Sambata, 15 Noiembrie 2025, ora 11:15

1600 citiri

Cum și-a justificat Washingtonul loviturile asupra ambarcațiunilor suspecte venezuelene: un document secret care ridică mai multe întrebări decât răspunsuri

Ambarcațiune suspectă, atacată de armata SUA FOTO captură X/ Secretary of War Pete Hegseth

Statele Unite au construit un mecanism juridic pe cât de complicat, pe atât de controversat, pentru a explica de ce armata americană poate scufunda ambarcațiuni suspectate că transportă droguri — fără ca dovezile traficului să fie făcute publice. The Wall Street Journal dezvăluie că, într-o notă secretă a Departamentului Justiției, fentanilul este prezentat drept potențială armă chimică.

Dar, așa cum remarcă sursele citate, substanța este doar o piesă secundară în ecuație. Miza reală este cu totul alta.

Documentul care deschide ușa forței militare: teroriști prin decret prezidențial

Nota, pregătită de biroul juridic al Departamentului Justiției pentru administrația Trump, oferă cadrul legal al unei operațiuni speciale demarate la începutul lui septembrie. În cadrul acesteia, armata americană a distrus cel puțin 20 de bărci în Marea Caraibilor și Pacific, ucigând 79 de oameni. Pentagonul nu a prezentat până acum dovezi publice că acele ambarcațiuni transportau droguri.

Textul secret conține câteva teze care stau la baza întregii operațiuni:

apartamente de vanzare bucuresti 2 camere

– fentanilul poate deveni armă chimică, iar ca exemplu e citată intervenția brutală a Rusiei din 2002, când aerosolul folosit la eliberarea ostaticilor din teatrul Dubrovka a ucis peste o sută de oameni;

– dar argumentul-cheie nu este fentanilul: administrația Trump a desemnat unele carteluri drept organizații teroriste străine, ceea ce — în interpretarea autorilor — le transformă în „ținte militare legitime”;

– cartelurile sunt prezentate ca grupări care finanțează acțiuni violente îndreptate împotriva SUA și a aliaților, deci pot fi atacate preventiv.

Documentul merge mai departe și justifică folosirea forței prin trei direcții:

-autoapărare colectivă, pentru că grupările criminale ar intra în conflict cu forțele de ordine ale statelor latino-americane partenere ale Washingtonului;

-existența unui „conflict armat non-internațional” între SUA și carteluri, ceea ce ar asigura imunitate militarilor americani în fața eventualelor acțiuni în justiție;

-puterea executivă a președintelui, care poate ordona operațiuni de până la 60 de zile fără aprobarea Congresului.

Critici dure

Expunerea juridică a stârnit un val de contestări atât din partea democraților, cât și din partea unor republicani. Specialiști în drept internațional avertizează că militarii americani nu au dreptul să vizeze civili — inclusiv suspecți de trafic — dacă aceștia nu reprezintă o amenințare iminentă și nu participă la ostilități.

Un alt argument: cartelurile nu urmăresc deliberat uciderea americanilor prin droguri, pentru că asta ar însemna pierderea propriei piețe de consum — deci lipsă de motivație.

Parlamentari care au citit nota secretă spun că Departamentul Justiției îi etichetează pe traficanți drept „combatanți inamici”, dar în același timp susține că SUA nu se află într-un conflict armat cu ei. O construcție juridică vădit paradoxală, menită să evite trecerea prin Congres.

Republicani sceptici cer răspicat aprobarea legislativului. „Președintele putea iniția operațiunea, dar pentru continuarea loviturilor e nevoie de votul Congresului”, spune Don Bacon, membru al Comitetului pentru Servicii Armate al Camerei Reprezentanților.

Nici aliații nu au fost convinși

Argumentul „autoapărării colective” este zguduit și din exterior. Mexicul și Columbia — principalii parteneri ai SUA în regiune — au criticat public atacurile asupra navelor și afirmă că nu au cerut astfel de intervenții, nici nu au fost informate despre schimbarea de strategie.

„Este un document construit invers: întâi s-a luat decizia, apoi s-a căutat justificarea”, spune senatorul democrat Chris Van Hollen.

Între timp, operațiunile continuă din 2 septembrie, deși Pentagonul nu a adus dovezi clare că bărcile distruse aparțineau unor rețele de trafic. Iar acuzațiile la adresa Venezuelei par nefondate: experții subliniază că fentanilul provine în principal din Mexic, nu din Caracas.

În loc să limpezească situația, documentul scos la lumină deschide o altă serie de întrebări: cât de departe poate merge Washingtonul în numele luptei antidrog? Și ce se întâmplă când dreptul internațional devine un simplu exercițiu de creativitate juridică?

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent