NATO
e cea mai puternică alianță și garantează securitatea membrilor
săi, inclusiv a României. Cu toate acestea, în ultima vreme tot
mai mulți analiști internaționali susțin că Ucraina e cea care
ne apără de Rusia. Experta în securitate Veronica Anghel, de la
Institutul Universitar European, lămurește această dilemă.
Război pe fundalul steagului ucrainean. FOTO: Shutterstock
Războiul
început prin invazia rusă în Ucraina, în 2022, a provocat temeri
în rândul europenilor, obișnuiți de decenii să li se asigure
securitatea de către Statele Unite ale Americii. Iar Washingtonul a
reacționat. Prin vocea fostului președinte Joe Biden, americanii au
promis că vor apăra fiecare centimetru din teritoriul aliat. A fost
suficient pentru ca europenii să se simtă din nou în siguranță,
iar afirmația că NATO își va apăra fiecare stat membru a fost pe
buzele fiecărui șef de stat sau de guvern din țările membre.
Europa tremură în fața Rusiei și solicită sprijinul SUA
Odată
cu venirea la putere a lui Donald Trump, Statele Unite ale Americii
au devenit mai tranzacționale în raport cu aliații. Așa au
reapărut temerile europenilor, iar în România s-a vorbit chiar
despre o posibilă reeditare a momentului Yalta, din 1945, când
americanii și rușii au împărțit lumea.
Și
totuși, Donald Trump, deși dificil și tranzacțional, a reafirmat,
în stilul său inimitabil, că Statele Unite ale Americii își vor
apăra aliații, cerând în schimb ca europenii să contribuie mult
mai mult la propria securitate și să investească 5% din propriile
bugete în securitate.
Impredictibilitatea
lui Trump, coroborată cu ofensiva susținută a Rusiei pe frontul
ucrainean, i-a determinat pe europeni să vorbească mai mult despre
rolul Ucrainei. Așa a apărut ideea, susținută de unii analiști
politici și militari, că Ucraina este scutul Europei și al
României. În paralel, aceleași voci și-au exprimat rezervele față
de NATO, în contextul fisurii apărute în relația transatlantică.
Așa a apărut și o contradicție. Și nu întâmplător, tot mai
mulți europeni, inclusiv români, se întreabă acum cine este
adevăratul scut al Europei, dintre NATO și Ucraina.
Marile temeri ale europenilor
Expertul în securitate Veronica Anghel este cercetător la Institutul Universitar European din Florența, Italia, instituție de învățământ superior înființată în 1972 de statele membre ale Uniunii Europene pentru a contribui la dezvoltarea culturală și științifică în domeniul științelor sociale dintr-o perspectivă europeană. În același timp, este una dintre cele mai prestigioase universități din Europa în științele sociale, fiind poziționată an de an în fruntea topurilor academice internaționale.
Veronica Anghel coordonează în fiecare an un studiu pe baza unui sondaj privind principalele riscuri la adresa securității europene. La sondaj participă sute de experți în securitate din toată Europa, iar rezultatele măsoară impactul și probabilitatea principalelor riscuri legate de conflicte asupra securității Uniunii Europene.
„Riscuri Globale pentru UE” (RISK-EU) este un sondaj de amploare conceput pentru a cuantifica percepțiile experților asupra amenințărilor legate de conflicte la adresa securității Uniunii Europene. Lansat pentru prima dată în 2025 de Centrul Robert Schuman pentru Studii Avansate (RSCAS) din cadrul Institutului Universitar European (EUI).
Așa cum era de așteptat, Rusia este
văzută de europeni ca o amenințare majoră, iar rolul Ucrainei
este major în acest moment, acționând ca un paratrăsnet în fața
furtunii din Est.
NATO rămâne „polița de asigurare” a Europei și a României
Veronica
Anghel explică, pentru „Adevărul”, de ce NATO rămâne
adevăratul scut, însă și de ce Ucraina este atât de importantă
pentru Uniunea Europeană și nu numai.
„NATO
este și rămâne „polița de asigurare” de ultimă instanță
pentru europeni – nimic nu înlocuiește garanțiile de apărare
colectivă. Dar fără o Ucraină capabilă să se apere, nota de
plată pentru NATO ar fi mult mai mare, iar linia frontului ar fi
mult mai aproape. Raportul corect nu e „ori Ucraina, ori NATO”,
ci „Ucraina + NATO”. Sprijinul pentru Kiev cumpără timp și
distanță strategică, iar europenii trebuie să folosească acest
timp ca să își facă treaba: să își crească serios
cheltuielile de apărare, să își refacă industria de armament și
să își coordoneze investițiile de apărare și să devină
pilonul solid al NATO în Europa, nu clientul vulnerabil al SUA”,
explică Veronica Anghel.
Ea
a vorbit și despre riscurile majore din perspectiva României,
pentru anul 2026. Rusia va rămâne principala amenințare, iar un
risc major este, din perspectiva întregii Europe, o dezangajare
treptată a Statelor Unite ale Americii.
Marile amenințări la adresa României
„Problemele
României pentru 2026 sunt reflectate în ce identificăm pentru
Europa: atac hibrid major asupra infrastructurii critice, încetarea
focului în Ucraina pe termenii Rusiei, retragerea SUA din garanțiile
de securitate, noi acțiuni militare ruse în state non-NATO vecine
și conflict militar China–Taiwan. Pentru România, cele mai mari
riscuri se leagă de același tablou general, dar cu efecte mult mai
directe”, punctează Veronica Anghel.
Veronica Anghel. FOTO: Arhivă personală
De
altfel, impredictibilitatea administrației de la Washington este
marea problemă și înseamnă o adevărată provocare pentru România
și pentru tot flancul estic al NATO.
„Inconsistența
Statelor Unite în sprijinul pentru flancul estic este problema
strategică numărul unu: cum își gestionează România securitatea
fără o umbrelă americană credibilă? Noi acțiuni militare ruse
în state non-NATO vecine – în primul rând Republica Moldova –
ar aduce frontul de risc la granițele României, iar un armistițiu
în Ucraina pe termenii Rusiei ar lăsa la est un vecin dominat și
instabil, cu mișcări insurecționale previzibile. Atacurile hibride
asupra infrastructurii critice – în Marea Neagră, energie,
transport – ar lovi direct securitatea și economia românească,
în timp ce un conflict China–Taiwan ar genera șocuri economice,
comerciale și tehnologice într-o economie deja fragilă și
dependentă de importuri”, subliniază românca.
Riscuri majore pentru Republica Moldova
În
ce privește Republica Moldova, deși vecinii de la Răsărit, de
peste Prut, au votat pentru Europa, situația va rămâne încordată.
Veronica Anghel consideră că pericolul rus nu a fost îndepărtat,
iar Kremlinul va continua să caute o cale de a readuce sub ascultare
Chișinăul și de a-l înscrie din nou pe orbita intereselor
Moscovei. Ea enumeră și riscurile ce vin din direcția Rusiei și
modalitățile în care vor acționa cel mai probabil agenții de
influență și serviciile de intelligence rusești în Republica
Moldova, România și Uniunea Europeană.
„În
2026, Republica Moldova rămâne un stat pro-european foarte
vulnerabil, aflat sub presiune. Riscurile specifice pentru Moldova,
România și UE sunt în esență aceleași: interferența rusească
(bani murdari, proteste plătite, dezinformare, presiune pe regiuni
sensibile), vulnerabilitățile structurale (corupție, dependență
energetică, sărăcie, migrație masivă) și oboseala reformelor,
care poate împinge o parte a societății spre promisiuni „ieftine”
pro-ruse”, mai arată Veronica Anghel.
Miza cea mare, mai spune experta, rămâne integrarea Republicii Moldova în
Uniunea Europeană. Însă drumul Chișinăului nu va fi simplu și
lipsit de obstacole, ci va fi presărat cu numeroase provocări,
unele dificil de depășit.
„Miza
rămâne integrarea Moldovei în UE – cea mai puternică armă de
ancorare reciprocă – dar negocierile trebuie să țină cont că
reformele necesare integrării vor avea și efecte negative. Am văzut
deja în România că o integrare care nu distribuie beneficiile
relativ echitabil hrănește naționalismul și iluziile
protecționiste. Asta trebuie evitat, acum, în negocierile de
aderare cu Moldova și Ucraina”, încheie Veronica Anghel.