Puține dintre preparatele italiene celebre în străinătate poartă numele unui oraș. Din când în când, disputele privind locul în care au fost inventate pizza, carbonara sau tiramisu reapar, potrivit The Guardian.
În cazul spaghetelor bolognese, originea este înscrisă chiar în denumire și totuși, în mod absurd, tocmai locuitorii din Bologna le reneagă. Mulți le consideră o ofensă, o versiune eretică și denaturată, preparată doar de cei care nu cunosc adevărata gastronomie locală.
În februarie 2019, primarul de atunci, Virginio Merola, le-a cerut concetățenilor să-i trimită pe Twitter fotografii cu spaghete bolognese întâlnite în străinătate. El a deschis colecția cu imaginea unui panou cu meniul unui restaurant londonez.
Acesta le-a declarat jurnaliștilor că este „jenant să fii cunoscut în întreaga lume pentru ceva ce nu există”.
Nu era prima încercare de a îndrepta lucrurile. Cu câteva luni înainte, Academia Italiană de Bucătărie înregistrase oficial la Camera de Comerț din Bologna o rețetă de spaghete cu sos de ton din conservă, prezentată drept „în stil bolognez”. Presa s-a grăbit să o declare adevărata rețetă de spaghete bolognese.
În încercarea de a nega existența spaghetelor cu ragù, Academia atribuise oficial orașului un preparat gătit astăzi în întreaga Italie, care pare să fi apărut în zona Romei la începutul secolului al XX-lea și care are foarte puține legături cu Bologna sau chiar deloc.
Cum au devenit spaghetele bolognese celebre în întreaga lume
Popularitatea internațională a spaghetelor bolognese are rădăcini istorice, iar unul dintre principalele motive este legat chiar de denumirea preparatului.
Reputația orașului a depășit granițele cu mult înainte de apariția acestui preparat, consemnat abia în anii 1890. Bologna era cunoscută în întreaga Europă de secole, datorită unui produs din carne care îi adusese faima încă din perioada Renașterii: mortadella.
În 1596, pamfletarul Thomas Nashe îl ridiculiza pe poetul Barnabe Barnes pentru că se plimba țanțoș la curte, purtând un accesoriu vestimentar în zona inghinală, de mărimea unui cârnat de Bologna. Cititorii săi știau, evident, cum arată un asemenea cârnat și nu aveau nevoie de explicații.
În 1660, cartea de bucate „The Accomplisht Cook”, a lui Robert May, includea deja o rețetă de cârnați de Bologna, preluată apoi de generații întregi de autori britanici.
Mortadella fusese întotdeauna produsă pentru export, însă, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când producătorii locali au învățat să o conserve în cutii de metal, atât produsul, cât și numele orașului Bologna au cunoscut o popularitate fără granițe.
Al doilea motiv este că sosul ragù bolognez a reprezentat o mică revoluție culinară.
Ragù-ul napolitan, apărut cu un secol mai devreme, era preparat prin gătirea lentă a unei bucăți mari de carne de vițel. Sosul rezultat era folosit pentru paste, în timp ce carnea era servită separat, ca fel principal.
Versiunea bologneză presupune adăugarea cărnii tocate direct în preparatul cu paste, care devine astfel mai consistent și nu mai necesită un proces de gătire îndelungat și costisitor.
Principiul este asemănător celui din spatele hamburgerului, în care friptura este înlocuită cu carne tocată pentru a obține un preparat mai ieftin și mai practic, dar la fel de gustos.
Spaghetele au fost asociate cu sosul ragù înaintea pastelor tagliatelle
Ragù și-a făcut apariția în cărțile de bucate în 1891, când Pellegrino Artusi a publicat rețeta „Maccheroni alla bolognese” în volumul „Știința în bucătărie și arta de a mânca bine”.
Preparatul conținea carne slabă de vițel, pancetta, unt, ceapă, morcov și supă de carne, însă nu și roșii.
În această rețetă, adevărata precursoare a sosului ragù alla bolognese, vedetele erau pastele uscate din grâu dur, de tip maccheroni, și nu tagliatelle.
Spaghetele au urmat la scurt timp. Prima lor mențiune datează din 1898, într-o reclamă a hotelului Hôtel Ville et Bologne din Torino, care oferea „Spaghetti di Napoli alla bolognese”.
Așadar, înainte de a fi asociat cu tagliatelle, sosul ragù fusese deja servit cu spaghete.
La Bologna, pastele proaspete au rămas alegerea tradițională pentru ragù. În străinătate, însă, mai ales în Statele Unite, spaghetele bolognese au devenit populare dintr-un motiv evident: pastele cu ou erau greu de găsit.
Astfel, în 1917, când Julia Lovejoy Cuniberti a tradus rețeta lui Artusi, aceasta recomanda deja folosirea sosului pentru macaroane sau spaghete.
În 1952, la un târg organizat la Royal Festival Hall din Londra, chiar și Regina Mamă a remarcat cu interes spaghetele bolognese, înainte de a fi întâmpinată la standul britanic cu o ceașcă de ceai.
Tagliatellele și spaghetele au devenit, încă de la începuturile rețetei, două variante distincte ale aceluiași preparat.
În timp ce spaghetele bolognese au contribuit la notorietatea internațională a orașului, locuitorii din Bologna continuă să apere tradiția culinară locală.
Astfel, turiștii care comandă spaghete bolognese în restaurantele din oraș sunt adesea îndrumați să aleagă varianta tradițională: tagliatelle cu ragù.