România profund ideologizată și polarizată navighează pe ape tulburi, iar implicațiile politice, geopolitice, economice și sociale sunt uriașe, avertizează politologul Paul Algică. Iar realitatea nu ne iartă — schimbările radicale care vor veni din punct de
vedere social, democrafic și economic, toate strâns legate, îi vor
obliga pe români să iasă din bula halucinației ideologice și
propagandistice în care România este blocată, este convingerea
politologului.
România a luat-o într-o direcție greșită. FOTO: Shutterstock
Politologul Paul Algică a
prezentat la London School of Economics o poziție privind
provocările pe care le ridică complexitatea și incertitudinea
aduse de noile realități ale secolului 21 și a vorbit și despre
soluții. Intrăm într-o nouă eră, iar implicațiile politice,
geopolitice, economice și sociale sunt uriașe, avertizează Algică,
într-o postare pe rețelele sociale.
„Realitățile sunt
evidente: evoluțiile tehnologice, demografice, instituționale și
culturale care se desfășoară concomitent vor amplifica masiv
complexitatea fenomenelor sociale și vor genera probleme de
guvernanță de o gravitate fără precedent. Intrăm într-o nouă
eră, într-un teritoriu încă necartografiat. Implicațiile
politice, geopolitice, economice și sociale sunt uriașe. Dacă până
de curând reușisem să menținem un anumit echilibru în privința
principiilor liberale de guvernare și a modelului de dezvoltare
economică asociat instituțiilor secolului XX, astăzi suntem
obligați să regândim radical atât arhitectura guvernanței, cât
și strategiile de dezvoltare economică. În acest context, poziția
pe care o susțin este, în primul rând, o delimitare de un
ideologism naiv, tributar unei gândiri pe pilot automat de secol XX,
care confunda eticheta cu realitatea”, spune Algică.
Ideologismul isteric a luat locul pragmatismului
El se declară împotriva
ideologismului și a propagandei, ambele prezente la tot pasul în
societatea românească și nu numai.
„Pragmatism și adaptare,
nu ideologism isteric propgandistic”, mai scrie el, după care
adaugă: „În unele locuri — cum ar fi România — vedem un
adevărat spectacol al inadecvării si retardulului
intelectual-doctrinar ca patologie a gândirii strategice si de
guvernanta: Vedem cum domină nu pragmatismul, ci o lectură
fantasmagorică a realităților, potrivit căreia cheia momentului
ar consta în confruntări ideologice gândite în parametri vetuști
ai secolelor XIX și XX.
Rezultatul este o diagnoză
complet eronată a situației, un trogloditism intelectual
impertinent. Se duc lupte semantico-ideologico-propagandistice
-derivate din fantasme ale sincronismului naiv de secol 20- total
paralele cu realitățile secolului 21. Dar realitatea este că
lentilele conceptuale ale abordărilor de secol XX, sunt depășite.
Pe baza lor nu obții o hartă a teritoriilor cu care ne vom
confrunta. Cel mult vei obține o hartă falsă, care te va conduce
direct în prăpastie”, mai spune Algică.
În perioada în care
ideologia domnește, iar oamenii nu mai sunt capabili să gândească
dincolo de linii pe care cred că și le-au trasat singuri, dar în
realitate le-au fost trasate de politicieni și ideologi lipsiți de
multe ori de etică, haosul este cuvântul de ordine.
„Până la urmă,
realitatea vorbește și va continua să vorbească. Indiferent de
fanteziile ideologice sau de fantasmele și etichetele vehiculate în
acest univers paralel al retardului intelectual și doctrinar,
indiferent unde se manifestă această senilitate ideologică de
secol XX, Secolul 21 își are ritmurile și forțele sale, care
împing sistemele politice, economice și culturale spre orizonturi
noi, fără precedent”, adaugă politologul.
Găsim mereu vinovați pentru problemele noastre
Bula halucinației ideologice
și propagandistice în care România este blocată se va sparge mai
devreme sau mai târziu, crede Paul Algică.
Paul Algică. FOTO: Facebook
„A pune casa în ordine și
a o pregăti de furtună”, mai scrie el, iar apoi completează: „În
al doilea rând, ne place sau nu, realitatea acestor trenduri ne va
obliga — mai devreme sau mai târziu — să ieșim din bula
halucinației ideologice și propagandistice în care România este
blocată. Cu cât se întâmplă mai repede, cu atât mai bine. La
un moment dat vom fi nevoiți să înțelegem că tot ceea ce se
întâmplă nu este rezultatul voinței unei persoane, al unui grup
sau al unei conspirații. Este un proces social vast și profund, în
care forțe tehnologice, economice, geopolitice și culturale se
ciocnesc într-o fricțiune mega-istorică. Oricât de isteric am
striga „Trump, Putin, Rusia, SUA sau China”, realitatea are
propriile ei legi de mișcare — la care fie ne adaptăm, fie pierim
bolborosind baliverne propagandistice si trogloditisme isterizante”,
consideră el.
Finalmente, crede
politologul, românii vor înțelege că dincolo de marile puteri
care pot sau nu să ne ajute sau să ne facă rău, contează în
realitate ceea ce facem noi înșine. Iar speranța că cineva ne va
salva și va face ceea ce trebuie să facem noi în locul nostru este
o himeră.
„Vom înțelege, mai
devreme sau mai târziu, că în măsura în care va exista o salvare
sau o modalitate de a ieși din imensele probleme cu care ne vom
confrunta, aceasta nu va veni nici de la Uniunea Europeană, nici de
la Statele Unite, nici de la China, nici de la Rusia și nici de la
Turcia. Această salvare sau capacitate de navigare colectivă va
proveni doar din resursele interne ale statului și societății
românești si capacitătile lor de organizare. Cu cât acest adevăr
fundamental este scos mai repede din umbra halucinațiilor
propagandistico-isterico-ideologice cu care opinia publică și
decidenții români se autoamăgesc, își fură singuri căciula și
se isterizează, cu atât mai bine”, susține Algică.
O nouă direcție
El consideră că România
trebuie să treacă printr-o schimbare de paradigmă.
„Reorientarea către
întărirea sistemelor naționale de guvernanță nu mai este o
opțiune, ci o necesitate. Și nu doar pentru România: aceasta este
regula tuturor sistemelor de guvernanță care au supraviețuit și
încă funcționează la începutul acestui secol și mileniu. Această concluzie derivă
din tendințe demografice, economice, statistice, instituționale și
tehnologice obiective — nu din speculații ideologice. În prezent,
nu există soluții generalizabile și validate pentru gradul de
complexitate și incertitudine cu care se vor confrunta statele și
societățile lumii. Prin urmare, prioritatea absolută a oricărei
entități de guvernanță trebuie să fie dezvoltarea unor
capacități robuste de reacție, adaptare și învățare într-un
mediu dominat de complexitate și imprevizibilitate. Vorbim aici
despre termenul mediu, pentru că pe termen lung — ca să-l cităm
pe Keynes în varianta pesimistă, „suntem cu toții morți” —
iar în varianta optimistă a înțelepciunii populare: „Dumnezeu
cu mila”, mai scrie el.
În atare situație, Paul
Algică vede pentru România patru priorități structurale
esențiale. Aceste patru direcții ar trebui urmate, consideră el,
pentru a ieși din situația complicată în care se găsește
România. Prima și poate cea mai importantă, dar căreia
autoritățile și guvernele nu i-au dat niciodată nici măcar o
minimă importanță ține de reformarea sistemului de educație.
Ce soluții am avea
„Reformarea sistemului
de educație și învățământ, astfel încât acesta să dezvolte
competențe cognitive, tehnice și etice adaptate noilor realități
tehnologice și sociale, și nu reflexe ideologice de secol trecut.
Este absolut esențial: în epoca informației, sistemul de educație
si cercetare este echivalentul industrializării în epoca
modernizării. Dacă nu ai acest fundament, nu exiști”, punctează
Algică.
A doua direcție ține de
pregătirile ce ar trebui făcute pentru a face față șocurilor ce
vor urma și care vor afecta viața românilor în aproape toate
aspectele.
„Consolidarea sistemului de
protecție socială și a plasei de siguranță, în paralel cu
flexibilizarea și intensificarea capacității de inovare a
economiei, pentru a face față șocurilor ce vor afecta piața
muncii, structura profesională și dinamica demografică”,
subliniază Algică.
A treia direcție, în
viziunea lui Paul Algică, este modernizarea administrației publice
și a mecanismelor de guvernanță, atât la nivel local, cât și la
nivel național, pentru a crește capacitatea statului de a
reacționa, de a învăța și de a se adapta rapid într-un mediu în
permanentă schimbare. În fine, cea de-a patra, dar nu mai puțin
importantă direcție ar fi, confirm lui Paul Algică „Întărirea
sistemului de identitate colectivă, de semnificație și sens, care
va deveni în anii ce urmează pivotul rezilienței și adaptării —
atât individuale, cât și comunitare — în fața transformărilor
tehnologice, economice și culturale globale”.
Vestea proastă este că
deocamdată societatea, românii în general, nu par să fie
pregătiți pentru a conștientiza aceste lucruri și se lasă în
continuare conduși de activiști și propagandiști oportuniști.
„Acestea sunt fundațiile
fără de care niciun stat sau societate nu va putea rezista
presiunii istorice care se apropie. Le înțelegem sau nu le
înțelegem. Dacă le înțelegem, atunci acest lucru ar trebui să
fie vizibil imediat în priorități, în modul de gândire și în
modul de abordare. Deocamdată, nu pare că am ajuns să înțelegem…
Suntem inca in epoca trogloditismului intelectual si ideologic”,
încheie Paul Algică.
Cine este Paul Algică
Paul
Algică este doctor în ştiinte politice (Indiana University,
Bloomington), în economie (ASE Bucuresti) şi în sociologie
(Universitatea din Bucureşti). Este cercetător şi cadru didactic
la James Buchanan Center for Political Economy, George Mason
University, şi fellow la Hudson Institute, Washington DC. A predat
la SNSPA, Bucureşti, şi a funcţionat ca expert şi consultant atât
pentru organisme internaţionale precum Programul de Dezvoltare al
Naţiunilor Unite, Banca Mondială şi United States Agency for
International Development, cât şi pentru sectorul privat, lucrând
pentru companii de consultanţă internaţională precum Booz Allen
Hamilton.