigaţia pe mări şi ajunseseră foarte iscusiţi în a fac uz de el, chiar dacă existau şi perioade de acalmie care făceau înaintarea să stagneze. Mai apoi, revoluţia industrială, motorul cu abur şi mai târziu motoare cu ardere internă mai mari au făcut ca navele să mizeze pe propulsie bazată pe motoare de la bord, mult mai predictibilă. Doar că în prezent navele uriaşe sunt printre cele mai mari surse unitare de emisii CO2 din lume, iar inginerii dezvoltă diverse soluţii de alternativă pentru propulsie, precum amoniacul, metanolul sau etanolul. Pe lângă asta, tot mai mulţi ingineri par să redescopere utilitatea vântului, făcând uz de ea în diverse modul ingenioase, de la cilindrii Flettner pe nava Airbus despre care scriam acum o lună până la catarge metalice imense cu forme aerodinamice care generează propulsie pe baza unui principiu similar aripilor de avioane. Ei bine, acum aproape doi ani scriam despre lansarea la apă a unei noi nave franceză, numită Neoliner Origin, care urma să fie echipată cu vele uriaşe ca formă principală de propulsie. După acea lansare la apă, nava a fost echipată complet şi a fost lansată în operare, iar de curând compania franceză Neoliner, care o operează, a raportat rezultatele reale din primul an de exploatare, dovedindu-se că nava a economisit cantităţi uriaşe de carburant. Totuşi, a existat şi o defecţiune importantă la sistemul de propulsie prin vânt în primul an, care a dat lecţii preţioase.

Nava a fost construită la şantierul naval din Tuzla al companiei turceşti RMK Marine, în apropiere de Istanbul, dar are inginerie complet franceză.

Neoliner Origin e o navă cargo de tip Ro-Ro, ceea ce înseamnă că ea are o rampă de acces în zona pupei, pe unde pot urca la îmbarcare şi coborî la debarcare vehiculele transportate la bord, de la automobile la camioane. Capacitatea de transportare e de 500 de maşini, pe 1.500 metri lineari de spaţiu pentru ele, la care se mai adaugă şi spaţii pentru 265 de containere. Există şi posibilitatea transportării unor obiecte mari şi grele, de până la 9,8 metri înălţime şi 200 tone fiecare.

Propulsia principală a navei e asigurată de patru vele, două dintre care sunt rigide şi două semiflexibile, cu o suprafaţă totală de 3.000 metri pătraţi. Catargele ajung până la 88,2 metri înălţime deasupra apei, la o înălţime proprie de 76 metri, şi pot fi ajustate pentru a capta cât mai eficient forţa vântului, iar la nevoie pot fi pliate. Fiecare catarg are două vele asimetrice, una mai mare, rigidă, şi alta mai mică flexibilă.

Vela rigidă e cea principală se bazează pe tehnologia francezilor de la SolidSail, având 1.050 metri pătraţi. Cea de-a doua velă, de provă, are 450 metri pătraţi. Ea nu e realizată dintr-o până tradiţională, ci dintr-o fibră compozită care e undeva la mijloc dintre pânză şi o suprafaţă rigidă. Cele două vele funcţionează în tandem, fiecare din ele captând şi direct forţa vântului, dar una modifică şi unghiul curenţilor pentru ca cea de-a doua să poată face uz de el la un unghi aerodinamic mai favorabil, putând genera o portanţă mai mare.

Pe alocuri, la vela rigidă, există principii de funcţionare similare cu aerodinamica aripilor de avioane, dar se face uz şi de ştiinţa veche a navigaţiei maritime, când se opera cu vela de foc, pentru a îmbunătăţi capacităţile de înaintare ale corăbiilor şi a le face capabil să înainteze şi pe vânt oblic din faţă. E o ştiinţă pe care marinarii au perfecţionat-o mai mult intuitiv încă din secolul XVI, şi e aplicată şi acum de nava franceză cu mai mult mai multă profunzime fizică, la care se mai adaugă şi efecte aerodinamice similare avioanelor.

Deci, nava poate folosi forţa vântului chiar atunci când el bate dintre nord vest şi ea vrea să înainteze spre nord, neavând nevoie neapărată de vând dinspre pupă. În funcţie de unghiul vântului şi direcţie dorită de înaintare, se pot schimba şi poziţiile celor două vele dintr-un catarg, pentru a face uz de vânt cu cel mai mare randament.

Doar că atunci când vântul bate lateral faţă de vectorul propulsiei, apare şi o forţă ce ar tinde s㠄răstoarne” ambarcaţiunea, cu care navele moderne nu se mai confruntă. Soluţia pentru a contracara efectul a fost una cunoscută de demult — construirea a două derive retractabile sub apă, care creează rezistenţă aerodinamică de stabilizare a navei în raport cu forţa laterală a vântului. Ele pot vira până la 15°, astfel încât prin poziţia lor ajută efectiv ca forţa vântului să nu se disipeze în vector lateral, ci să fie captată la maxim pentru vectorul dorit de înaintare.

Ei bine, pe lângă vele, nava are şi un motor diesel la bord. Acest motorul e unul V16, produs de compania Anglo Belgian Corporation (ABC). E un motor în 4 timpi, care produce 3.184 kW, echivalentul e peste 4.300 CP. Pe acelaşi ax de transmisie către elice există şi un generator electric de 900 kW, prevăzut cu câteva funcţii curioase.

ŞI asta pentru că nava are şi două generatoare diesel mai mici la bord, de câte 662 kW, care produc electricitate pentru consum curent, fie câte unul, fie împreună. Atunci când forţa vântului e foarte mare şi nava are forţă mare de înaintare, fără nevoia de susţinere adiţională, elicea se învârte în apă de la forţa înaintării şi pune în mişcare acel electromotor de 900 kW alăturat motorului diesel principal. El produce astfel electricitatea necesară la bord, iar generatoarele diesel mici pot fi oprite. Dacă vântul e mediu, şi mai e nevoie de susţinere moderată în propulsie, atunci poate fi pornit unul sau ambele generatoarele diesel mici, iar acestea, asigură, pe lângă energia de la bord, şi energia necesară electromotorului de 900 kW, ca acesta să propulseze propulsie. Bineînţeles, el poate opera şi la putere mai moderată.

Şi doar atunci când vântul e foarte slab e nevoie şi de pornirea motorului V16 mare de 4.300 CP, care acţionează în acel moment mecanic elicea de propulsie — una Berg, cu diametru de 3,8 metri, 4 pale şi pas variabil.

Pe lângă asta, mai există şi 3 propulsoare transversale auxiliare, două la provă şi unul la pupă. Acestea sunt folosite pentru manevre portuare.

Ei bine, graţie acestui sistem de propulsie complex, francezii de la Neoliner au anunţat că nava a economisit 70% din carburantul uzual în 2026, comparativ cu nave cargo de tonaj similar. E la fel de adevărat că ţinta teoretică iniţială era de 80% economie, dar şi 70% demonstrate în viaţa reală sunt un rezultat superb de bun, care ne amintesc de beneficiile vântului în navigare.

Nava a economisit 3.502 tone de carburant într-un an, şi a evitat astfel emisii CO2 de 11.228 tone. Totuşi, trebuie să spunem că nava a operat la o viteză de 11 noduri, în timp ce alte nave cu combustie înaintează cu o medie de 14-18 noduri, deci şi viteza mai mică a contribuit la economia de combustibil. E curios că nava a transportat peste ocean şi exemplare de SUV-uri Dacia, fabricate în România, peste oceanul Atlantic.

Totuşi, e impresionant că nava e una transatlantică şi a efectuat mai multe curse peste ocean, transportând în această perioadă 1.845 unităţi cargo. Ea a efectuat 9 rotaţii comerciale transatlantice într-un an, navigând peste 62.000 mile marine, echivalentul a 115.000 km.

Nava a parcurs condiţii de vânt intens, ba chiar a marcat şi o viteză de 16,6 noduri doar pe baza velelor. În acel segment de navigare economia de carburant a ajuns la 89%.

Dar au existat şi mari probleme tehnice în primul an. Primele defecţiuni au avut loc după a doua revenire dintr-o călătorie transatlantică. Mai multe componente ale sistemului de vele au fost înlocuite şi chiar modificate, reparaţia durând 3 săptămâni.

La 27 iunie 2027, o velă principală a căzut în drum spre Franţa. Din fericire nu au existat răniţi, iar nava şi-a continuat drumul folosind motorul diesel. Dar asta a arătată că mecanismele care susţine velele nu fac faţă forţei imense a vântului la o suprafaţă atât de mare, mai ales în condiţii de vreme severă din Atlanticul de Nord.

A fost o lecţie preţioasă din viaţa reală, care arată că ingineri moderni mai au uneori de învăţat să stăpânească forţele naturii, chiar dacă ceea ce fac ei e să facă uz de o tehnologie pe care strămoşii log au posedat-o de secole.

Totuşi, toate aceste probleme înseamnă că nava a atins 70% economie de carburant cu multe perioade de funcţionări incomplete a propulsiei cu vânt. Iar odată ce aceste lecţii au fost învăţate, ţinta pentru anul viitor e să se economisească 78% din carburant. E o economie uriaşă, de fapt, mai ales dacă ne amintim de nava Pyxis Ocean, cu două catarge cu vele verticale rigide, care raporta o economie e doar 14%. Prin urmare, dacă o navă cargo poate economisi 70-80% din carburanţi doar datorită vântului şi vitezei ceva mai mici, contribuţia vântului într-un transport maritim mai curat se poate dovedi mai mare decât a multor altor tehnologii moderne.

2

7,845

Înapoi

ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT