
17 Noiembrie 2026, 19:05
Ilie Toma
Acum un deceniu, când maşinile electrice începuseră a prinde avânt şi tot mai mulţi producători îşi lansau primele modele, se instaurase rapid un mit al faptului că maşinile electrice nu mai au nevoie de mentenanţă, pentru că nu există ulei de motor şi filtre, iar fiabilitatea lor va fi net superioară celor cu combustie, pentru că nu are ce să se strice la un electromotor. Viaţa reală a demonstrat că lucrurile stau un pic altfel. Maşinile electrice pot fi fiabile, dar multe din soluţiile iniţiale considerate indestructibile s-au dovedit a fi vulnerabile la factori care nu fuseseră luaţi în calcul iniţial, iar multe electromotoare ajuns să cedeze la cifre de parcurs foarte mici. Ei bine, de curând, mecanicul român Ovidiu George Stoica, stabilit în Marea Britanie, experimentat în repararea maşinilor electrice şi hibride, a enumerat cauzele cele mai frecvente din care cedează electromotoarele acestora.
El a ilustrat explicaţiile pe baza unui electromotor de pe un Mercedes EQV, versiunea electrică a lui V-Class. Acesta avea o defecţiune elocventă la reductor, iar mecanicul român spune că aici se ascunde prima cauză majoră a defecţiunilor — percepţia că maşinile electrice nu au ulei care ar trebui schimbat periodic.
Toate maşinile electrice moderne au reductoare asociate electromotoarelor lor, care sunt în esenţă două sau trei roţi dinţate, capabile să asigure un singur raport fix de transmisie de la motor spre roţi, reducând turaţiile mari ale electromotorului până la turaţii potrivite roţilor şi multiplicând totodată şi cuplul. Iar aceste roţi dinţate au nevoie de ulei pentru a rula, exact ca şi o cutie de viteze. Iar uleiul de aici degradează şi e nevoie să fie schimbat periodic.
George a arătat starea uleiului din reductor, care a fost scurs de la acest Mercedes EQV, care era deosebit de degradat.
Iar asta a făcut ca la fundul băii de ulei din reductor să existe un strat gros de particule metalice erodate de pe roţile dinţate şi adunate acolo. Asta s-a întâmplat doar din cauza lipsei de schimb de ulei, iar în starea în care era, acesta n-a mai asigurat lubrifierea.
Acelaşi ulei nu acoperă doar roţile dinţate, ci şi rulmenţii rotorului şi diferenţialului. Iar aceşti rulmenţi, prin care a circulat ulei cu şpan, ar putea ceda primii. George a arătat starea unui din el, de pe acest Mercedes EQV.
Totuşi, mecanicul român merge mai departe de atât şi se întreabă de ce la o cutie manuală la un motor cu combustie rulmenţii rezistă mult mai mult şi nu există asemenea degradări, iar la maşinile electrice rulmenţii pot degrada uneori chiar şi cu ulei în stare mai bună? Maşinile electrice au cuplu mai mare aplicat pe componente mai compacte, iar regenerarea pune presiune şi în momentul în care iei pedala de pe acceleraţie. Dar mecanicul român spune că există o cauză primară mai importantă.
Uleiul din reductor trebuie să fie neapărat dielectric la maşinile electrice, pentru a nu conduce electricitatea. Teoretic, rotorul unui motor cu magneţi permanenţi, nu are electricitate în el, dar periodic există anumiţi curenţi parazitari care ajung să-l energizeze scurt. Atunci rotorul îşi descarcă acea sarcină spre transmisie, rulmentul de acolo fiind elementul care e primul în cale.
Dacă uleiul din reductor e în stare bună, el îşi păstrează proprietăţile dielectrice şi va izola mai bine sarcinile electrice de celelalte componente, inclusiv de rulment. Însă atunci când uleiul devine plin de şpan, acele particule metalice îl fac să devină conductor pe micile suprafeţe dintre componentele rulante. Iar dacă aceşti curenţi ajung pe rulmenţi, ei determină degradarea lor în punctele de contact.
Ei bine, analizând asta din perspectivă fizică, explicaţia lui George e perfect valabilă, doar că descărcările curenţilor parazitari pot avea loc şi prin ulei în stare bună. E adevărat că şpanul creşte conductivitatea şi va accelera procesul, dar un ulei bun nu va exclude în totalitate această uzură a rulmenţilor, indusă de descărcări electrice. Cea mai bună soluţie e una constructivă, când rulmentul ar fi izolat de curenţii electrice printr-o barieră fizică. Dar asta e ceva e abia ulterior unii ingineri au început a aplica.
Cea de-a doua cauză frecventă de eşuare a electromotoarelor, despre care am vorbit şi noi de mai multe ori, e cedarea semeringurilor care izolează circuitul de răcire a rotorului cu antigel, la unele modele. Aceste semeringul degradează în timp, apoi antigelul ajunge la stator şi electronice şi distruge motorul.
George a arătat că motorul de pe EQV are două orificii care pot fi deschise pentru a se vedea dacă există scurgere de antigel. Iar asta demonstrează că în procesul de elaborare inginerii descoperiseră problema, dar producătorul a considerat că e acceptabil să se avanseze cu această construcţie, punând doar orificii pentru a constata când s-a produs eşuarea. Aproape că putem spune că o problemă implantată, cu uzură programată.
Vezi totul în video-ul de mai jos.
0
1,508

GALERIE VIDEO (1 MATERIALE)
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT

