Duminică, 21
decembrie 2025, România și emisfera nordică marchează cea mai lungă noapte a
anului, un moment astronomic care dă startul iernii și care, de milenii, este
însoțit de mituri şi tirualuri străvechi.
Sarmisegetusa Regia, iarna. FOTO: Adevărul/Daniel Guţă
Cea mai lungă
noapte a anului
Solstițiul de iarnă
marchează ziua cu cea mai scurtă durată și noaptea cu cea mai mare durată din
întregul an, iar în 2025 acest fenomen va avea loc pe 21 decembrie, la ora
17:03, ora României, moment în care oamenii din emisfera nordică vor observa că
întunericul se prelungește și parcă încetinește ritmul natural al zilei.
După această dată,
zilele vor începe să se mărească treptat, iar nopțile să se scurteze, dar
pentru câteva ore întunericul va părea să stăpânească pământul, iar acest lucru
a inspirat, de-a lungul istoriei, mituri și ritualuri care au supraviețuit până
astăzi.
„Fenomenul din luna decembrie desemnează perioada în care
poziția Soarelui la amiază variază foarte puțin, acesta fiind aproape staționar
pe cer în timpul solstițiului de iarnă, iar după acest moment Soarele începe să
urce treptat mai sus, semn al faptului că zilele se vor lungi. La latitudinea
medie a României, astrul se ridică la doar aproximativ 21° deasupra
orizontului, ceea ce face ca ziua să fie extrem de scurtă – în București,
aproximativ 8 ore și 50 de minute – în timp ce noaptea atinge durata maximă, de
aproape 15 ore și 10 minute. Razele Soarelui cad sub un unghi redus, iar
umbrele obiectelor devin mai lungi decât în orice altă zi a anului”, a explicat astronomul Adrian Șonka de la Observatorul
Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
Cuvântul
„solstițiu” provine din latinescul solstitium, format din „sol” – soare și
„sitium” – a se opri, evocând impresia că astrul rămâne nemișcat pe cer,
oferind oamenilor un reper sigur pentru observarea anotimpurilor și a
schimbării timpului.
Monumente
dedicate Soarelui
Tradițiile legate
de solstițiu au rădăcini în veacuri demult apuse, cea mai veche referință
scrisă despre sărbători dedicate reîntoarcerii Soarelui provenind din
Mesopotamia antică, de peste 4.000 de ani, unde festivitățile durau 12 zile și
urmăreau să-l ajute pe zeul Marduk, considerat apărătorul ordinii și al
echilibrului universului, să restabilească armonia în lume pentru încă un an.
De-a lungul
mileniilor, oamenii au construit monumente pentru a marca solstițiile și a
interpreta mișcarea Soarelui și a stelelor, folosind aceste construcții drept
calendare naturale.
Printre cele mai
cunoscute se numără Stonehenge în Marea Britanie, aliniat astfel încât lumina
Soarelui să cadă peste el exact în ziua solstițiului de iarnă, Newgrange în
Irlanda, care redirecționează lumina printr-un tunel special spre camera
centrală, Machu Picchu în Peru, unde edificiile și terasele erau orientate
pentru a observa răsăritul soarelui, dar și Piramidele și Sfinxul din Giza,
care ar fi fost aliniate pentru a marca fenomene astronomice majore.
Marele sanctuar de
la Sarmizegetusa Regia
În România,
Sarmizegetusa Regia reprezintă un exemplu unic de ingeniozitate a civilizației
dacice în domeniul astronomiei, un veritabil „Stonehenge al dacilor”, unde
sanctuarele rotunde și stâlpii de andezit erau aliniați cu precizie către
răsăritul Soarelui de solstițiu, iar dispunerea acestora permitea măsurarea
zilelor și observarea anotimpurilor.
„Marele sanctuar rotund de la Sarmizegetusa, cu așezarea
ritmică a stâlpilor săi, presupune efectuarea unor observații cerești, mai naturale
în cadrul cultelor solare decât în cel al adorării de divinități subpământene”, explica istoricul Hadrian Daicoviciu, evidențiind faptul
că dacii combinau observația astronomică cu ritualurile religioase.
Arheologul Ioan
Glodariu subliniază că orientarea absidei centrale, în formă de potcoavă,
corespundea răsăritului Soarelui la solstițiul de iarnă, iar numărul stâlpilor
și al blocurilor de andezit reflecta o metodă de măsurare a timpului și a
calendarului anual, ceea ce demonstrează cunoştinţele și preocuparea dacilor
pentru cosmos.
Tradiții și
obiceiuri populare
În România,
solstițiul de iarnă este asociat cu reînnoirea energiei casei și familiei, iar
oamenii respectau numeroase superstiții, una dintre cele mai importante fiind
aceea că nu este bine să fii singur în această noapte, cea mai lungă din an, şi
nu trebuie să gândeşti negativ, pentru a nu avea probleme în anul care vine.
În această noapte,
se obișnuia aprinderea focurilor ritualice, curățarea gospodăriilor și
pregătirea unor alimente speciale pentru a alunga spiritele rele și a atrage
norocul.
În trecut, oamenii
sacrificau animale pentru protecția comunității, iar mai târziu această
practică a fost înlocuită cu sacrificii simbolice, de exemplu un brad sau un stejar,
care era tăiat și ars.
În unele sate,
oamenii urcau pe dealuri cu torțe aprinse pentru a întâmpina răsăritul
Soarelui, iar aceste ritualuri erau însoțite de petreceri, rugăciuni și dansuri
menite să aducă protecție și prosperitate comunității.
Astfel, solstițiul
de iarnă rămâne un moment în care astronomia se împletește cu tradiția și
credințele străvechi, oferind oamenilor ocazia să celebreze lumina în mijlocul
întunericului și să reconfirme legătura lor cu ciclurile naturii și ale vieții.