NASA va rămâne fără Stația Spațială Internațională din 2030 FOTO: NASA
Visul omenirii de a cerceta universul mai amănunțit s-a împlinit odată cu trimiterea sondelor spațiale în cosmos, demonstrând triumful științei și tehnologiei. Însă acum, Agenția americană NASA anunță cu oarecare tristețe, că va renunța la ”ochiul din cer” care supraveghea Pământul de 25 de ani. Omenirea va spune adio Stației Spațiale Internaționale (ISS), iar americanii confirmă că laboratorul va fi aruncat în ocean.
Gigantul orbitează în jurul Pământului de trei decenii, dar Stația Spațială Internațională se pregătește să-și ia adio de la spațiul cosmic. ISS a fost ocupată în continuu de astronauți din 2 noiembrie 2000, potrivit Britannica.
NASA a confirmat că în 2030, cel mai important laborator plutitor din lume va fi scos de pe orbită (într-un mod controlat) și probabil va cădea în Oceanul Pacific. Și astfel, una dintre cele mai interesante colaborări științifice din istoria noastră se va încheia, scrie Union Rayo.
A fost lansată în spațiu în 1998, iar ISS a fost mult mai mult decât niște module conectate; a fost o casă pentru mulți, un laborator și primul experiment uman în spațiu.
Timp de 25 de ani, echipaje din întreaga lume au trăit acolo sus, efectuând peste 4.000 de experimente, cultivând prima salată spațială, studiind modul în care microgravitația afectează corpul uman, observând particulele de materie întunecată… și, în acest proces, au învățat ceva și mai valoros: cum să lucreze împreună, chiar și în cele mai dificile condiții.
apartamente de vanzare bucuresti 2 camere
„Marea realizare a stației nu a fost doar știința, ci învățarea modului de a o face într-un mediu atât de advers și cooperant”, a spus sociologul Paola Castaño de la Universitatea din Exeter. A fost o cooperare globală într-o perioadă în care acest lucru părea aproape imposibil.
Stația Spațială Internațională (ISS) a dovedit valoarea efectuării cercetărilor în mediul unic al zborurilor spațiale – care are o gravitație foarte scăzută, vid, cicluri de temperatură extreme și radiații – pentru a îmbunătăți înțelegerea oamenilor de știință asupra unei game largi de procese fizice, chimice și biologice importante, spune profesorul John Horack de la Universitatea Ohio State.
Dar, în urma retragerii stației, NASA și partenerii săi internaționali nu își abandonează avanpostul de pe orbita terestră joasă. În schimb, ei caută alternative pentru a continua să profite de promisiunea orbitei terestre joase ca laborator de cercetare unic și pentru a extinde prezența umană continuă, de 25 de ani, la aproximativ 402 kilometri deasupra suprafeței Pământului.
Adio, 150 de miliarde de dolari
Construirea și întreținerea stației a costat o avere, fără exagerare, este estimată la aproximativ 150 de miliarde de dolari, iar numai NASA a investit aproximativ 3 miliarde pe an în funcționarea sa.
Mulți se așteptau ca acele miliarde să aducă descoperiri uimitoare, leacuri miraculoase sau progrese care ar schimba istoria, dar realitatea a fost alta. ISS ne-a învățat cum să lucrăm și să construim dincolo de Pământ. A fost un experiment, pentru că fiecare cablu, fiecare rutină, fiecare misiune acolo sus a fost o lecție pentru viitoarele colonii lunare și marțiene.
Odată cu sfârșitul Stației Spațiale Internaționale, NASA a decis să predea ștafeta. Nu vor mai exista proiecte din partea sa și va preda operațiunile spațiale unor companii private.
Planul se numește CLD (Commercial Low Earth Orbit Destinations – Destinații Comerciale pe Orbită Terestră Joasă), iar ideea este ca companii precum Axiom Space, Blue Origin sau Starlab să construiască și să lanseze propriile stații. Aceste platforme vor fi folosite pentru turismul spațial și chiar pentru logistica orbitală.
Ultima călătorie a unui gigant. Planul de rămas bun este deja gata: un vehicul va ghida reintrarea ISS (totul sub control, desigur) către „Punctul Nemo”, un loc din Pacific unde nu există insule sau viață umană pe mii de kilometri, pentru a evita orice daune.
Și acolo se va pierde ISS pentru totdeauna, doar câteva fragmente ajungând pe fundul oceanului. Când Stația Spațială Internațională se va scufunda în Pacific, nu numai că se vor pierde tone de metal, ci și un simbol al ceea ce suntem capabili să realizăm atunci când cooperăm. Căderea sa va marca sfârșitul unei ere… și începutul alteia. Și va trebui să decidem dacă ne confruntăm cu un bine comun sau doar cu o altă piață.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent