Președintii Recep Erdogan și Vladimir Putin FOTO X/@trtworld
Occidentul are încă de învățat de la Erdogan și Putin. Iar ceea ce se întâmplă acum în Turcia arată că războiul din Ucraina a reconfigurat raporturile de putere într-un mod pe care mulți nu l-au anticipat.
În ultimele luni, Ankara a bifat o serie de mișcări care, luate împreună, par să indice o apropiere de Occident: reducerea importurilor de petrol și gaze rusești, discuții pentru implicarea companiilor americane și sud-coreene în construcția celei de-a doua centrale nucleare, precum și o comandă de opt miliarde de lire pentru avioane Eurofighter din Marea Britanie. În paralel, marile firme din industria de apărare turcă au semnat parteneriate cu BAE Systems și Leonardo pentru dezvoltarea de drone.
Privită din exterior, pare o schimbare de direcție. Bloomberg observă însă exact contrariul: nu Turcia se întoarce spre Occident, ci Occidentul revine spre Turcia, forțat de contextul creat după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă și de anxietățile europenilor privind propriile capacități de apărare.
Relația personală dintre Trump și Erdogan, esențială
Trump și Erdogan au avut întotdeauna o relație directă, fără ocolișuri. Președintele american apreciază stilul autoritar al omologului său turc și ostilitatea acestuia față de ordinea liberală tradițională. Iar acum, când influența Turciei în Siria, Gaza, Caucaz și Marea Neagră crește, Washingtonul se vede nevoit să îl aibă aproape.
apartamente de vanzare bucuresti 2 camere
Sentimentul este reciproc: în Biroul Oval, Erdogan primește respect, și nu admonestări pentru subminarea democrației și a libertății presei – un aspect care a tensionat relațiile cu administrația Biden. Nu este întâmplător că, după primele discuții bilaterale din vară, Departamentul de Justiție a renunțat la un dosar de corupție împotriva unui contractor turc acuzat de manipularea unor contracte NATO.
La întâlnirea din septembrie, Trump și Erdogan au semnat zâmbind un acord de 43 de miliarde de dolari pentru importul de GNL american. Disputa legată de sistemele rusești S-400 rămâne, dar se conturează posibilitatea unei soluții.
Europa, critică, dar dependentă
Erdogan nu se bucură de prea multă simpatie în Europa, dar are parte, în schimb, de o nevoie în creștere. Turcia negociază încă din 2022 achiziția de Eurofightere, însă Germania a blocat constant tranzacția – inițial din cauza operațiunilor militare din Siria, apoi din cauza derapajelor de la normele democratice. Veto-ul a căzut însă acum, nu pentru că Ankara ar fi devenit mai democratică, ci pentru că Europa se află sub presiune geopolitică.
Bloomberg notează că Erdogan este, de fapt, marele beneficiar al deciziei riscante a lui Vladimir Putin de a invada Ucraina. Războiul l-a făcut indispensabil Occidentului și i-a oferit libertatea de a strânge șurubul intern fără teama unor sancțiuni serioase. Turcia continuă să vândă arme Ucrainei, discret, pentru a limita expansiunea Rusiei în Marea Neagră. Dar, în același timp, profită masiv de pe urma refuzului de a se alătura sancțiunilor: cumpără petrol rusesc la preț redus și funcționează ca nod de tranzit pentru comerțul Moscovei.
La nivel intern, războiul a oferit un balon de oxigen economiei turcești. Noua echipă financiară a reușit să reducă inflația anuală de la 80% în 2022 la circa 33%, fără să încetinească sever creșterea economică. O oportunitate nesperată într-o perioadă în care popularitatea lui Erdogan era în scădere.
Efectele regionale ale războiului
Conflictele din Siria au căpătat și ele o altă dinamică. Putin, concentrat pe Ucraina, nu a mai putut bloca planurile Turciei privind slăbirea poziției lui Bashar al-Assad. Pentru Ankara, acest lucru a avut două consecințe: a diminuat capacitatea Rusiei de a folosi refugiații sirieni ca instrument de presiune și a slăbit pozițiile kurde, facilitând recalibrarea internă a alianțelor politice ale lui Erdogan.
În plan european, alți analiști – între care fostul diplomat turc Sinan Ülgen – acuză UE că a ratat ocazia de a integra Turcia în spațiul democratic. Negocierile de aderare, deschise în 2005, au fost blocate de Franța, Cipru și alte state, iar modernizarea uniunii vamale a rămas un proiect înghețat. Bruxellesul nu a flexibilizat nici regimul de vize. Acum, Europa descoperă că are nevoie de o strategie coerentă în relația cu Ankara.
Concluzia Bloomberg: Occidentul nu are prea multe opțiuni. Turcia controlează intrarea în Marea Neagră, are una dintre cele mai mari armate din NATO, o industrie de apărare din ce în ce mai sofisticată și o economie tânără, valoroasă pentru un continent aflat în criză demografică.
Erdogan și Putin au reușit să gestioneze divergențe majore – de la Caucaz la Ucraina – menținând în același timp o colaborare strânsă. Iar dacă Ankara vrea să-și reducă dependența de Rusia, Occidentul trebuie să profite de oportunitate, dar și să susțină opoziția democratică turcă, aflată sub presiune.
Turcia nu este încă Rusia sau Iran, dar direcția în care este împins regimul ar trebui să ridice semnale de alarmă la Bruxelles și Washington, avertizează Bloomberg.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent