O discuție internă între magistrați, după reportajul Recorder care a făcut valuri, a ajuns în spațiul public. Judecătoarea Sorina Marinaș, inițiatoarea listei cu semnăturile de susținere pentru „Justiție capturată”, susține în realitate idei incompatibile cu cele pentru care pretinde că luptă.
Simona Marinaș se contrazice singură în discuțiile cu colegii. FOTO: Cătălin Tolontan
O
discuție apărută în mediul online, la care participă
judecătoarea Sorina Marinaș, scoate la iveală o contradicție
directă între mesajele publice promovate după documentarul
Recorder și explicațiile oferite chiar de una dintre vocile
asociate acestui curent de contestare din magistratură.
Potrivit Știripesurse, care a intrat în posesia capturii conversației de pe
un grup de Facebook al magistraților, judecătorii au dezbătut pe
larg probleme precum cea a delegării, a dosarelor aflate în prag
de prescripție și responsabilitatea judecătorului față de
cauzele pe care le instrumentează. În captură apare dialogul
dintre un magistrat și Sorina Marinaș, în care aceasta este
întrebată de ce a fost de acord să fie delegată în condițiile
în care ar fi avut pe rol dosare „sub iminența prescripției”,
aproape de finalizare, după administrarea unui probatoriu amplu.
Interlocutorul Sorinei Marinaș a sugereat astfel principalul risc,
anume faptul astfel de mutări ar putea să contribuie la întârzieri
și, implicit, la prescrierea răspunderii penale.
„Am
și eu o nelămurire. Dacă aveai spre soluționare dosare sub
iminența prescripțieiei, aproape de finalizare, deci după
administratea unui vast probatoriu, de ce ai acceptat să fii
delegat?”, a fost întrebarea directă.
Judecătoarea a dat un răspuns cel puțin interpretabil, care vine să contrazică flagrant ideile pe care le susțin în teorie toți semnatarii petiției pentru independența Justiției.
„Poate
pentru că, așa cum știm toți, delegarea este anticamera
transferului. Poate îți dorești de ani de zile asta și ăsta e
parcursul impus actual. E ca și cum te-ai întreba de ce te înscrii
la promovare dacă ai dosare în prag de prescripție pe rol…”, a
răspuns Sorina Marinaș, după care a revenit și a susținut că nu
există riscul să nu fie finalizate dosarele respective. „Nu este
chiar așa. Ai posibilitatea să finalizezi astfel de dosare până
pleci. Nu sunt proceduri care se fac de pe o zi pe alta. Repet, mă
refer la cele în care ai totul făcut și trebuie să dai doar
soluția. Este o chestiune de conștiință până la urmă. În
celelalte cazuri pot exista suspiciunile prezentate în documentar.
Și numai o anchetă „concretă și efectivă” poate lămuri
aceste acuzații extrem de grave”, a adăugat ea, arătând că tratează problema ca pe una
de carieră, nu ca pe una de impact asupra actului de justiție.
Una spunem, alta facem
Practic,
prin răspunsurile sale, judecătoare nu a făcut decât să se
delimiteze de „teza Recorder” și de mesajul petiției
magistraților, intrând practic în coliziune directă cu
principiile pe care le susține public. Asta cu atât mai mult cu cât
în „Justiție capturată” magistrații descriu delegările și mutările ca mecanisme prin care dosare sensibile
sunt practic scoase din mâinile unor judecători, ceea ce
are apoi efecte directe asupra termenelor și duc în multe cazuri
la prescripții.
Dacă
Sorina Marinaș susține puternic acest punct de vedere și s-a
implicat direct asumându-și chiar rolul de a iniția o listă pe
care magistrații care susțin ideile Recorder să-și pună
semnăturile, în discuția care ar fi trebuit să rămână departe
de opinia publică, aceleași delegări nu doar că nu mai apar ca o
manevră problematică, ci sunt justificate și prezentate ca un pas
aproape inevitabil, comparabil cu promovarea.