Racheta de croazieră rusească Burevestnik/ FOTO:X@aleksbrz11
După mai bine de trei ani în care a folosit amenințările nucleare ca instrument principal de presiune asupra Occidentului, Vladimir Putin descoperă că arma fricii nu mai funcționează. Potrivit unei analize publicate de The Hill, influența Kremlinului asupra Washingtonului s-a diminuat considerabil, iar șantajul nuclear care odinioară paraliza deciziile Casei Albe pare, în sfârșit, epuizat.
Multă vreme, orice înfrângere militară a Rusiei era urmată de aceleași avertismente: „liniile roșii”, „războiul mondial”, „represaliile devastatoare”. Administrația fostului președinte american Joe Biden a tratat aceste amenințări cu precauție, dozând cu grijă sprijinul militar pentru Ucraina. Era o prudență dictată, parțial, de teama de a nu provoca o reacție nucleară.
Dar odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, ecuația s-a schimbat. Retorica nucleară a lui Putin nu doar că nu l-a intimidat pe noul președinte american, ci l-a determinat, paradoxal, să adopte o atitudine mai dură. Analistul american de origine ucraineană Igor Desiatnikov consideră că acesta ar putea fi momentul în care „șantajul nuclear al Kremlinului și-a pierdut, definitiv, puterea de persuasiune”.
Tendința este vizibilă încă din 2022. În toamna acelui an, când forțele ucrainene au eliberat Harkovul și Hersonul, amenințările Moscovei privind folosirea armelor nucleare au fost atât de serioase încât directorul CIA, Bill Burns, a recunoscut ulterior existența unui „risc real” de utilizare a armamentului tactic. De atunci, orice discuție despre trimiterea de armament modern către Kiev venea la pachet cu avertismentele binecunoscute de la Moscova — și cu ezitări la Washington.
Trump, la început, a căzut și el în capcana acestei retorici. Timp de luni întregi, a acceptat ideea că Rusia va câștiga inevitabil și a amânat sancțiunile economice în speranța unei „păci negociate”. Dar după o conversație telefonică tensionată cu Putin, în octombrie, tonul s-a schimbat radical: Trump a abandonat proiectul unui summit la Budapesta și a introdus primele sancțiuni serioase împotriva giganților energetici Rosneft și Lukoil.
apartamente de vanzare bucuresti 2 camerePrăbușirea credibilității ruse
Răspunsul Moscovei a fost previzibil — și ridicol în egală măsură. În loc de diplomație, Kremlinul a scos din sertar spectacolul armelor „minune”: racheta nucleară „Burevestnik” și torpila „Poseidon”, prezentate drept simboluri ale „noii puteri ruse”. Prima a fost promovată chiar de trimisul economic Kirill Dmitriev, un personaj fără legătură cu armata, fapt ce a stârnit ironii în presa americană. Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, l-a numit pe Dmitriev „propagandist rus în misiune economică” – o formulare care, potrivit lui Desiatnikov, a ilustrat perfect prăbușirea credibilității ruse.
Când nici „Burevestnik” n-a produs efectul dorit, Putin a mers mai departe, prezentând torpila „Poseidon”, capabilă — în teorie — să genereze valuri radioactive de 500 de metri. În realitate, testele au demonstrat mai degrabă haos decât putere. Chiar Kremlinul a fost nevoit să clarifice că este vorba despre „motoare nucleare, nu focoase”, un pas înapoi care a arătat că amenințarea era, de fapt, o greșeală de comunicare.
Asemenea episoade arată, spune The Hill, că strategia bazată pe frică nu mai produce efectul scontat. De altfel, „armele-minune” rusești au rareori corespondent în realitate. Tancul T-14 Armata, cândva prezentat ca viitorul armatei ruse, există în mai puțin de 20 de exemplare, iar racheta intercontinentală RS-28 „Sarmat” a eșuat la patru teste consecutive. Chiar și proiectele mai noi, precum „Oreșnik”, există în cantități atât de reduse încât pierderea unei singure unități e deja subiect de știri.
„Modelul e clar: șantajul nuclear al lui Putin se bazează pe demonstrații spectaculoase ale unei tehnologii care, de multe ori, nu funcționează, nu poate fi produsă în serie sau pur și simplu nu există în afara clipurilor de propagandă”, scrie Desiatnikov.
„Putin a pierdut cel mai puternic instrument de influență — frica”. Nu înseamnă că riscul nuclear a dispărut, dar, pentru prima dată din 2022, Washingtonul nu mai reacționează instinctiv la amenințările venite de la Moscova. „El nu mai are aceeași audiență”, spune analistul.
Cu toate acestea, Occidentul tot nu dispune de o strategie coerentă de răspuns la potențiala agresiune nucleară a Rusiei. Cu alte cuvinte, dacă șantajul lui Putin și-a pierdut din putere, vidul strategic al Occidentului rămâne, încă, o vulnerabilitate.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent