Proiectul federalist al Uniunii Europene a reapărut în spațiul public, ca subiect de dezbatere în spațiul virtual. Vocile pro-federalizare, inclusiv din România, consideră că această integrare europeană, „totală”, este inevitabilă. De partea cealaltă, conservatorii sunt de părere că un astfel de demers este mai degrabă periculos state, națiuni, cetățeni, la nivel individual etc.
Ce ar putea însemna federalizarea europeană, în cazul României
În eventualitatea federalizării, în cazul României, domenii precum politica externă, bugetul național, apărarea și alte domenii fundamentale pentru funcționarea statului ar fi cedate către entitatea centrală europeană. Teoretic, România ar putea deveni mai strâns conectată de economiile și sistemele occidentale, dar puterea de decizie a cetățenilor români, flexibilitatea statului de a-și seta propriile priorități ar fi redusă aproape de zero.
Proiectul federalizării a generat entuziasm în rândul unei tabere, dar și scepticism, din partea celeilalte tabere. Pe de o parte, federaliștii susțin că pe fondul globalizării, e necesar un astfel de proiect. Astfel, România s-ar putea dezvolta mai rapid, impulsionată de Occident. De cealaltă parte, scepticii cred că proiectul federalizării aduce la pachet riscuri precum: exploatarea agresivă și perfect legală a României de către decidenți din state mai puternice, care vor avea puterea executivă, marginalizarea economică a României, diluarea aspectelor culturale, a identității naționale, tensiuni sociale majore, punerea în pericol a securității României, din cauza dispariției armatei naționale.
Pe fondul încurajării proiectului federalist, unele state ar putea marșa pentru „o Europă a națiunilor suverane” sau ar putea chiar promova EXIT-ul, pe model britanic. Despre scenariul EXIT-urilor, Ziare.com a discutat cu Alexandru Grumaz – diplomat și general în rezervă și cu Bogdan Ficeac – sociolog.
apartamente de vanzare bucuresti 2 camereGeneralul Alexandru Grumaz: „Riscul real pentru UE nu este atât ieșirea explicită, cât eroziunea loialității interne, apariția unor state care rămân formal membre, dar se distanțează politic, strategic sau normativ”
Potrivit lui Grumaz, ieșirea din Uniunea Europeană presupune un mecanism foarte complicat. Însă, repetarea unui scenariu precum cel al Marii Britanii nu este „nul”, avertizează analistul de politică externă.
„Afirmația că nicio alianță nu este eternă este corectă din perspectivă istorică, însă aplicarea ei mecanică asupra Uniunii Europene poate fi înșelătoare. UE nu este o alianță clasică, ci un sistem profund integrat economic, juridic și instituțional, ceea ce face ieșirea formală mult mai costisitoare și mai dificilă decât aderarea. Totuși, riscul unor noi ‘EXIT-uri’ nu este nul, ci asimetric și diferențiat”, a explicat generalul Alexandru Grumaz.
În opinia lui Grumaz, ieșirea unor state din UE ar fi un scenariu ce s-ar putea pune în discuție, dar nu foarte curând.
„Pe termen scurt și mediu, probabilitatea unor ieșiri formale este redusă. Experiența Brexitului a funcționat ca un puternic factor de descurajare: costuri economice ridicate, instabilitate politică internă și pierderea influenței externe. Pentru majoritatea statelor membre, beneficiile apartenenței la UE rămân net superioare costurilor, chiar și în contextul nemulțumirilor actuale. Cu toate acestea, riscul real pentru UE nu este atât ieșirea explicită, cât eroziunea loialității interne, apariția unor state care rămân formal membre, dar se distanțează politic, strategic sau normativ. Acest fenomen de ‘semi-exit’ este mai probabil decât un nou Brexit”, a menționat expertul militar.
Totuși, există câteva categorii de state care la un moment dat, ar putea pune problema EXIT-ului, potrivit generalului Grumaz.
„Statele cu euroscepticism politic cronic, dar cu economie dependentă de UE. Exemplele cele mai discutate sunt Ungaria și, într-o măsură mai mică, Polonia. În aceste cazuri, discursul eurosceptic este intens, dar dependența economică și strategică de UE este prea mare pentru a face un EXIT realist. Mai probabil este un conflict permanent cu instituțiile europene decât o ieșire propriu-zisă.
Apoi, statele contributoare nete, cu presiune politică internă. În teorie, unele state din nord sau vest, precum Olanda, Danemarca și Suedia ar putea manifesta frustrări legate de redistribuire, migrație sau centralizare excesivă. În practică însă, aceste state beneficiază masiv de piața unică și de poziția lor influentă în interiorul UE. Un EXIT ar reduce drastic această influență. De asemenea, statele periferice aflate sub presiune economică sau socială. Țări precum Grecia sau Italia sunt uneori menționate în scenarii speculative. Totuși, experiențele crizelor financiare au arătat că, în momente critice, ieșirea este percepută ca risc existențial, nu ca soluție”, a explicat Grumaz.
Alexandru Grumaz: „Pentru România, miza nu este teama de EXIT-uri, ci poziționarea inteligentă într-o Uniune care se va schimba, probabil inegal și pe mai multe viteze”
Din punctul de vedere al generalului format la Harvard, EXIT-ul unor state din UE ar putea fi mai degrabă „rezultatul unui accident politic major, nu al unui proces planificat și rațional”.
„Cine este cel mai probabil „actor” al unei rupturi viitoare? Paradoxal, nu statele cele mai vocale sunt cele mai probabile candidate la EXIT. Cele mai expuse riscurilor sunt acele state în care s-ar putea produce o conjuncție rară de factori: criză economică severă; criză politică internă profundă; leadership populist dispus să își asume costuri mari; percepția publică că UE este sursa principală a problemelor. Chiar și în aceste condiții, ieșirea ar fi mai degrabă rezultatul unui accident politic major, nu al unui proces planificat și rațional”, a mai transmis analistul.
În opinia generalului Grumaz, pericolul pentru UE nu este dizolvarea juridică, ci accelerarea decalajelor dintre statele membre.
„Adevăratul pericol nu este un nou EXIT formal, ci: fragmentarea decizională, Europa „cu cercuri concentrice”, apariția unor formate paralele – Core 5, coaliții ad-hoc, diferențe tot mai mari între centru și periferie. UE riscă mai degrabă o dezintegrare funcțională, nu una juridică.
Da, nicio construcție politică nu este eternă. Dar, în cazul Uniunii Europene, probabilitatea unor noi EXIT-uri este scăzută, iar costurile sunt atât de mari încât majoritatea statelor preferă confruntarea internă sau adaptarea, nu ieșirea. Viitorul UE nu va fi decis de cine pleacă, ci de cât de coerentă și funcțională rămâne pentru cei care rămân. Pentru România, miza nu este teama de EXIT-uri, ci poziționarea inteligentă într-o Uniune care se va schimba, probabil inegal și pe mai multe viteze”, a concluzionat analistul militar și de politică externă Alexandru Grumaz.
Sociologul Bogdan Ficeac: „Nu cred că se va insista foarte mult cu această idee, a federalizării”
Sociologul Bogdan Ficeac nu crede că proiectul federalist va avea succes, din mai multe motive. În primul rând, pentru că diferențele dintre statele membre ale UE sunt prea mari.
„Este extraordinară această inițiativă (n.r. – UE) și din punct de vedere economic, a funcționat foarte bine. Așa cum din punct de vedere militar, cu state membre din UE, alianța NATO funcționează. Dar iată la nivelul Uniunii de cât timp se vorbește despre o armată europeană… Nu mai spun despre o federalizare, o unică structură politică, administrativă și așa mai departe.
Subiectul în sine, evident că este unul foarte interesant. Problema cu federalizarea este veche la nivelul Uniunii Europene. De zeci de ani se tot vorbește despre o națiune europeană, despre o Europă unită în diversitate. S-a luat modelul american – ‘să facem o națiune pe model american’. Dar acolo, indiferent de etnie, când cetățenii își pun steagul în fața casei, pun steagul Americii, nu pe cel al statului respectiv. În România, în afară de instituțiile obișnuite, unde întâlnim steagul european, lumea e cu steagul național. E o diferență culturală foarte mare. Statele Unite au fost un creuzet care s-a format în urmă cu două-trei secole, din diverse nații, într-un anumit context. Europa are culturi diferite, cu tradiții de mii de ani, care de-a lungul timpului au avut nenumărate diferende între ele, care au moșteniri culturale diferite, limbi diverse. A trece la o Europă federală mă îndoiesc că se va întâmpla așa ceva, într-o Europă care a promovat această lozincă, sintagmă, dorință – ‘Europa unită prin diversitate’ – suntem total diferiți din punct de vedere cultural, sociologic, față de SUA, pe care o luăm drept model”, a declarat Ficeac.
Ambițiile unor jucători mari de la nivelul UE, dar și a unor actori mai mici, dar vocali, ar împiedica o astfel de inițiativă, crede sociologul.
„Eu cred că nu se va insista foarte mult cu această idee. Nu cred că unele state vor renunța la o bună parte din suveranitatea lor în favoarea federalizării. Ponderea cea mai mare va veni cumva către Germania. Mă îndoiesc de faptul că Franța, în ciuda prieteniei post-belice cu Germania va accepta așa ceva. Sau că italienii vor accepta să fie conduși de nemți sau de francezi. Nu cred că se va merge până acolo, pentru a se pune problema foarte serios, organizarea unui referendum european. Vorbim despre state cu o economie foarte mare, cu o istorie foarte îndelungată, puternică, foste imperii, care nu cred că vor fi de acord cu federalizare. A, la nivel național, da. Se poate în Germania. Dar acolo sunt nemți, cu toții. De asemenea, nu cred că va exista dorință din partea unor state mai noi în cadrul UE, care au o voce destul de puternică.
Și totuși, dacă s-ar ajunge atât de departe încât să fie pusă pe masă această variantă, a federalizării, ar putea exista inițiative de tipul ‘decât să ne conducă altcineva, mai bine facem ca englezii și fiecare își vede de drumul lui’. Astfel, din păcate, pentru o lume multipolară înseamnă că UE nu ar mai fi niciun fel de pol, iar cei care ies, vor fi mult mai slabi decât este acum UE, așa cum e ea acum, cu problemele ei”, a menționat Bogdan Ficeac.
Sociologul Bogdan Ficeac: „Multe s-au făcut în România și sub ‘biciul’ Uniunii Europene”
Federalizarea este un proiect apropiat de tabăra globalistă/progresistă. Însă, asta nu înseamnă că suveraniștii/conservatori susțin varianta radicală, părăsirea UE, subliniază analistul.
„Proiectul Europei federale e mai apropiat de globaliști. Asta nu înseamnă că suveraniștii sunt cei care vor păstrarea suveranității în sensul extrem, chiar de ieșire din Uniunea Europeană, ceea ce pentru România ar fi o catastrofă. Faptul că mulți dintre cetățenii noștri sunt nemulțumiți de rolul pe care-l joacă România în cadrul Uniunii Europene, adică rolul în care doar se duce să ia anumite directive și nu se luptă pentru prioritățile sale naționale, au fost atâtea discuții… Nemții, polonezii au reușit să-și păstreze centralele deschise, proiecte din zona de agricultură, diverse exemple pot fi date.
În România nu s-a observat o astfel de apetență pentru stabilirea și promovarea unor interese comune, care nu mai țin de orientarea politică – stânga, dreapta, centru etc. Să ne aducem aminte și de fostul președinte Iohannis, care la începutul primului mandat a adunat diverse minți strălucite pentru a face proiectul de țară, pentru ca la final să ne spună că România e un stat eșuat. De la integrarea în UE și NATO nu mai există un proiect de țară al României”, a precizat Ficeac.
Delăsarea politicienilor români a fost într-o anumită măsură acoperită de politicile europene, mai avertizează Ficeac.
„Așa s-a întâmplat de la integrarea în Uniunea Europeană. Vine câte un președinte hotărât chipurile să facă un proiect de țară, iar la final ne spune că nu a făcut nimic și că România e un stat eșuat. Trebuie să fim corecți și să admitem că multe s-au făcut și sub ‘biciul’ Uniunii Europene. Odată cu integrarea în UE și în NATO s-au mai structurat anumite politici, anumite instituții, sub amenințarea cu diverse sancțiuni. Sub amenințarea pierderii unor anumite fonduri s-au mai făcut anumite reforme, dar ne uităm și acum: toată lumea vorbește despre reforma administrativ-teritorială, dar nimeni nu votează pentru așa ceva, pentru că vor să-și păstreze clientela de partid ori altfel, reforma este că îi scoatem pe ai lor și-i aducem pe ai noștri.
Totuși, trebuie să fim recunoscători că România a reușit să intre în UE și-n NATO și cred că nimeni dintre globaliști sau suveraniști nu-și dorește să iasă România din astfel de structuri. Că mai există anumite minți mai înfierbântate, asta e altceva… Că-și dorește mai multă sau mai puțină suveranitate în cadrul unor astfel de structuri, e altă discuție!”, a concluzionat sociologul.
Generalul Alexandru Grumaz: „Cel mai probabil scenariu nu este nici federalizarea completă, nici revenirea la o Europă strict interguvernamentală”
Generalul Grumaz admite faptul că proiectul federalist beneficiază de maximă vizibilitate, însă șansele de implementare sunt minime, pe termen scurt, consideră acesta.
„Proiectul federalist european se află într-un moment paradoxal: are mai multă vizibilitate și legitimitate discursivă ca oricând, dar șansele sale de implementare efectivă rămân limitate și incerte. Diferența dintre cele două niveluri – intenție politică și aplicare practică – este esențială pentru a înțelege viitorul Uniunii Europene.
La nivel de idee și direcție politică, federalismul are șanse moderate spre ridicate de a avansa. Contextul geopolitic actual – războiul din Ucraina, presiunea Rusiei, incertitudinile legate de angajamentul SUA, competiția globală cu China – favorizează discursul centralizării. Pentru multe elite europene, federalizarea este percepută ca soluția logică la incapacitatea UE de a acționa rapid și coerent în crize majore. În plus, federalismul avansează deja incremental, fără a fi numit explicit ca atare: achiziții comune de armament, fonduri comune de împrumut, politici industriale coordonate, mecanisme de sancțiuni centralizate. Aceste evoluții nu creează formal un stat federal, dar mută constant competențe de la nivel național către nivelul UE. Din acest punct de vedere, planul federalist ‘se înfăptuiește’ parțial, prin pași mici, tehnici și greu de reversat”, a declarat Grumaz.
Federalizarea propriu-zisă ar implica ample procese administrative și juridice greu de realizat pe termen scurt sau mediu.
„Totodată, federalismul beneficiază de sprijinul unui nucleu de state influente – în special Germania, Franța și cercuri din nordul Europei – de susținere instituțională la nivelul Comisiei Europene și de o rețea intelectuală și mediatică favorabilă. Acest lucru îi oferă o prezență constantă în agenda publică, chiar și în lipsa unui consens larg.
În schimb, aplicarea deplină a unui proiect federalist – în sensul unui transfer explicit și major de suveranitate, cu modificări de tratate, guvern federal, politică externă și de apărare unificate – are șanse reduse pe termen scurt și mediu. Principalul obstacol este lipsa consensului politic și popular. UE este compusă din state cu istorii, interese și percepții de securitate profund diferite. Pentru multe țări, în special din Europa Centrală și de Est, suveranitatea nu este un concept abstract, ci o experiență istorică recent recâștigată. Acceptarea unui centru de putere supranațional puternic ridică temeri reale legate de pierderea controlului democratic. Un al doilea obstacol major este procedural. Federalizarea reală ar necesita modificări ale tratatelor europene, referendumuri naționale în mai multe state și aprobări parlamentare dificile. Experiențele anterioare arată că astfel de procese sunt lente, fragile și ușor de blocat de voturi negative într-un singur stat”, a menționat analistul.
Diplomatul român crede că cel mai probabil scenariu este „Europa pe mai multe niveluri, cu un nucleu mai integrat și o periferie mai flexibilă”.
„În al treilea rând, există o problemă de legitimitate democratică. UE nu dispune încă de un demos european unificat. Loialitățile politice, identitățile și spațiul public rămân în mare parte naționale. Fără o bază democratică solidă, un stat federal riscă să fie perceput ca un proiect elitist, impus de sus, ceea ce ar alimenta euroscepticismul și tensiunile interne. Cel mai probabil scenariu nu este nici federalizarea completă, nici revenirea la o Europă strict interguvernamentală, ci o Europă pe mai multe niveluri, cu un nucleu mai integrat și o periferie mai flexibilă.
Federalismul va avansa funcțional, sectorial și diferențiat, mai degrabă decât printr-un salt constituțional clar. Planul federalist european are șanse reale de a progresa ca direcție politică și practică administrativă, dar șanse limitate de a fi aplicat integral ca proiect constituțional explicit. Integrarea va continua, dar fragmentat, tehnic și pragmatic, nu printr-un moment fondator de tip federal clasic. Pentru state precum România, miza nu este dacă federalismul va exista sau nu, ci în ce formă, cu ce ritm și cu ce capacitate de influență proprie în interiorul acestui proces”, a concluzionat generalul Grumaz.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent