18 Noiembrie 2026, 13:48
Ilie Toma

În ultimii ani am învăţat cu toţii cât de importantă e industria semiconductorilor şi cipurilor, începând cu 2021, când o criză a semiconductorilor a făcut ca producătorii auto să nu poată produce suficiente automobile cât să satisfacă cererea, iar asta a grăbit pensionarea unor modele accesibile care generau mai puţin profit şi a contribuit la o creştere puternică a preţurilor la maşini, pe care le-am simţit cu toţii. Apoi, criza cipurilor simple Nexperia ne-a arătat cât de multe din capacităţile Europei de producţie a cipurilor au migrat în afara continentului. Spuneam atunci că Europa e centrul inovaţilor şi tehnologiei celor mai performanţi semiconductori, or în Europa există singurul producător din lume al celor mai avansate utilaje de producţie a semiconductorilor, ASML. Dar, per general, industria producătoare de cipuri a păstrat producţia de pachete cu semiconductori în Europa, în timp ce împachetarea lor în cipuri gata de asamblat în plăci de circuite integrate au fost externalizată spre alte ţări, iar astfel Europa rămăsese cu capacităţi foarte mici de a asigura aceste procese cap-coadă. Totuşi, criza Nexperia, dar şi politica UE European Chips Act, a impulsionat o nouă undă de dezvoltare a acestei industrii în Europa şi în ultimele luni am văzut mai multe progrese semnificative. În iulie scriam că în Germania fusese inaugurată cea mai mare fabrică din lume de semiconductori de putere inteligenţi, pentru energetică şi industria auto. E o fabrică a celor de la Infineon, situată în Dresa, şi reprezintă un salt major. Iar de curând scriam că Bosch îşi transformă producţia de semiconductori într-o divizie separată, punând un accent mult mai mare pe aceştia. Ei bine, azi avem o veste şi despre un progres tehnologic important — germanii de la Infineon au fabricat pentru prima dată cipuri SiC pe plachete de 300 mm, dublând randamentul de producţie a celor solicitate cipuri pentru maşinile electrice cu 800V.

Aceste pachete de 300 mm au fost produse la fabrica Infineon din Villach, Austria, unde se află şi unul din principalele centre europene ale Infineon pentru dezvoltarea şi fabricarea semiconductorilor de putere. În septembrie 2021, cei de la Infineon au inaugurat o nouă fabrică de semiconductori pe plachete de 300 mm, în urma unei investiţii de 1,6 miliarde de euro.

Aici e nevoie cu siguranţă de câteva explicaţii simple pentru a înţelege un context complicat. Plachetele despre care vorbim sunt efectiv nişte discuri unde sunt gravate viitoarele cipuri în interiorul utilajelor de producţie a lor. În aceste utilaje sunt introduse plachetele goale (asemeni CD-urilor goale pe care le utilizam cândva), după care utilajele încep „gravarea” lor, numită litografie în termeni corecţi. De fapt, se folosesc etape repetitive care includ raze luminoase de diferite lungimi de undă, cele mai performante fiind cele ultraviolete extreme. Pentru procesarea completă a plachetelor, e nevoie de repetarea succesivă a operaţiunilor de depuneri, oxidări, implantări, dopări, litografie, gravare, metalizare, formare de tranzistori şi a interconectărilor acestora.

Toate aceste operaţiuni construiesc efectiv întreaga arhitectură tridimensională a viitoarelor cipuri, cu miliarde de tranzistori semiconductori şi interconexiuni, care formează cipul final. Iar pe o asemenea plachetă circulară se gravează sute sau mii de cipuri, în funcţie de cât de mare e diametrul ei, după care acestea se taie şi sunt încapsulate în construcţii de plastic, cu conectoare externe, care formează renumitele cipuri negre pe care le ştim cu toţii ca fiind integrate pe plăcile cu circuite integrate.

Iar diametrul acestor plachete contează foarte mult, or, timpul necesar sumei tuturor operaţiunilor de producţie nu e foarte diferit de la un diametru la altul, dar numărul de cipuri produse simultan e foarte diferit odată cu creşterea diametrului. O plachetă de 300 mm are 707 cm pătraţi în suprafaţă, în timp ce o plachetă de 200 mm diametru are 314 mm, deci trecerea de la 200 la 300 mm dublează efectiv randamentul producţiei. De fapt, numărul efectiv de cipuri produse e de 2,3 ori mai mare, pentru că pierderile de pe marginile discului devin mai mici.

Ei bine, inovaţia despre care vorbim acum nu e doar atingerea unui nou diametru de producţie a cipurilor. Cipuri obişnuite, pe bază de siliciu, de produc de mult timp inclusiv pe plachete de 300 mm. Chiar şi fabrica Infineon inaugurată astă vară în Dresa e specializată în primul rând spre producţia plachetelor de 300 mm. Marea dificultate e să se producă cipuri SiC pe asemenea dimensiuni de plachetă.

Cipurile SiC sunt cele pe bază de carbură de siliciu, în locul siliciului simplu. În ultimii ani am auzit des că unii producători menţionează că îşi trec electromotoarele maşinilor electrice la inversoare gestionate cu semiconductoare SiC, care sunt mult mai eficiente energetic, dând un randament mai mare, cu pierderi mai mici în căldură, şi putând gestiona mult mai eficient curenţi de tensiune şi intensitate mare. Mercedes, spre exemplu, şi-a trecut toate modelele de la CLA Electric încoace pe asemenea semiconductori. Şi o evoluţie similară se remarcă la majoritatea producătorilor auto de top care-şi doresc maşini electrice cu eficienţă dusă spre absolutul teoretic posibil.

Ce fac cipurile SiC? Sunt parte esenţială a inversorului şi, fiind semiconductori de putere, permit trecerea impulsurilor de curent pe faza de care sunt responsabil. De obicei, fiecare fază are câte 1-2 asemenea semiconductori, iar întrucât semiconductorii pot fi dirijaţi digital, prin soft, consecutivitatea impulsurilor dintre cei trei semiconductori SiC modulează curentul alternativ trifazat, care e trimis la electromotorul de tracţiune. Prin urmare, aceşti semiconductori sunt cei care transpun „intenţia” de propulsie a unei maşini electrice, dirijată prin intensitatea apăsării pedalei de acceleraţie şi înţeleasă de soft, în modularea curentului alternativ de parametri corecţi, care să fie transmis electromotorului şi să fie transformat în forţă mecanică.

Foto: Inversor de Hyundai, care conţine asemenea semiconductori

Asta se poate face şi cu semiconductori obişnuiţi, dar la curenţi mai mari aceştia ajung la temperaturi mari, de asta inversorul e componentul care trebuie răcit cel mai intens la o maşină electrică şi eşuarea răcirii pentru doar câteva minute doar duce la defectarea lui. Dar această căldură intensă generată înseamnă pierderi de energie. Semiconductorii pe bază de carbură de siliciu (SiC) au o construcţie ce reduce semnificativ aşa numiţii curenţi de scurgere, pot face comutări mai rapide cu pierderi mai reduse şi au rezistenţă mai mare la câmp electric. Pe scurt, aceştia pot suporta tensiuni mai mari în straturi semiconductoare mai subţiri, cu rezistenţă mai mică. Iar asta generează mai puţină căldură, deci mai puţine pierderi energetice. Astfel, mai multă energie din baterie alunge la electromotorul de tracţiune, iar maşinile de 800V au o diferenţă mult mai mare în randamentul de la baterie la motor dacă folosesc asemenea cipuri SiC. Ele pot câştiga 3% de autonomie doar datorită acestor cipuri — deci în loc de 500 km autonomie, se ajunge la 515 km doar datorită folosirii cipurilor mai moderne în inversor, cu aceeaşi baterie şi acelaşi electromotor. Deci, e clar de ce cipurile SiC au devenit forte solicitate de producătorii auto.

Foto: Cip SiC produs de Infineon

În procesul de fabricare, însă, carbura de siliciu trebuie aplicată diferit faţă de siliciul simplu. Dacă cipurile obişnuite primesc material topit, aplicat pe plachetă, la SiC procesul industrial presupune sublimare, numită şi PVT, de la Physical Vapor Transportation. Materialul sursă e încălzit până la 2.200°C—2.500°C, având loc o disipare sub formă de abur şi o recristalizare. Cu cât diametrul plachetei creşte, cu atât mai greu estre să se asigure o temperatură uniformă atât de mare, în gradientul de înaltă precizie necesar. La diametru mai mare, cea mai mică neuniformitate a plachetelor, de ordinul nanometrilor, poate determina imprecizie şi defecte a procesului de aplicare a acestor cristale. Pe lângă asta, odată depus pe suprafaţă, SiC e extrem de rezistent la abraziune, deci necesită utilaje mai puternice, dar cu aceeaşi precizie, pentru a putea fi prelucrat.

Deci, cele două tehnologii de cipuri — siliciu şi carbură de siliciu — pot suna foarte similar la nivel auditiv, dar la nivel de beneficii şi complexitate de producţie sunt la o diferenţă enormă. Tocmai de asta, până acum industria raporta multiple probleme ale încărcărilor de a produce aceste cipuri SiC pe plachete mai mari de 200 mm. Germanii de la Infineon, însă, au reuşit acum s-o facă pentru prima dată în lume pe plachete de 300 mm! Şi au făcut-o în Europa, la fabrica lor din Austria, atingând nivelul suprem de precizie şi reproductibilitate pentru a putea anunţa oficial atingerea acestui deziderat tehnologic pe care şi-l doreşte toată industria. Şi adevărul e că în 2026 au existat deja producţii pilot la două companii din SUA — Wolfspeed şi Coherent — dar Infineon e prima care a ajuns la un proces industrial desăvârşit.

Astfel, germanii câştigă un avantaj concurenţial imens, or, ei vor putea produce cantităţi duble de cipuri SiC în aceeaşi unitate de timp, cu costuri similare. Iar industria europeană a semiconductorilor şi cipurilor pace astfel un salt tehnologic şi de competitivitate imens.

3

8,860

Înapoi

ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT