
17 Noiembrie 2026, 13:16
Ilie Toma
În zilele noastre, panourile fotovoltaice par o tehnologie dominată complet de China, care le produce la cea mai mare scară şi la cel mai mic mai mic preţ. Dar puţini ştiu că panourile fotovoltaice moderne îşi au originea în Europa, în mod special în Elveţia, care a fost principalul inovator al acestora. Acum 42 de ani, în 1982, Elveţia conectase cu succes prima instalaţie cu panouri fotovoltaice din Europa, instalaţie care mai există şi e operaţională şi azi şi care a ajutat inginerii să înţeleagă care materiale rezistă mai bine în timp. Ei bine, tot în Elveţia există şi compania Meyer Burger, care e de-a dreptul definitorie pentru această industrie. Acum doi ani şi jumătate, însă, Meyer Burger a criticat dur UE şi Germania în mod special pentru lipsă de susţinere a industriei şi a anunţat relocarea în SUA, acolo unde exista renumitul program de susţinere a industriilor inovative prin Actul de Reducere a Inflaţiei. Lucrurile n-au mers deloc bine pentru Meyer Burger şi acum compania e falimentată, fiind în proces de lichidare, după o decizie despre care se poate spune acum că a fost în mod clar neinspirată.
Foto: Producţie de panouri fotovoltaice Meyer Burger
În multe domenii există companii care au inventat la timpul lor tehnologii definitorii pentru domeniile care activează şi acestea stau la baza întregii industrii. Siemens, spre exemplu, a inventat generatoarele electrice, locomotivele electrice şi multe alte produse. Danezii de la Vestas au inventat forma modernă a turbinelor eoliene, pe care azi o foloseşte cam toată industria, cu diverse variaţii. Într-un mod similar, şi Meyer Burger a inventat construcţia modernă a panourilor fotovoltaice încă de la sfârşitul anilor 90, compania propriu-zisă existând din anii 1950 în Elveţia.
Iniţial, ea producea diverse utilaje specializate şi strunguri, inclusiv de prelucrare a pietrelor pentru ceasurile elveţiene. Compania evoluase într-un producător de utilaje industriale destinate prelucrării celor mai pretenţioase materiale din natură, iar acest parcurs a adus-o într-un punct în care a elaborat şi primele utilaje de prelucrare a siliciului pentru panouri fotovoltaice la scară industrială, definitivând şi construcţia panourilor, în straturile de bază pe care le ştim azi.
Practic, compania elveţiană inventase metoda industrială, care permitea producţia la scară mare a celulelor de panouri fotovoltaice, şi brevetase şi utilajele necesare acestor procese industriale, fiind şi o producătorul acestor utilaje. La începutul anilor 2000, Meyer Burger a pivotat puternic spre acest domeniu nou şi a cumpărat multe alte companii din întreg lanţul de producţie necesar panourilor fotovoltaice, fiind probabil singura companie din lume care şi-a creat infrastructura şi abilităţile pentru a putea produce absolut toate utilajele industriale necesare fabricării panourilor şi totodată care fabrica toate componentele ce ajungeau în panourile fotovoltaice finale. Deci, această companie elveţiană nu cumpăra celule de la chinezi şi le asambla într-un panou final, cum fac mulţi producători, ci producea absolut toată ierarhia verticală a componentelor. Iar asta înseamnă o valoare imensă în know-how-ul deţinut de această companie. Este ceea ce numim de obicei un producător strategic, pentru că e un producător care deţine totul pentru a asigura ciclul complet de fabricare.
Meyer Burger îşi dezvoltase fabrici în mai multe locaţii din lume, dar îşi păstrase toate centrele de dezvoltare şi cercetare în Elveţia şi Germania. Ba chiar compania construise o fabrică imensă de producţie a panourilor fotovoltaice în Germania, în oraşul Freiberg, cu o capacitate de producţie de 1 GW de panouri anual, care urma să fie lărgită la 1,4 GW conform planurilor iniţiale. Elveţienii au urmat îndrumările statului german de a investi într-o regiune a fostei Germaniei de Est, defavorizată, primind beneficii în schimb. Acea fabrică a devenit cea mai mare din Germania, având şi un randament excepţional. La doar 500 de angajaţi, fabrica producea 1 GW de panouri în capacitate totală, datorită roboţilor şi utilajelor industriale avansate.
Dar în ianuarie 2024, Meyer Burger a avertizat public că industria e în impas, iar condiţiile de operare în Germania, şi prin proiecţie în Europa, sunt dincolo de orice raţionament de competitivitate. A cerut atunci public statului german să se implice printr-un program de susţinere a industriei şi a fabricii sale ca o prioritate strategică pentru economie şi siguranţă energetică, cerând acţiuni măcar apropiate de cele pe care le avea în acel moment SUA, prin Actul de Reducere a Inflaţiei, nemaivorbind de China, unde producătorii au beneficiat decenii la rând de susţineri imense de stat.
Foto: Fabrica Meyer Burger din Freiberg, Germania
La mai multe o lună distanţă de la acele avertizări publice, Meyer Burger şi-a anunţat şi decizia drastică de relocare în SUA şi închidere a celei mari fabrici, localizată în Germania. Întrucât nu a existat până acum nicio decizie despre vreo măsură de susţinere a industriei, care să ajute la atenuarea distorsiunilor actuale din industria producere a panourilor fotovoltaice, create de suprasaturarea pieţei europene cu panouri la preţuri de dumping, Meyer Burger decide să pună în aplicare planul său de închidere definitivă a fabricii sale din Freiberg, Germania. E o decizie pe care compania ar fi preferat să nu o ia, însă lipsa de acţiune face imposibilă activitatea de mai departe a fabricii., se arăta atunci în comunicatul Meyer Burger.
Însă acuzaţiile de atunci ale Meyer Burger nu erau complet veridice, UE avea deja programe de susţinere ale acestei industrii, chiar dacă nu păreau la fel de generoase ca şi cele din SUA. Diferenţa era că pe atunci UE sprijinea financiar construcţia de fabrici, cercetare şi dezvoltare în domeniu, nu producţia curentă, în timp ce SUA avea o stimulare pentru fiecare watt de panou produs local. Iar reproşul Meyer Burger viza faptul că e necesară o susţinere continuă a fabricilor deja existente din UE, nu doar pentru construcţia unora noi. Ceea ce declanşase apogeul acelor critici era un program din Germania, numit Resilienzbonus, care trebuia să devină un stimulent pentru cumpărătorii sau dezvoltatorii de instalaţii fotovoltaice produse în Europa, care ar fi stimulat cererea pentru fabrici precum Meyer Burger din Germania. Acel program n-a fost adoptat, fiind respins la început de 2024.
Astfel, compania şi-a pus în aplicare planul său de relocare în SUA în 2024, anunţând că va construi o fabrică de panouri fotovoltaice în Arizona şi o a doua în Colorado. De fapt, fabrica din Arizona era deja în proces de construcţie din 2023 şi era aproape gata în momentul deciziei din februarie 2024. În martie 2024 Meyer Burger a închis fabrica din Freiberg, Germania, concediind toţi cei 500 de angajaţi. Iar în iunie 2024 compania a inaugurat producţia de panouri fotovoltaice la noua sa fabrică din SUA, de 1,4 GW capacitate, reconfirmând şi planurile pentru fabrica din Colorado, cu o capacitate şi mai mare, de 2,0 GW. Când vorbim de aceste cifre, avem în vedere puterea totală a tuturor panourilor produse într-un an — dacă un panou are aproximativ 500W putere, spre exemplu, atunci 2 GW înseamnă 2.000.000.000 W, iar asta ar însemna 4 milioane de panouri produse anual.
Doar că e nevoie de o specificare în planurile elveţienilor pentru SUA — fabrica din Colorado urma să fie specializată mai ales în celule, care ar fi fost livrate în Arizona pentru producţia de panouri, deci o parte din aceste capacităţi s-ar fi suprapus. Până la construcţia fabricii din Colorado, Meyer Burger a fi continuat să producă celulele la cea de-a doua fabrică pe care o avea în Germania, specializată doar în celule şi situată în Thalheim.
Dar, după inaugurarea ceremoniale a producţiei din Arizona în iunie 2024, compania elveţiană a dat primele semne de probleme pentru planurile sale deja în august 2024. La 26 august 2024, Meyer Burger a anunţat că anulează proiectul de construcţie a fabricii de 2 GW de celule fotovoltaice din Colorado, SUA, declarând că ea nu mai era viabilă financiar. Compania a anunţat că producţia din Arizona va continua şi se va baza pe celulele produse la fabrica din Thalheim, Germania.
Foto: Fabrica din Arizona a celor de la Meyer Burger
Apoi, în luna noiembrie 2024 au trecut şi alegerile prezidenţiale din SUA. La doar 10 zile de la acele alegeri, cel mai mare client al Meyer Burger din SUA, compania D.E. Shaw Renewable Investments (DESRI), unul dintre marii dezvoltatori, investitori şi operatori de parcuri fotovoltaice din Statele Unite, a anunţat că reziliază contractul major pe care-l avea cu Meyer Burger. Acel contract fusese semnat în 2022 şi prevedea livrarea a 3,75 GW de panouri fotovoltaice pentru diverse parcuri fotovoltaice din SUA, unde originea locală a panourilor ar fi contat mult pentru obţinerea de subvenţii. Contractul putea fi mărit la 5 GW, iar panourile trebuiau livrare între 2024 şi 2029, cuantificând cea mai mare parte a producţiei noii fabrici din Arizona, într-un raport de aproximativ 90%. DESRI n-a anunţat un motiv oficial pentru renunţarea la contract, dar îl putem intui — compania a continuat să opereze şi să construiască parcuri fotovoltaice, doar că devenise clară schimbarea de paradigmă din SUA, cu mai puţină susţinere pentru energia regenerabilă, iar fără subvenţii, panourile companiei elveţiene produse în SUA erau semnificativ mai scumpe şi nu mai puteau fi competitive.
Rămasă fără clientul de care depindea 90% din activitatea sa, Meyer Burger a intrat într-un impas major după decizia sa de relocare. În decembrie 2024, Meyer Burger spunea că mai negociază cu DESRI un posibil compromis, dar acel compromis n-a mai avut loc şi în aprilie 2025 compania a anunţat că e nevoită să reducă programul de lucru pentru 300 de angajaţi de la fabrica de celule din Thalheim, Germania. Producţia din Arizona a fost redusă considerabil, cu concedieri. În mai 2025, Meyer Burger a anunţat oprirea producţiei la fabrica sa din Arizona şi concedierea ultimilor 282 de angajaţi, cu închiderea entităţii americane. La 31 mai 2025 compania cere insolvenţa şi pentru entităţile sale din Germania şi declara că doar sediul central din Elveţia, din oraşul Thun, unde munceau 60 de angajaţi, mai rămâne activ.
Foto: Sediul central din Thun, Elveţia, al Meyer Burger
Fabrica din Germania a mai făcut unele operaţiuni timp de trei luni sub proiecţia insolvenţei, încercându-se găsirea unui cumpărător pentru ea. Această tentativă a eşuat şi la 1 septembrie 2025 fabrica şi-a încetat activitatea, cu concedierea tuturor angajaţilor şi dispunerea lichidării ei.
Ce putea face compania elveţiană cu o istorie de peste 70 de ani, doar cu sediul central rămas şi cu 60 de angajaţi? Ei bine, putea vinde activele care au mai rămas. În septembrie 2025, grupul indian Waaree Solar Americas a cumpărat fabrica din Arizona, împreună cu o mare parte din utilaje, iar Babacomari Solar North, o subsidiară a companiei DESRI — cea care le-a provocat falimentul prin anularea contractului — a cumpărat restul echipamentelor din fabrică. Sună ironic, dar elveţienii s-au pomenit într-o situaţie în care tocmai compania americană care i-a ademenit printr-un contract major şi le-a oferit plăţi iniţiale în avans pentru construcţia fabricii, le-a indus şi falimentul, iar la licitaţie au avut dreptul prioritar de achiziţie a utilajelor. Elveţienii au obţinut doar 29 milioane de dolari în urma vânzării tuturor activelor din SUA, deşi au investit anterior sume enorme.
Waaree Solar Americas a mai investit ulterior în fabrica din Arizona şi continuă să opereze, anunţând de curând că a reluat producţia de serie şi livrările comerciale. Între timp, sediul central elveţian al Meyer Burger a vândut în martie 2026 şi toate tehnologiile de decenii ale Meyer Burger, sub forma unui portofoliu de brevete. Cumpărătorul acestei tehnologii e tot o compania americană, Swift Solar, iar odată cu această vânzare, toată munca de peste 70 de ani a elveţienilor, toată experienţa şi know-how-ul lor au fost transferate către cumpărătorul american. Preţul nu a fost anunţat publicat, dar portofoliul conţinea 1.288 de brevete cu o valoare mare pentru industria de panouri fotovoltaice.
Din acel moment, compania Meyer Burger a devenit lipsită de sensul de a mai exista mai departe. Fără fabrici — nici în Germania, nici în SUA — fără utilaje şi mai ales fără tehnologiile la care a lucrat 70 de ani, compania nu putea fi decât lichidată. La 21 aprilie 2026 a fost aprobat planul de lichidare al întregului grup, iar 23 iunie 2026 a fost declarat şi falimentul entităţii din Elveţia. Acum entităţile elveţiene sunt în proces de lichidare, ultimul termen de moratoriu aprobat fiind de 1 decembrie 2026.
Deci, peste doar câteva săptămâni, compania elveţiană Meyer Burger, cel mai experimentat producător de panouri fotovoltaice din Europa, definitoriu pentru această industrie, va ajunge istorie. Privind retrospectiv, deciziile din 2023 şi 2024 s-au dovedit a fi absolut neinspirate şi au dus în cele din urmă la dispariţia acestei renumite companii. Germania şi UE păreau fi ţările care nu au acordat susţinerea necesară în 2024. SUA s-a dovedit — însă — un teren impredictibil, unde compania elveţiană a fost răpusă rapid, imediat ce s-a schimbat paradigma.
0
5,674

ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT

