Mereu mi-a plăcut să scriu despre entuziaștii care fac lucruri doar pentru că se poate: un sistem de acum 30 de ani, cu CPU Pentium 1 la … 133 MHz poate funcționa cu un Linux modern?
V-ați gândit vreodată că telefonul pe care îl aveți e de vreo 1000 de ori mai puternic decât PC-urile pe care le foloseam acum 30 de ani? Și cu toate astea, e oare posibil să folosim un PC vechi de 30 de ani cu un sistem de operare modern, cu tot cu interfață grafică?
Action Retro a investit niște timp și a reușit să pună distribuția Linux Tiny Core pe un PC Packard Bell din 1994 cu un CPU Pentium 75 la 133 MHz, 128 MB RAM (în loc de cei 8MB cu care a fost dotat standard PC-ul) și o unitate floppy. Pentru cine nu e familiarizat cu aceste specificații vreau să fac niște precizări.
Prima este că procesorul acestui sistem funcționează la o frecvență de 133 MHz (primul meu PC era un DX2, care funcționa la 33 MHz), cu un singur nucleu (pe atunci nu se punea încă problema de nuclee) iar voi aveți pe telefon un CPU multicore ce poate funcționa chiar și la 3+ GHz, adică la peste 3000 MHz.
Al doilea lucru: PC-ul în cauză avea doar 8MB memorie RAM, capacitate în care acum poti stoca … o poză făcută cu un smartphone de ultima generație. Cu astea lucram noi atunci.
Revenind, procesul de instalare a Tiny Core Linux pe acest PC care la vremea lui funcționa cu Windows 95 nu e chiar simplu. Prima dată pentru că nu are conexiuni USB (la vremea respectivă standardul încă nu era inventat) iar pe unitatea CD-ROM nu s-a putut crea un CD care să poată fi citit.
Așa că soluția aleasă a fost să se utilizeze mai multe dischete – pe atunci le ziceam floppy. Tiny Core Linux are nevoie de doar 23MB pentru stocare, dar ca să permită o funcționare mai rapidă, Action Retro a pus 128MB RAM și a încărcat tot sistemul în memorie. A durat ceva, dar la final a ieșit un sistem funcțional.
E drept, nu prea ai ce face cu el acum (altceva decât să redai ceva muzică), în primul rând pentru că nu are conexiune de rețea modernă (doar un modem vechi) și mai apoi că e destul de lent.
Dar merge. Și e o dovadă că tehnologia adevărată e compatibilă și cu versiunile de hardware mai vechi (iese la iveală puterea și versatilitatea platformei Linux), iar cine vrea să vadă cum au evoluat lucrurile poate încerca astfel de aventuri.
Mie mi-a plăcut. Nu știu voi ce părere aveți.