La marginea
Ucrainei, chiar lângă granița cu România, se află Nyzhnia Apșa, considerat „cel
mai bogat sat din țară”, o așezare unde casele nu mai seamănă cu locuințele
obișnuite, ci cu adevărate palate.
Casă/castel în Nyzhnia Apșa. FOTO: captură TikTok/@polinashtern
Dacă treci granița
din România înspre regiunea Transcarpatia din Ucraina și înaintezi prin satele din zonă, peisajul
rural pare, la început, unul obișnuit. Dar, după câțiva kilometri, apare un loc
care rupe complet monotonia.
Nyzhnia Apșa,
despre care mulți spun că ar fi „cel mai bogat sat din Ucraina”, iese imediat
în evidență prin casele sale imense, împodobite cu turnuri, coloane și fațade
care amintesc mai degrabă de palate decât de locuințe rurale. Unele au chiar
30, 40 sau 60 de camere, iar în curți se pot zări sere, grădini îngrijite,
piscine și saune, un contrast izbitor cu multe dintre satele din zonă.
Istoria castelelor
de la graniţa cu România
Paradoxul apare
însă imediat ce treci de impresia inițială, pentru că multe dintre aceste
clădiri uriașe sunt aproape nelocuite.
„Satul arată la fel de bine ca și Concha-Zaspa. Fiecare
casă are mai multe etaje și 30, 40, uneori chiar 60 de camere. În curte se află
sere, grădini, piscine și saune. Dar există o nuanță: oamenii locuiesc acolo în
1-2 camere. Restul sunt închise.
Se întâmplă ca aceste case să fie complet goale, iar
proprietarii să locuiască în vechile căsuțe. Motivul este încălzirea scumpă. De
aceea, astfel de palate sunt de obicei închiriate turiștilor sau noilor
locuitori ai satului”, potrivit
unui material video distribuit pe TikTok de @polinashtern şi apoi pe YouTube.
Imaginea 1/4:
casa Nyzhnia Apșa 02 captura TikTok/@polinashtern
Astfel de clădiri
impunătoare au început să apară încă din anii 1980, când mulţi români-ucraineni
din sat au plecat la muncă peste hotare ori au reuşit să facă adevărate averi
din comerţul cu alcool și floarea-soarelui.
Opulență și sărăcie
Deși arhitectura
satului a cunoscut o adevărată explozie de înălțime și fast, contrastul dintre
lux și realitatea de zi cu zi rămâne izbitor. Casele uriașe, cu turle și fațade
somptuoase, coexistă cu semne evidente ale unei vieți rurale modeste, care nu a
dispărut niciodată cu adevărat.
Astfel, pe multe
străzi, printre clădirile care se profilează impozant, una mai înaltă decât
cealaltă, se strecoară gospodării vechi, cu acoperișuri modeste, autoturisme
uzate și grădini care par abandonate.
„Acolo încă mai pot fi găsite mașini vechi, din
ferestrele clădirilor neterminate iese fân, iar curțile sunt acoperite de
iarbă. Cu toate acestea, a construi mai sus decât vecinul este o tendință
locală”, potrivit aceleiași
surse.
Peisajul rezultat
este o împletire neobișnuită de prosperitate afișată și sărăcie discretă, un
amestec care povesteşte istoria unei comunități ambițioase, hotărâte să-și
etaleze succesul, chiar dacă traiul de zi cu zi rămâne, pentru unii locuitori,
unul simplu și adesea dificil.